Câinele aude în locul meu!

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE

„NU ŞTIU ce m-aş face fără căţeluşa mea!“, a exclamat Dorothy, privind cu afecţiune spre un terrier jack russell, alb cu cafeniu, care stătea întins sub scaunul ei, arătând foarte mulţumit. „O am pe Twinkie de numai câteva luni, dar deja mi-a dat un nou avânt în viaţă!“

Privind-o mai atent pe Twinkie, am văzut că purta o jacheţică galbenă, strânsă pe corp, pe care era scris cu litere negre, aldine, „CÂINE CARE AUDE ÎN LOCUL PERSOANEI SURDE“. „Ce animal extraordinar!“, îmi amintesc că mi-am zis în sinea mea. „Ce poate el să facă?“

Ne-am întâlnit întâmplător printre cei 44 000 de participanţi la Congresul Internaţional al Martorilor lui Iehova intitulat „Modul de viaţă care îi place lui Dumnezeu“ care a avut loc anul trecut, în iulie, la Londra. Dorothy stătea în apropierea unui difuzor, putând astfel să audă programul. Prin urmare, de ce avea nevoie de un câine pentru surzi? În timpul unei pauze de prânz am stat de vorbă cu Dorothy, iar ea mi-a povestit viaţa ei.

Rolul lui Twinkie

Dorothy suferă de o surditate aproape totală, provocată de o criză de reumatism articular acut pe care a avut-o la vârsta de trei ani. De la moartea soţului ei, survenită cu 23 de ani în urmă, ea a locuit singură, însă, aşa cum a explicat Dorothy, pe măsură ce a îmbătrânit a avut nevoie nu numai de companie. „Persoanele surde se pot simţi foarte nesigure când ajung la vârsta mea“, a spus ea. „Am  74 de ani şi locuiesc într-o clădire care are un portar, însă, când acesta vine să mă vadă, eu nu aud niciodată soneria de la intrare. Gândindu-se că s-ar putea să nu mă simt bine, el a intrat de câteva ori fără să-mi dau seama de acest lucru; m-am speriat destul de tare atunci. Dar acum Twinkie aude soneria şi vine la mine, mă loveşte uşor peste picior, apoi mă conduce la uşa de la intrare. Şi atunci când aude soneria de la ceasul cuptorului, Twinkie aleargă la mine, iar eu o urmez. În cazul în care s-ar declanşa alarma pentru fum sau foc, Twinkie este dresată ca să-mi atragă atenţia, după care se întinde pe jos pentru a-mi arăta eventualul pericol. De fiecare dată când mă ajută o răsplătesc cu ceva deosebit, cu o bucăţică gustoasă.“

Dresarea câinilor

Ceea ce-mi spusese mi-a stârnit curiozitatea. „De unde ai câinele şi cine l-a dresat?“, am întrebat-o. Această întrebare a făcut-o pe Dorothy să-mi vorbească despre organizaţia „Câini care aud în locul persoanelor surde“, o organizaţie de caritate al cărei scop este să-i ajute pe surzii din Marea Britanie să ajungă la un grad de independenţă mai mare şi, astfel, să-şi îmbunătăţească calitatea vieţii. Din 1982, această organizaţie a plasat sute de câini unor persoane surde din Marea Britanie. După ce e bine dresat, un câine este dat pe gratis noului proprietar, care îl adoptă.

Câinii selectaţi pentru dresaj sunt, de obicei, câini vagabonzi, luaţi adesea de la centrele care se îngrijesc de câinii vagabonzi din ţară; unii sunt donaţi de crescători de câini. Pentru a dresa un câine sunt necesare până la 12 luni. Costul este suportat de cele mai multe ori de un sponsor, fie de o firmă, fie de un grup de persoane care oferă mici contribuţii. Dorothy mi-a spus că Twinkie a fost sponsorizată prin bunăvoinţa unui club care ajută persoanele interesate să slăbească.

Odată ales, fiecare câine, având între şapte săptămâni şi trei ani, care ar putea ajuta persoanele surde este dresat pentru a răspunde la anumite sunete. Pentru început însă, câinele este repartizat unui voluntar care are misiunea de a-l face sociabil. Pentru a realiza acest lucru, voluntarul duce câinele la el acasă şi-l ţine între două şi opt luni, în funcţie de vârsta şi experienţa câinelui. Câinele va învăţa, printre altele, cum trebuie să se comporte în casă, însă cel mai important lucru care se are în vedere este familiarizarea câinelui cu locurile publice şi cu mijloacele de transport în comun şi oferirea unor ocazii de a intra în contact cu persoane de toate vârstele, inclusiv copii şi sugari. Obiectivul este acela de a dresa câinele să se comporte frumos, astfel încât să fie acceptat în orice locuinţă va fi plasat în cele din urmă.

În plus, am aflat că există şi alte organizaţii care folosesc câini pentru a-i ajuta pe cei cu necesităţi speciale. În afară de faptul că sunt dresaţi pentru a răspunde la comenzi, aceşti câini sunt expuşi anumitor mirosuri şi imagini. Un câine de aport care se îngrijeşte de o femeie imobilizată într-un scaun cu rotile a fost învăţat să-i aducă telefonul şi scrisorile şi să lingă timbrele pentru corespondenţă! Un alt câine răspunde la 120 de comenzi, printre care chiar şi la acelea de a aduce conserve şi pachete de pe rafturile magazinelor. Proprietarul, care este invalid, foloseşte un indicator cu laser pentru a-i arăta produsele pe care le-a ales, iar apoi câinele i le aduce.

Doi parteneri fericiţi

„Apreciază toţi valoarea lui Twinkie?“, am întrebat eu. „Un patron nu m-a lăsat să intru cu câinele în magazinul lui“, a răspuns Dorothy. „Cred că nu m-a lăsat pentru că avea expuse alimente, însă atitudinea lui constituie, de fapt, o excepţie, întrucât el nu a înţeles de ce am nevoie de Twinkie.“

Înţelesesem, în sfârşit, cât de valoros era un astfel de câine în casă, însă mai aveam o singură întrebare. Cât de valoros era Twinkie când Dorothy se asocia fericită cu atât de mulţi colaboratori creştini? „Pot citi de pe buze cu uşurinţă, iar aparatul auditiv mă ajută să port o conversaţie“, a explicat Dorothy. „Când oamenii văd jacheţica galbenă a lui Twinkie ştiu imediat că sunt surdă. Atunci ei mi se adresează direct şi, de obicei, vorbesc cât mai clar posibil. Prin urmare, nu trebuie să le spun despre infirmitatea mea, iar acest lucru îmi face viaţa mai uşoară.“

Se apropia ora de începere a următoarei sesiuni a congresului, iar Twinkie avea nevoie de o plimbare înainte de a se aşeza liniştită pentru toată după-amiaza. Înainte să plec, m-am aplecat ca s-o mângâi. Twinkie a deschis ochii ei strălucitori, după care s-a uitat în sus spre Dorothy şi a început să dea din coadă. Un mic prieten atât de ascultător şi de util, iar relaţiile dintre ele erau desăvârşite!

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

În timpul congreselor, ajutorul lui Twinkie este nespus de valoros