Anorexia şi bulimia: realitate şi risc

„Implicaţiile de natură afectivă ale mâncării au o greutate mult mai mare decât greutatea ei evaluată în calorii sau în grame.“ — Janet Greeson, scriitoare.

ANOREXIA şi bulimia sunt două dintre cele mai răspândite tulburări ale comportamentului alimentar. Fiecare are caracteristici unice. Totuşi, aşa cum vom vedea, ambele pot fi foarte periculoase, chiar mortale.

Anorexia, o autoînfometare

Persoanele care suferă de anorexie — anorexicele — fie refuză să mănânce, fie mănâncă atât de puţin, încât ajung într-o stare de malnutriţie. Să luăm cazul Antoinettei, o tânără de 17 ani, care mărturiseşte că, la un moment dat, ajunsese sub 37 de kilograme, greutate foarte mică pentru o tânără de 1,75 m înălţime. „Nu consumam mai mult de 250 de calorii pe zi şi îmi notam într-un carnet ce mâncam“, spune ea.

Anorexicele sunt obsedate de mâncare şi deseori vor merge până la extreme ca să evite creşterea ponderală. „Am început să scuip mâncarea într-un şerveţel, prefăcându-mă că mă şterg la gură“, mărturiseşte Heather. Susan făcea exerciţii fizice foarte energice ca să se menţină la aceeaşi greutate. „Aproape în fiecare zi alergam 12 kilometri sau înotam o oră, iar dacă nu făceam acest lucru, eram foarte îngrijorată şi mă simţeam vinovată. În fiecare dimineaţă îmi satisfăceam marea mea plăcere, de fapt unica plăcere adevărată pe care o mai aveam, şi anume faptul de a mă urca pe cântar doar ca să constat din nou că greutatea mea era mult sub 45 de kilograme.“

În mod paradoxal, unele anorexice devin bucătărese excelente şi gătesc mâncăruri delicioase de care ele nici măcar nu se vor atinge. „Când eram în starea cea mai gravă, acasă eu pregăteam fiecare masă, iar fratelui meu şi surorii mele le făceam toate pacheţelele. Nici nu-i lăsam să se apropie de frigider. Simţeam că bucătăria era doar a mea“, spune Antoinette.

Potrivit cărţii A Parent’s Guide to Anorexia and Bulimia (Ghidul părintelui în recunoaşterea anorexiei şi a bulimiei), unele anorexice „ajung să fie obsedate de curăţenie şi ordine şi vor avea probabil pretenţia ca întreaga familie să respecte acest standard nerealist, greu de respectat, stabilit de ele în ce priveşte curăţenia. Nu se va putea lăsa nici o clipă vreo revistă, vreo pereche de papuci de casă sau vreo ceaşcă de cafea la voia întâmplării în locuinţă. Probabil, acestea vor fi atât de obsedate de igiena corporală şi de aspectul exterior, încât vor petrece ore în şir închise în baie, refuzând să-i lase şi pe alţii să intre şi să se pregătească pentru şcoală sau serviciu“.

Cum apare această tulburare neobişnuită numită anorexie? De obicei, o adolescentă sau o tânără adultă — majoritatea anorexicilor sunt femei — îşi propune să slăbească un anumit număr de kilograme. Totuşi, când aceasta îşi atinge obiectivul, nu se mulţumeşte cu atât. Când se uită în oglindă, ea tot se vede grasă, aşadar se gândeşte că dacă ar mai da jos câteva kilograme ar fi şi mai bine. Acest ciclu continuă până când cea care ţine regim scade în greutate cu 15 la sută sau chiar mai mult sub limita normală corespunzătoare pentru înălţimea ei.

În acest moment prietenii şi membrii familiei încep să-şi exprime îngrijorarea că aceasta este foarte slabă, chiar scheletică. Dar persoana anorexică vede totul într-un mod diferit. „Nu credeam că eram slăbănog“, mărturiseşte Alan, un anorexic înalt de 1,70 m, a cărui greutate a scăzut la un moment dat sub 33 de kilograme. „Cu cât slăbeşti mai mult, continuă el, cu atât ţi se distorsionează percepţia, astfel încât nu te vezi cum arăţi în realitate.“a

În timp, anorexia poate duce la probleme grave de sănătate, cum ar fi osteoporoza sau afecţiuni ale rinichilor. Aceasta poate fi chiar fatală. „Medicul mi-a spus că îmi privasem corpul de atât de multe substanţe nutritive, încât, dacă continuam încă două luni cu aceste obiceiuri alimentare, aş fi murit de malnutriţie“, spune Heather. În buletinul The Harvard Mental Health Letter se preciza că, într-o perioadă de zece ani, 5 la sută dintre anorexice mor.

Bulimia, o îndopare urmată de golirea stomacului

Bulimia nervoasă este o tulburare a comportamentului alimentar care se manifestă prin îndopare (consumarea rapidă a unor mari cantităţi de mâncare, care conţine probabil până la 5 000 de calorii), urmată de golirea stomacului, deseori prin vomitare sau prin folosirea laxativelor.b

Spre deosebire de anorexie, bulimia nu poate fi recunoscută cu uşurinţă. Nu este neapărat necesar ca bolnava să fie neobişnuit de slabă, iar comportamentul ei alimentar pare cât se poate de normal, cel puţin pentru cei din jur. Dar pentru persoana bulimică, viaţa numai normală nu e. Într-adevăr, ea este atât de obsedată de mâncare, încât tot ce este în jurul ei e lipsit de importanţă. „Cu cât înfulecam şi vomitam mai mult, cu atât îmi păsa mai puţin de cei din jur şi de ceea ce mă înconjura“, mărturiseşte Melinda, o fată de 16 ani. „Pur şi simplu uitasem cum să mă distrez cu prietenii.“

Geneen Roth, profesoară şi autoare a unor lucrări pe tema tulburărilor comportamentului alimentar, defineşte îndopatul drept „o turbare de 30 de minute, o cufundare în infern“. Ea spune că în timpul îndopării „nimic nu mai contează, nici prietenii, nici familia . . . Nimic nu mai contează în afară de mâncare“. O bolnavă în vârstă de 17 ani, pe nume Lidya, descrie printr-o comparaţie foarte realistă starea prin care trece ea. „Mă simt ca un compactor de gunoi“, mărturiseşte ea. „Îndoapă tot, macină tot, vomită tot. Acelaşi lucru de nenumărate ori.“

Bulimica încearcă cu disperare să nu crească în greutate, fapt care în mod normal s-ar întâmpla în urma alimentării necontrolate. Prin urmare, imediat după ce se îndoapă, aceasta fie îşi provoacă voma, fie ia laxative pentru a elimina mâncarea înainte ca aceasta să fie transformată de corp în grăsime.c Chiar dacă ideea în sine provoacă repulsie, bulimica versată nu vede lucrurile astfel. „Cu cât te îndopi şi vomiţi mai mult, cu atât îţi este mai uşor să o faci“, explică asistenta socială Nancy Kolodny. „Sentimentele iniţiale de repulsie sau chiar de teamă sunt în scurt timp înlocuite de impulsul de a repeta aceste obiceiuri bulimice.“

Bulimia este foarte periculoasă. De exemplu, golirea repetată a stomacului prin vomitare expune cavitatea bucală la acizii gastrici cu efect corosiv, fapt care poate duce la erodarea smalţului de pe dinţii persoanei bulimice. De asemenea, acest obicei poate afecta esofagul, ficatul, plămânii şi inima. În cazuri extreme, vomatul poate cauza perforarea stomacului sau moartea. Şi folosirea în exces a laxativelor prezintă pericol. Aceasta poate împiedica funcţionarea intestinului şi, de asemenea, poate cauza diaree continuă şi sângerări rectale. Ca şi în cazul vomitării repetate, în anumite situaţii folosirea în exces a laxativelor poate provoca moartea.

Potrivit Institutului Naţional American pentru Sănătate Mintală, frecvenţa cazurilor de tulburări ale comportamentului alimentar creşte în mod considerabil. Ce anume o determină pe o tânără să se joace cu moartea prin autoînfometare? De ce devin unele tinere atât de obsedate de mâncare, încât se îndoapă, iar apoi atât de obsedate de greutate, încât se simt obligate să elimine prin vomă sau cu ajutorul laxativelor tot ceea ce tocmai au mâncat? Răspunsul la aceste întrebări va fi examinat în articolul următor.

[Note de subsol]