Opţiunea de a divorţa

„Dacă-ţi moare partenerul, oamenii te înţeleg, chiar dacă nu ai fost cel mai bun partener conjugal. Dar, dacă te părăseşte soţul, unii cred că nu ţi-ai dat toată silinţa ca să fii o soţie bună. Vă rog, vă rog, AJUTOR!“ — O cititoare a revistei Treziţi-vă!, din Africa de Sud.

INFIDELITATEA şi divorţul pot fi experienţe traumatizante. Deşi mulţi au găsit motive ca să se împace cu partenerul şi să-şi salveze căsnicia, alţii au motive întemeiate să aleagă posibilitatea dată de Dumnezeu de a divorţa de partenerul adulter (Matei 5:32; 19:9). De exemplu, pot fi în pericol siguranţa, spiritualitatea şi bunăstarea soţiei fidele şi a copiilor ei. Probabil, ea se îngrijorează şi cu privire la riscul de a fi infectată cu o boală transmisibilă sexual. Sau poate că şi-a iertat soţul pentru că a comis adulter, dar are puţine motive întemeiate să creadă că-şi va mai putea recăpăta vreodată încrederea deplină şi că va mai putea continua să trăiască alături de el ca soţ.

„A fost cea mai dificilă decizie din viaţa mea“, a recunoscut o soţie răvăşită de durere. Într-adevăr, o decizie dificilă, iar aceasta nu numai pentru că infidelitatea este foarte dureroasă, dar şi pentru că divorţul are consecinţe de durată, care o vor afecta tot restul vieţii. Prin urmare, dacă o soţie trebuie sau nu să divorţeze de soţul ei infidel este o decizie personală. Dreptul scriptural al partenerului nevinovat de a lua această decizie ar trebui respectat de către ceilalţi.

Din nefericire însă, mulţi oameni se grăbesc să divorţeze fără să calculeze bine preţul (compară cu Luca 14:28). Care sunt câţiva dintre factorii legaţi de opţiunea de a divorţa?

Dacă există copii

„Adesea, părinţii care sunt prea absorbiţi de problemele lor uită şi ignoră necesităţile copiilor“, se afirmă în cartea Couples in Crisis (Cuplurile într-o situaţie critică). Aşadar, dacă vă gândiţi la divorţ, nu pierdeţi din vedere spiritualitatea şi bunăstarea copiilor voştri. Mulţi cercetători au observat că cu cât un divorţ este rezolvat pe o cale mai paşnică, cu atât copiii au de suferit mai puţin. Chiar dacă situaţia este dificilă, blândeţea îl va ajuta pe cineva să nu „se certe, ci să fie blând cu toţi, . . . plin de îngăduinţă răbdătoare“. — 2 Timotei 2:24, 25.a

Dacă cineva alege să divorţeze, trebuie reţinut că cei ce divorţează sunt soţul şi soţia, nu copiii. Copiii au încă nevoie de mama şi de tata. Bineînţeles, pot exista situaţii extreme, cum ar fi cea în care copilul se află în pericolul de a fi victima unor abuzuri. Dar diferenţele religioase şi cele de ordin personal nu ar trebui să-i priveze pe copii de foloasele pe care le aduce faptul de a avea doi părinţi.

De asemenea, trebuie luate în considerare sentimentele gingaşe ale copiilor şi nevoia lor permanentă de multă încurajare, iubire şi afecţiune. „Această continuitate în manifestarea iubirii le va asigura atât o bună creştere, cât şi un bun fundament care îi vor ajuta să facă faţă noii situaţii“, se afirma într-o carte. În plus, satisfacerea necesităţilor lor zilnice îi poate ajuta să-şi păstreze stabilitatea. — Deuteronomul 6:6, 7; Matei 4:4.

Chestiuni financiare şi proceduri juridice

În mod inevitabil, divorţul îi răpeşte fiecărui partener o anumită parte din venituri şi din proprietate, unele bunuri şi poate, o locuinţă foarte îndrăgită. Întrucât este posibil ca raportat la un venit scăzut cheltuielile să fie mai mari, ar fi înţelept să se întocmească un buget realist, potrivit propriilor priorităţi financiare. Trebuie evitată tendinţa de a compensa sentimentele rănite şi pierderile cu cheltuieli mai mari şi prin înglodarea în datorii.

Dacă se ia decizia de a divorţa, este necesar, de asemenea, să se stabilească cu partenerul conjugal cum se va proceda cu conturile bancare comune. De exemplu, pentru a evita folosirea greşită a fondurilor din conturile comune, ar fi înţelept să-l rugaţi pe directorul băncii să solicite semnăturile ambilor soţi în cazul retragerii unei sume din cont, până când fiecare va avea propriul cont.

Este, totodată, o dovadă de prudenţă să păstraţi o evidenţă exactă a venitului şi a cheltuielilor, iar aceasta ca pregătire pentru negocierea pensiei alimentare. De asemenea, în multe ţări legea prevede ca cetăţenii să informeze autorităţile care se ocupă de impozite cu privire la schimbările survenite în situaţia lor.

Mai mult decât atât, majoritatea oamenilor trag foloase în urma consultării unui jurist: o persoană care are o anumită experienţă în chestiuni legate de divorţ. Unele ţări le permit mediatorilor şi conciliatorilor să ajute cuplurile să colaboreze pentru a ajunge la acorduri paşnice, reciproc avantajoase, care ulterior sunt validate de o curte de justiţie. În special unde sunt şi copii, mulţi părinţi preferă să apeleze la serviciile unui specialist care nu este ostil. În loc să caute cu orice preţ să câştige, părinţii vor dori să diminueze conflictul şi rănile afective. Anumite câştiguri materiale pur şi simplu nu merită preţul pe plan afectiv şi financiar ce trebuie plătit.

Relaţii diferite

„Nu ar trebui să trecem uşor cu vederea stângăcia şi incertitudinea pe care le simt mulţi oameni faţă de prietenii lor care au divorţat“, a afirmat o cercetătoare. Chiar dacă partenerul fidel acţionează potrivit drepturilor sale legale, morale şi scripturale, pot fi unele persoane care îl consideră cauza destrămării căsniciei. Reacţia lor poate varia de la un salut rece la o evitare clară. Mai rău decât atât, chiar şi foştii prieteni apropiaţi pot da dovadă în mod făţiş de o atitudine ostilă.

Mulţi efectiv nu-şi dau seama de cât sprijin are nevoie o persoană care trece printr-un divorţ; ei pot avea impresia că dacă-i trimit acesteia o scrisoare scurtă sau o vedere este suficient. Totuşi, de obicei există prieteni care „au exact sensibilitatea necesară şi care vor suna să vadă dacă doriţi să vă însoţească în vreun loc, dacă doriţi să facă ceva pentru voi sau pur şi simplu dacă doriţi să staţi de vorbă cu cineva“, se afirma în cartea Divorce and Separation (Divorţul şi separarea). Într-adevăr, într-un astfel de moment în viaţă, o persoană are nevoie, aşa cum spune Biblia, de „un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate“. — Proverbele 18:24.

Depuneţi eforturi pentru restabilire

După şaisprezece ani de la divorţ, o mamă recunoaşte: „Uneori încă mă simt extrem de singură, chiar şi atunci când sunt înconjurată de oameni“. Cum face ea faţă situaţiei? „Mi-am construit un fel de sistem de apărare, fiind ocupată cu munca, îngrijindu-mă de fiul meu şi ocupându-mă de locuinţa mea“, relatează ea. „De asemenea, am început să asist la întrunirile Martorilor lui Iehova, să le împărtăşesc vecinilor convingerile mele şi să fac ceva pentru alţii. Toate acestea m-au ajutat foarte mult.“

Anumite zile şi perioade ale anului pot trezi amintiri şi sentimente dureroase: ziua în care s-a descoperit infidelitatea, momentul în care el a părăsit locuinţa, ziua procesului. Amintirea evenimentelor fericite pe care cei doi obişnuiau să le împărtăşească, cum ar fi vacanţele sau aniversarea căsătoriei, poate fi o experienţă de ordin afectiv greu de suportat. „În acele zile fac demersuri ca să petrec timp cu familia sau cu prietenii apropiaţi care îmi cunosc situaţia“, spune Pat. „Facem împreună lucruri care înlătură gândurile despre trecut şi care mă ajută să-mi fac amintiri noi. Dar de cel mai mare ajutor îmi este relaţia mea cu Iehova, faptul de a şti că el mă înţelege.“

Nu disperaţi

Partenerii nevinovaţi care aplică principiile biblice şi aleg să se folosească de dreptul dat de Dumnezeu de a divorţa de partenerul adulter nu trebuie să se simtă vinovaţi sau să se teamă că au fost abandonaţi de Iehova. Ceea ce urăşte Dumnezeu este infidelitatea partenerului adulter, fapt care a cauzat „plânsete şi . . . gemete“ (Maleahi 2:13–16). Chiar şi Iehova, Dumnezeul „marii îndurări“, ştie ce simţim când o persoană iubită ne abandonează (Luca 1:78; Ieremia 3:1; 31:31, 32). Aşadar, fiţi siguri că „DOMNUL iubeşte dreptatea şi nu părăseşte pe credincioşii Săi“. — Psalmul 37:28.

Bineînţeles, ar fi mult mai bine dacă, înainte de toate, ar fi evitate infidelitatea conjugală şi tragicele ei consecinţe. Secretul unei familii fericiteb, un ghid familial practic, îi ajută pe mulţi oameni din întreaga lume să-şi întemeieze căsnicii fericite şi să evite infidelitatea conjugală. Acest ghid cuprinde capitole referitoare la întemeierea unei căsnicii fericite, educarea copiilor şi depăşirea problemelor familiale. Martorii lui Iehova din zona în care locuiţi şi editorii acestei reviste vor fi încântaţi să vă ofere informaţii suplimentare referitor la acest subiect.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 10]

COPIII NU MERITĂ DIVORŢUL

În 1988, regretata Diana, prinţesă de Wales, a afirmat că, zilnic, doar în Marea Britanie, aproximativ 420 de copii trec printr-o experienţă amară: divorţul părinţilor lor. O treime dintre aceşti copii au sub cinci ani. Din nefericire, după divorţ circa 40 la sută dintre copii pierd contactul cu unul dintre părinţi.

Contrar opiniei multor oameni, „foarte puţini dintre copiii ai căror părinţi divorţează acceptă ideea divorţului“, remarcă o reputată scriitoare pe teme medicale. „Marea majoritate a acestor copii preferă să-şi vadă părinţii împreună, chiar dacă atmosfera din familie este greu de suportat.“ Deşi cuplurile se ceartă mult în perioada imediat următoare descoperirii relaţiei extraconjugale, partenerii nu ar trebui să tragă în mod pripit concluzia că ar fi mai bine pentru copii dacă pun capăt căsniciei. Efectuarea de schimbări în atitudine şi comportament îi poate ajuta să rămână împreună, iar aceasta spre binele întregii familii.

„Soţii care dau dovadă de un comportament promiscuu, afirmă scriitoarea Pamela Winfield, ar trebui să se gândească la durerea ce se va citi în ochii copiilor lor când căminul va fi dezbinat, iar aceasta ca urmare a nechibzuinţei lor.“

[Chenarul de la pagina 11]

URĂŞTE DUMNEZEU ORICE FEL DE DIVORŢ?

„Ceea ce mă îngrijora foarte mult era gândul că Iehova «urăşte despărţirea în căsătorie», mărturiseşte Pat. Îmi venea mereu în minte întrebarea: Îi place oare lui Iehova ceea ce fac eu?“

Pentru a răspunde la această întrebare, să analizăm contextul lui Maleahi 2:16. În timpul lui Maleahi, mulţi bărbaţi israeliţi divorţau de soţiile lor, probabil ca să se căsătorească cu femei păgâne mai tinere. Dumnezeu a condamnat această conduită necinstită, trădătoare (Maleahi 2:13–16). Prin urmare, ceea ce urăşte Dumnezeu este înlăturarea în mod uşuratic a partenerului pentru a obţine altul. O persoană care, în mod necinstit, comite adulter şi apoi fie divorţează de partenerul său, fie face presiuni asupra acestuia ca el să divorţeze a comis un păcat trădător, detestabil.

Totuşi, aceste versete nu condamnă orice fel de divorţ. Acest lucru poate fi confirmat de cuvintele lui Isus: „Oricine îşi lasă soţia, afară de cauză de desfrânare, şi se va căsători cu alta, comite adulter“ (Matei 19:9). Aici Isus a recunoscut că fornicaţia constituie un motiv acceptabil pentru un divorţ pe bază scripturală — da, unicul motiv acceptabil care permite recăsătorirea. Partenerul nevinovat poate decide să-şi ierte partenerul conjugal care a greşit. Cu toate acestea, o persoană care alege să se folosească de afirmaţia lui Isus ca bază pentru a divorţa de un partener adulter nu face un lucru pe care Iehova îl urăşte. Ceea ce urăşte Dumnezeu este conduita înşelătoare a partenerului infidel.

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Partenerii nevinovaţi şi copiii lor trag foloase de pe urma unui sprijin iubitor