Tinerii se întreabă . . .

De ce este mama atât de bolnavă?

Tatăl lui Ala a murit de cancer. Promisiunea biblică a învierii pe care o cunoştea l-a ajutat pe Al într-o oarecare măsură să facă faţă situaţiei. Dar când şi mamei lui i s-a stabilit diagnosticul de cancer, coşmarul a început din nou. Gândul de a-şi pierde şi celălalt părinte îl îngrozea pe Al. „De ce trebuie să fie tocmai mama mea bolnavă?“, se întreba el cu amărăciune.

POTRIVIT spuselor dr. Leonard Felder, „peste 60 de milioane de americani . . . se confruntă cu boala sau infirmitatea unei persoane dragi“. Felder adaugă: „În fiecare zi, aproximativ unuia din patru americani îi revine noua responsabilitate de a satisface necesităţile unui părinte bolnav“ sau ale altei persoane dragi. Dacă te afli într-o situaţie de acest gen, nu eşti singurul. Cu toate acestea, este îngrozitor să vezi îmbolnăvindu-se o persoană pe care o iubeşti. Cum poţi face faţă situaţiei?

De ce este părintele meu bolnav?

În Proverbele 15:13 se spune: „Când inima este tristă, duhul este zdrobit“. E ceva cât se poate de normal să te simţi copleşit de o avalanşă de sentimente când unul dintre părinţi este bolnav. De exemplu, s-ar putea să te simţi vinovat pentru situaţia grea în care se află părintele tău. Poate că înainte nu v-aţi înţeles prea bine. Sau poate că aţi avut una sau două discuţii aprinse. Acum că părintele tău este bolnav, s-ar putea să simţi că, într-un fel, este vina ta. Dar, deşi certurile familiale pot cauza stres, rareori acestea constituie cauza unei boli grave. Tensiuni şi dezacorduri minore pot apărea chiar şi în familiile creştine în care domneşte iubirea. Prin urmare, nu trebuie să porţi povara sentimentului de vinovăţie, de parcă tu ai fi vinovat pentru problemele de sănătate ale părintelui tău.

La urma urmei, mama ta sau tatăl tău este bolnav din cauza păcatului primilor noştri părinţi, Adam şi Eva (Romani 5:12). Din cauza păcatului originar, „toată creaţia suspină şi suferă durerile naşterii“. — Romani 8:22.

Sentimente de durere

Chiar şi aşa, probabil că eşti îngrijorat şi neliniştit. Mama lui Terri este bolnavă de lupus eritematos, o afecţiune care are efecte devastatoare. Terri recunoaşte: „Ori de câte ori sunt plecată de acasă, sunt îngrijorată, întrebându-mă dacă mama este bine. Îmi e greu să mă concentrez. Totuşi, deoarece nu vreau ca ea să se îngrijoreze, nu-i dezvălui sentimentele mele“.

În Proverbele 12:25 se spune: „Neliniştea din inima omului îl doboară“. Depresia este ceva obişnuit în rândul tinerilor care se află într-o astfel de situaţie. Terri spune că i se rupea inima când vedea că mama ei nu putea să facă nici cele mai simple lucruri. Dar ceea ce intensifică stresul este că tinerii — în special fetele — sunt deseori obligaţi să-şi asume mai multe responsabilităţi. Potrivit profesorului Bruce Compas, „fetele ajung împovărate cu responsabilităţi familiale, cum ar fi curăţenia şi îngrijirea fraţilor mai mici, responsabilităţi care le depăşesc capacitatea de a face faţă situaţiei şi care constituie un obstacol în calea dezvoltării lor afective normale“. Unii adolescenţi se retrag în propria lume şi ascultă muzică melancolică şi deprimantă. — Proverbele 18:1.

De asemenea, un sentiment des întâlnit este teama că părintele va muri. Terri nu are fraţi sau surori, iar mama ei este un părinte fără partener. Terri plângea de fiecare dată când mama ei mergea la spital, temându-se că nu avea să se mai întoarcă. Terri mărturiseşte: „Eram doar noi două. Nu doream să-mi pierd cea mai bună prietenă“. O adolescentă pe nume Martha a spus ceva asemănător: „Am  optsprezece ani şi încă mi-e teamă că o să-mi pierd părinţii. Aş încerca un îngrozitor sentiment de singurătate“. Alte reacţii des întâlnite la boala unui părinte sunt tulburările de somn, coşmarurile şi tulburările alimentare.

Ce poţi face

Chiar dacă în prezent situaţia pare greu de suportat, totuşi îi poţi face faţă! Mai întâi, împărtăşeşte-le părinţilor sentimentele tale de teamă şi neliniştea ta. Cât de gravă este starea părintelui tău? Ce şanse are să se însănătoşească? Ce măsuri s-au luat pentru îngrijirea ta în cazul în care părintele tău nu s-ar însănătoşi? Există probabilitatea ca şi tu să te îmbolnăveşti de aceeaşi boală mai târziu în viaţă? Deşi părinţilor le este greu să vorbească despre asemenea lucruri, dacă le ceri cu calm şi plin de respect ajutorul, probabil că ei vor face tot posibilul să ţi-l acorde şi să te susţină.

Împărtăşeşte-le şi sentimentele tale pozitive. Al îşi aminteşte că el nu a reuşit să facă acest lucru când a aflat că mama lui avea să moară de cancer. El mărturiseşte: „Nu i-am spus cât de mult o iubeam. Ştiam că dorea să mă audă spunând acest lucru, dar, ca adolescent, îmi era jenă să-i mărturisesc astfel de sentimente. La scurt timp după aceea a murit, iar acum mă simt vinovat, deoarece, când am avut ocazia, nu am profitat de ea ca să-i spun că o iubesc. Îmi pare rău de acest lucru, pentru că mama a fost cea mai importantă persoană din viaţa mea“. Nu te reţine să le spui părinţilor cât de mult îi iubeşti.

Dacă este posibil, informează-te în legătură cu boala părintelui (Proverbele 18:15). Probabil, medicul familiei te poate ajuta în această privinţă. Faptul de a fi bine informat te va ajuta să manifeşti mai multă empatie, răbdare şi înţelegere. Şi te poate pregăti pentru orice schimbare de ordin fizic pe care s-ar putea să o sufere părintele tău, cum ar fi unele cicatrice, pierderea părului sau oboseala.

Este părintele tău internat în spital? Atunci fii voios şi încurajator când îl vizitezi. Poartă o conversaţie cât se poate de optimistă. Povesteşte-i noutăţile despre temele tale pentru şcoală şi despre activităţile creştine (compară cu Proverbele 25:25). Dacă locuiţi într-o ţară în care se aşteaptă din partea rudelor să asigure hrană şi alte servicii pentru pacient, achită-te de responsabilităţile care îţi revin fără să te plângi. Aspectul tău curat şi bine îngrijit nu numai că îl va înveseli pe părintele tău, dar va face şi o bună impresie personalului spitalului. Toate acestea pot îmbunătăţi calitatea îngrijirii care i se acordă părintelui tău.b

Petrece părintele tău perioada de recuperare acasă? Atunci străduieşte-te în măsura posibilităţilor să-i acorzi îngrijirea necesară. Oferă-te să participi în limite rezonabile la efectuarea treburilor casei. Încearcă să-l imiţi pe Iehova oferindu-te pe tine însuţi „cu mână largă şi fără mustrare“ (Iacov 1:5). Fă tot ce poţi ca să dai dovadă de o atitudine optimistă, voioasă şi nu te plânge niciodată.

Bineînţeles, ai de făcut şi temele pentru acasă. Încearcă să-ţi rezervi timp şi pentru acestea, deoarece şi instruirea este importantă. Dacă este posibil, rezervă-ţi câtva timp şi pentru odihnă şi recreere (Eclesiastul 4:6). Acestea te vor înviora şi te vor ajuta să fii un sprijin mai bun pentru părintele tău. Şi, în sfârşit, evită izolarea. Profită de sprijinul pe care ţi-l oferă colaboratorii creştini (Galateni 6:2). Terri afirmă: „Congregaţia a devenit familia mea. Bătrânii erau întotdeauna dispuşi să vorbească cu mine şi să mă asculte. Nu voi uita niciodată acest lucru“.

Păstrează-ţi echilibrul spiritual

Cel mai important lucru este păstrarea echilibrului spiritual. Fii ocupat cu activităţi spirituale, cum ar fi studierea Bibliei, asistarea la întruniri şi predicarea la alţii (1 Corinteni 15:58). În lunile de vară, Terri îşi intensifica participarea la activitatea de evanghelizare făcând pionierat auxiliar. Ea spune în continuare: „Mama mă îndemna întotdeauna să mă pregătesc pentru întrunirile de la Sala Regatului şi să asist la ele. Acest lucru s-a dovedit a fi folositor pentru amândouă. Întrucât nu putea asista la toate întrunirile, aşa cum dorea, eu acordam o atenţie mai mult decât obişnuită programului ca să-i pot relata mai târziu lucrurile prezentate. Mama depindea de mine în ce priveşte hrana spirituală când ea nu putea asista“.

Într-un articol din The New York Times, în câteva cuvinte se exprima reacţia unei asistente sociale care era „uimită de cât de mult pot copiii să se dezvolte şi chiar să înflorească în pofida traumei pe care o comportă boala unui părinte“. Ea spune: „Ei dezvoltă anumite aptitudini pe care nu ştiau că le au . . . Dacă pot trece cu bine prin aceasta, ei pot trece cu bine prin multe alte situaţii“.

Şi tu poţi trece cu bine prin această perioadă grea. În prezent, starea sănătăţii mamei lui Terri, de exemplu, s-a stabilizat, astfel încât îşi poate purta singură de grijă. Probabil, cu timpul, şi părintele tău se va însănătoşi. Dar, între timp, nu uita că ai parte de sprijinul Prietenului tău ceresc, Iehova. El este ‘cel ce ascultă rugăciunea’ şi va da ascultare strigătelor tale după ajutor (Psalmul 65:2). El vă va da atât ţie, cât şi părintelui tău care se teme de Dumnezeu „puterea care depăşeşte normalul“, pentru a putea face faţă situaţiei. — 2 Corinteni 4:7, NW; Psalmul 41:3.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 22]

„Ori de câte ori sunt plecată de acasă, sunt îngrijorată, întrebându-mă dacă mama este bine“

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Faptul de a te informa în legătură cu boala părintelui tău te poate echipa mai bine pentru a fi de ajutor