Care este scopul lui Dumnezeu?

MULŢI oameni care au îndoieli în legătură cu existenţa unui Dumnezeu atotputernic şi iubitor pun aceste întrebări: Dacă există Dumnezeu, de ce a permis el de-a lungul istoriei să fie atâta suferinţă şi răutate? De ce permite el această stare jalnică de lucruri pe care o vedem în prezent în jurul nostru? De ce nu face ceva ca să pună capăt războaielor, crimelor, nedreptăţilor, sărăciei şi altor suferinţe care iau proporţii într-un ritm alarmant în atât de multe ţări de pe glob?

Unii au sugerat că Dumnezeu a creat universul, i-a pus pe oameni pe pământ, după care i-a lăsat să-şi vadă singuri de treburi. Potrivit acestei concepţii, Dumnezeu nu ar trebui învinovăţit pentru problemele şi suferinţele pe care oamenii şi le-au provocat din cauza lăcomiei lor sau a unei proaste administrări.

Totuşi, unii resping această teorie. De exemplu, profesorul de fizică Conyers Herring, care recunoaşte că crede într-un Dumnezeu, spune următoarele: „Resping ideea unui Dumnezeu care cu mult timp în urmă a pornit un imens mecanism, după care a rămas un simplu spectator în timp ce omenirea se luptă cu această enigmă. Un motiv pentru care resping această idee ar fi faptul că experienţa mea de om de ştiinţă nu-mi oferă nici un motiv să cred că ar exista vreun model al universului comparabil cu un «mecanism» care să fie, în fond şi la urma urmei, cel corect. Teoriile noastre ştiinţifice . . . vor putea fi mereu rafinate tot mai mult, însă sunt sigur că acestea se vor dovedi întotdeauna imperfecte. Sunt de părere că e mai bine să crezi în forţa vie care face ca această îmbunătăţire să fie mereu posibilă“.

Dumnezeu are un scop

Scopul iniţial al lui Dumnezeu era ca pământul să fie locuit de oameni drepţi, perfecţi. Iată ce a scris profetul Isaia: „Aşa vorbeşte DOMNUL, care a creat cerurile, însuşi Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a creat nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit“. — Isaia 45:18.

În loc să populeze pământul cu oameni creaţi în mod direct, Dumnezeu şi-a propus să umple pământul prin intermediul procreării oamenilor. Când Adam şi Eva s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, scopul său iniţial nu s-a schimbat. Acest lucru a impus însă modificarea unor detalii pentru ca scopul său cu privire la oameni şi la pământ să se împlinească în mod complet.

Timp de aproximativ 6 000 de ani, Dumnezeu le-a permis oamenilor să acţioneze independent de directa sa îndrumare. Primii noştri părinţi au ales prin propria lor voinţă să facă acest lucru (Geneza 3:17–19; Deuteronomul 32:4, 5). Această permisiune ca oamenii să acţioneze independent de îndrumarea lui Dumnezeu şi, ca urmare, să guverneze ei şi nu Dumnezeu avea să demonstreze incapacitatea omului de a-şi dirija paşii, precum şi incapacitatea de a guverna cu succes peste semenii săi.

Bineînţeles, Iehova ştia dinainte că lucrurile vor avea acest sfârşit. El i-a inspirat pe scriitorii biblici să aştearnă acest lucru în scris. De exemplu, profetul Ieremia a scris: „Ştiu, DOAMNE, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“. — Ieremia 10:23.

Înţeleptul Solomon a scris despre rezultatele dezastruoase obţinute atunci când oamenii încearcă să-i domine pe semenii lor, aşa cum au şi făcut-o de-a lungul secolelor. „Toate acestea le-am văzut şi mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este un timp când un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit.“ — Eclesiastul 8:9.

Cu toate acestea, departe de a fi „un simplu spectator în timp ce omenirea se luptă cu această enigmă“, Dumnezeul Atotputernic a avut motive întemeiate când a permis să treacă aceşti mii de ani fără să intervină în mod direct în viaţa majorităţii oamenilor.

Pentru un scop bun

Ultimii 6 000 de ani din istoria omenirii par a fi o perioadă de timp îndelungată dacă o comparăm cu durata noastră medie de viaţă, care este de mai puţin de 100 de ani. Însă, potrivit orarului lui Dumnezeu şi a concepţiei sale referitoare la trecerea timpului, aceste mii de ani sunt ca şase zile — mai puţin de o săptămână! Apostolul Petru a explicat următorul lucru: „Preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca o zi“. — 2 Petru 3:8.

Apoi, Petru respinge orice acuzaţie de neglijenţă sau de amânare din partea lui Dumnezeu, spunând în continuare: „Domnul nu Îşi amână făgăduinţa, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare faţă de voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă“. — 2 Petru 3:9.

Prin urmare, când anii alocaţi se vor încheia, Creatorul va pune capăt proastei administrări a frumoasei noastre planete. El îi va fi permis omului un timp mai mult decât suficient ca să-şi demonstreze incapacitatea de a guverna sau de a pune capăt războaielor, violenţei, sărăciei, bolilor şi altor cauze ale suferinţei. Prin această experienţă se va confirma ceea ce le-a indicat Dumnezeu oamenilor la început, şi anume, că ei trebuie să urmeze îndrumarea divină ca să aibă succes. — Geneza 2:15–17.

În conformitate cu împlinirea unei profeţii biblice, noi trăim acum în partea finală a „zilelor din urmă“ ale acestui sistem de lucruri nelegiuit (2 Timotei 3:1–5, 13; Matei 24:3–14). Această perioadă în care Dumnezeu tolerează guvernarea independentă a omului, precum şi răutatea şi suferinţa se apropie de sfârşit (Daniel 2:44). În curând, asupra noastră se va abate cel mai mare necaz la care această lume a fost martoră vreodată, culminând cu „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“, adică Armaghedonul (Apocalipsa 16:14, 16). Acest război condus de Dumnezeu nu va distruge lucrarea lui Dumnezeu, pământul, ci îi va „distruge pe cei care distrug pământul“. — Apocalipsa 11:18.

Regatul de O Mie de Ani al lui Dumnezeu

Când Armaghedonul va lua sfârşit, pe pământ vor fi milioane de supravieţuitori (Apocalipsa 7:9–14). Atunci se va fi împlinit profeţia consemnată în Proverbele 2:21, 22: „Oamenii drepţi vor locui ţara şi oamenii integri vor rămâne în ea; dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea“.

Scopul lui Dumnezeu este ca după războiul drept de la Armaghedon să urmeze o perioadă specială de o mie de ani (Apocalipsa 20:1–3). Această perioadă va constitui Domnia de O Mie de Ani a Fiului lui Dumnezeu, Cristos Isus, în calitate de Rege al Regatului ceresc al lui Dumnezeu (Matei 6:10). În timpul acestei fericite guvernări a Regatului asupra pământului, milioane de oameni vor fi înviaţi din moartea în care au adormit pentru a li se alătura milioanelor de supravieţuitori ai Armaghedonului (Faptele 24:15). Toţi aceştia vor fi aduşi la perfecţiune. La sfârşitul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos, întregul pământ va fi umplut, în cele din urmă, cu bărbaţi şi femei perfecte, cu toţii descendenţi ai lui Adam şi ai Evei. Scopul lui Dumnezeu va fi fost îndeplinit în mod glorios şi cu succes.

Da, scopul lui Dumnezeu este acela de a „«şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.» Cel care stătea pe scaunul de domnie a zis: «Iată, Eu fac toate noi»“ (Apocalipsa 21:4, 5). În mod cert, acest scop se va împlini într-un viitor foarte apropiat. — Isaia 14:24, 27.

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

În lumea nouă a lui Dumnezeu, oamenii vor trăi fericiţi pentru totdeauna