Tinerii se întreabă . . .

De ce mă obsedează greutatea corporală?

„În mintea mea se duce o luptă pe care nu pot s-o controlez. O parte din mine vrea să mănânce, însă cealaltă parte se opune pentru că mi-e frică să nu mă îngraş prea mult.“ — Jaimee.

DE CE ţi-e frică cel mai tare? Fără să stea pe gânduri, multe fete ar răspunde la această întrebare astfel: „Să nu mă îngraş“. De fapt, un sondaj a dezvăluit că tinerele de azi sunt îngrijorate mai mult să nu pună pe ele câteva kilograme decât de posibilitatea de a avea loc un război nuclear, de a se îmbolnăvi de cancer sau chiar de a le muri părinţii!

Uneori teama de a nu se îngrăşa apare la o vârstă surprinzător de fragedă. Înainte să devină adolescente, declară dr. Catherine Steiner-Adair, multe fete se întâlnesc şi încep „să discute despre grăsime“ — aceste discuţii prieteneşti dezvăluind dispreţul comun pe care îl au faţă de corpul lor. Se pare că nu este vorba de nişte simple discuţii. Un sondaj efectuat în rândul a 2 379 de fete a scos la iveală că 40% dintre ele încearcă efectiv să slăbească. Iar acele fete intervievate nu aveau decât 9 şi 10 ani!

Cu timpul, multe dintre aceste fete ar putea cădea în capcana regimurilor alimentare la modă. Ceea ce este şi mai rău, unele ar putea ajunge ca Jenna, o tânără de 20 de ani. La înălţimea ei de 1,60 m, această tânără cântăreşte numai 40 kg! „Pur şi simplu nu vreau să mănânc“, spune Jenna. „Ceea ce mă preocupă cel mai mult este faptul că, dacă mănânc, voi pune totul la loc într-o lună, după ce m-am chinuit trei ani ca să slăbesc.“

Probabil că înţelegi ce simte Jenna. Poate că şi tu ai încercat să slăbeşti ca să arăţi cât mai bine. Cu siguranţă, nu este greşit să te gândeşti la înfăţişarea ta. Totuşi, în cazul Jennei, dorinţa de a fi slabă era să o coste viaţa. Cum anume?

A muri de foame

Jenna se luptă cu o tulburare a comportamentului alimentar periculoasă, numită anorexie nervoasă. Cu aceeaşi problemă se confruntă şi Jaimee, ale cărei cuvinte le-am citat în introducere. La un moment dat, aceste fete erau literalmente pe punctul de a muri de foame; şi nu sunt singurele în această situaţie. Se estimează că una din 100 de fete suferă de anorexie. Aceasta înseamnă că milioane de tinere sunt anorexice! Poate că şi tu cunoşti pe cineva anorexic.a

Anorexia se poate instala într-un mod foarte inofensiv. O fată ar putea începe să ţină un regim alimentar aparent inofensiv, probabil ca să dea jos doar câteva kilograme. Însă, când îşi atinge obiectivul, ea nu este mulţumită. „Sunt încă prea grasă!“, spune ea în timp ce se priveşte dezaprobator în oglindă. Prin urmare, decide să mai dea jos câteva kilograme. Apoi încă câteva kilograme. Şi continuă aşa până când se formează un obicei, seminţele anorexiei fiind astfel semănate.

Bineînţeles, nu toate fetele care ţin un regim alimentar sunt anorexice. Unele au motive întemeiate să se gândească la greutatea lor corporală, iar în cazul acestora pierderea câtorva kilograme ar putea fi benefică. Însă multe fete au o percepţie greşită a imaginii propriului corp. Revista FDA Consumer declară că atunci când percepi greşit imaginea propriului corp este ca şi cum te-ai privi într-o oglindă dintr-o casă de divertismente. „Te vezi mai grasă decât eşti în realitate“, se spune în revistă.

Prin urmare, anorexica este cuprinsă de o teamă morbidă de a nu se îngrăşa, chiar dacă este deja foarte slabă. Ea face probabil în mod compulsiv exerciţii fizice ca să nu pună pe ea alte kilograme şi se urcă pe cântar de mai multe ori pe zi pentru a se asigura că nu a „regresat“. La masă, ea va lua numai porţii foarte mici din mâncare. Sau s-ar putea chiar să nu mănânce deloc. „Când mergeam la şcoală, mama îmi pregătea zilnic câte un sandviş, însă eu îl aruncam de fiecare dată“, spune Heather. „După puţin timp m-am obişnuit să nu mai mănânc, iar atunci când doream să mănânc nu mai puteam. Nu mai îmi era foame.“

La început, anorexicele ca Heather sunt extrem de încântate să vadă cum dau jos kilogramele. Însă lipsa unei alimentaţii corespunzătoare va avea în cele din urmă consecinţe grave. Anorexica devine somnoroasă şi letargică. Activitatea şcolară are de suferit. S-ar putea să nu mai aibă nici ciclu menstrual.b Cu timpul, ritmul cardiac şi tensiunea arterială pot ajunge la valori foarte scăzute, anorexica aflându-se în pericol. Totuşi, ea nu sesizează nici un pericol. De fapt, singurul pericol pe care ea îl vede este acela de a nu pune la loc tot ceea ce a dat jos — nici măcar o jumătate de kilogram.

Însă anorexia nu este singura tulburare a comportamentului alimentar. Ea nu este nici cea mai răspândită tulburare de acest gen. Bulimia nervoasă este un flagel care afectează aproape de trei ori mai multe fete decât anorexia. Apoi mai este şi hiperfagia compulsivă, care este strâns legată de bulimie. Să analizăm în continuare aceste tulburări mai în detaliu.

Flagelul ascuns

„O prietenă mi-a mărturisit recent că ia pe furiş mâncare şi o mănâncă în secret. Apoi îşi provoacă vărsături. Ea mi-a spus că face acest lucru de doi ani.“ Aceste cuvinte adresate de o tânără autoarei unei rubrici de sfaturi dintr-o revistă descriu simptomele tipice ale unei tulburări de comportament alimentar numită bulimie.

Bulimica se îndoapă, adică ingerează o cantitate mare de alimente într-o perioadă scurtă de timp. Apoi elimină din corp mâncarea ingerată, de obicei prin vărsături autoprovocate.c Este adevărat, ideea de a ne goli stomacul în acest mod s-ar putea să ni se pară respingătoare. Însă iată ce scrie asistenta socială Nancy Kolodny: „Cu cât te îndopi şi vomiţi mai mult, cu atât îţi este mai uşor să o faci. Sentimentele de repulsie sau chiar de teamă de la început sunt înlocuite în scurt timp de o dorinţă irezistibilă de a repeta acest comportament bulimic“.

Anorexia şi bulimia au fost numite „feţele opuse ale aceleiaşi monede“. Deşi se manifestă prin simptome contrastante, ambele tulburări sunt alimentate de o obsesie faţă de alimentaţie.d Spre deosebire de anorexie însă, bulimia este mult mai uşor de ascuns. Dacă stăm să ne gândim, bolnava nici nu slăbeşte, deoarece mănâncă în exces, şi nici nu se îngraşă, deoarece elimină mâncarea ingerată. Prin urmare, bulimica nu va fi probabil nici obeză, nici slabă, iar în public obiceiurile ei legate de mâncare ar putea părea destul de normale. „Timp de nouă ani m-am îndopat şi am vomitat de 4–5 ori pe zi“, spune o femeie pe nume Lindsey. „Nimeni nu ştia că sunt bulimică, deoarece ascundeam acest lucru, lăsând să se vadă că sunt o persoană competentă, fericită şi că am o greutate corporală medie.“

Lucrurile stau însă cu totul altfel în cazul persoanei care suferă de hiperfagie compulsivă. Ca şi în cazul bulimicei, aceasta va ingera cantităţi mari de alimente la o singură masă. În lucrarea The New Teenage Body Book se spune: „Întrucât acest exces alimentar nu este însoţit de eliminarea mâncării ingerate, greutatea bolnavei poate varia de la o uşoară supraponderalitate la una semnificativă sau chiar la obezitate“.

Riscuri pentru sănătate

Toate aceste trei tulburări ale comportamentului alimentar pot constitui o ameninţare gravă pentru sănătatea bolnavei. Anorexia poate duce la malnutriţie severă, iar în multe cazuri — conform unor estimări, în 15% din cazuri — se poate dovedi fatală. Excesul alimentar, fie că este însoţit de eliminarea mâncării ingerate, fie că nu, este periculos pentru sănătate. Cu timpul, obezitatea poate provoca apariţia unor boli cardiovasculare, a unor forme de diabet sau chiar de cancer, boli care pun în pericol viaţa. Vărsăturile autoprovocate pot duce la perforarea esofagului, iar abuzul de laxative şi de diuretice poate provoca, în cel mai rău caz, un stop cardiac.

Însă există un alt lucru legat de tulburările comportamentului alimentar care trebuie luat în considerare. Cei care suferă de anorexie, de bulimie sau de hiperfagie compulsivă sunt, în general, nefericiţi. De obicei, aceştia au un respect de sine foarte scăzut şi este mult mai probabil să cadă pradă anxietăţii şi depresiei. Este clar că ei au nevoie de ajutor. Dar cum pot fi ajutaţi cei ce suferă de o tulburare a comportamentului alimentar să nu mai fie obsedaţi de greutatea lor corporală? Răspunsul la această întrebare va constitui subiectul unui alt articol din cadrul acestei rubrici.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 14]

O percepţie greşită a imaginii propriului corp

Majoritatea fetelor care sunt îngrijorate în legătură cu greutatea lor corporală nu au nici un motiv să fie îngrijorate. Un studiu a dezvăluit că 58% dintre fetele care aveau între 5 şi 17 ani credeau că sunt supraponderale, când, în realitate, numai 17% erau în această situaţie. Un alt studiu a scos la iveală că 45% dintre femeile care erau în realitate subponderale credeau că au prea multe kilograme! Un sondaj efectuat în Canada a arătat că 70% dintre femeile din această ţară sunt preocupate de greutatea lor corporală, iar 40% când ţin regim, când nu ţin, şi, ca urmare, ba slăbesc, ba se îngraşă.

Este clar că percepţia greşită a imaginii propriului corp le poate face pe unele fete să devină exagerat de preocupate de ceva ce nu este în realitate o problemă. „Am o prietenă care ia o mulţime de pastile de slăbit şi cunosc câteva fete care suferă de anorexie“, spune Kristin, în vârstă de 16 ani. Ea adaugă: „Nici una dintre ele nu este grasă, nici dacă faci un efort de imaginaţie“.

Pe bună dreptate, revista FDA Consumer face următoarea recomandare: „În loc să vă apucaţi să ţineţi un regim pentru că «toată lumea» ţine regim sau pentru că nu sunteţi atât de slabă cât aţi vrea să fiţi, ar fi mai bine ca mai întâi să aflaţi de la un medic sau de la un nutriţionist dacă aveţi prea multe kilograme sau prea multă grăsime pentru vârsta şi înălţimea dumneavoastră“.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Multe persoane care sunt îngrijorate în legătură cu greutatea lor corporală nu au nici un motiv să fie îngrijorate