Palmier

În timpurile biblice, un palmier foarte răspândit în Israel și în regiunile învecinate era curmalul (Phoenix dactylifera). Se spune că palmierii creșteau din abundență pe coasta Mării Galileei, precum și în partea de sud a Văii Iordanului, o vale cu temperaturi foarte ridicate. Palmierii erau numeroși mai ales în jurul Ierihonului, numit „orașul palmierilor”. (De 34:3; Ju 1:16; 3:13; 2Cr 28:15) Curmalul poate atinge o înălțime de 30 m, iar ramurile, sau frunzele, lui pot ajunge la o lungime cuprinsă între 3 și 5 m. Evreii adunau frunze de palmier pentru Sărbătoarea Colibelor, care era o ocazie de bucurie. (Le 23:39-43; Ne 8:14, 15) Și mulțimea care l-a aclamat pe Isus în calitate de ‘Rege al Israelului’ a folosit frunze de palmier, fără îndoială în semn de omagiu și de supunere față de poziția sa de rege. (Ioa 12:12, 13) În mod asemănător, în Re 7:9, 10, cei ce compun ‘marea mulțime’ au „în mâini ramuri de palmier” și îi atribuie salvarea lui Dumnezeu și Mielului.