Potrivit Bibliei
Este greşit să fim cruzi cu animalele?
ÎNTR-O arenă dintr-o ţară din America Centrală, toţi ochii sunt aţintiţi spre doi cocoşi, unul roşu şi altul alb. Mulţimea urlă când cocoşul roşu, care are o lamă de ras ascuţită legată de picior, îl loveşte pe cel alb. Un arbitru ridică cele două păsări. Cocoşul alb nu mai răsuflă, este mort şi plin de sânge. Lupta de cocoşi s-a încheiat.
În sudul Filipinelor, doi armăsari sunt puşi să se lupte unul cu celălalt. Spectatorii privesc acest spectacol înfiorător, în timp ce caii se muşcă de urechi, de gât, de bot şi de alte părţi ale corpului. Deşi s-ar putea ca ambii cai să părăsească ringul în viaţă, cel puţin unul dintre ei va fi, probabil, schilodit sau orbit sau va fi rănit atât de tare, încât, în cele din urmă, va muri.
În Rusia, doi câini se luptă între ei. Nu peste mult timp îşi scot ochii, îşi rup în bucăţi urechile şi se clatină pe picioarele mutilate, sângele curgând şiroaie din carnea sfâşiată.
Secole la rând, omul a pus animalele să se lupte în numele sportului, la bază stând de cele mai multe ori patima jocurilor de noroc. La această listă se adaugă şi coridele, vânătoarea de vulpi şi chiar şi luptele de păianjeni. În plus, multe animale sunt supuse la mari suferinţe în numele ştiinţei. Mai mult, nenumărate animale suferă din cauză că stăpânii le neglijează fie în mod intenţionat, fie fără să-şi dea seama.
În unele ţări există legi care reglementează modul în care trebuie tratate animalele şi care interzic actele pline de cruzime faţă de acestea. Încă din 1641, Massachusetts Bay Colony a formulat „Codul libertăţilor“, în care se spunea: „Nici un om nu trebuie să fie tiran sau crud cu vreo creatură sălbatică ţinută, de obicei, pentru folosul omului“. De atunci s-au elaborat legi şi s-au format societăţi care interzic comportamentul crud faţă de animale.
Totuşi, mulţi dintre cei care promovează sporturile menţionate la început nu consideră că săvârşesc acte de cruzime faţă de animale. Unii pretind că iubesc animalele pe care ei cu brutalitate le fac să sufere sau le omoară. Pasionaţii de lupte de cocoşi susţin că păsările lor trăiesc mai mult decât majoritatea puilor care ajung în oala de supă — slabă consolare, într-adevăr!
De ce este greşit să fim cruzi?
Dumnezeu ne permite să ne folosim de animale. Principiile biblice ne permit să ucidem animale pentru a ne procura hrană şi îmbrăcăminte sau pentru a ne apăra de ele (Geneza 3:21; 9:3; Exodul 21:28). Însă pentru Dumnezeu viaţa este sacră. Autoritatea pe care o avem asupra animalelor trebuie exercitată într-un mod echilibrat, care să arate respect pentru viaţă. Biblia vorbeşte în termeni critici despre un bărbat pe nume Nimrod, care se pare că ucidea animale şi, probabil, oameni doar pentru emoţiile care i le stârnea acest lucru. — Geneza 10:9.
Iată ce a spus Isus despre preocuparea lui Dumnezeu pentru animale: „Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi, nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu“ (Luca 12:6). De asemenea, când s-a răzgândit şi nu a mai vrut să distrugă un oraş plin de oameni care practicaseră răutatea, dar care între timp se căiseră, Dumnezeu însuşi a spus: „Să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, . . . şi de asemenea o mulţime de vite?“ (Iona 4:11). Este clar că el nu priveşte animalele drept obiecte de care te poţi debarasa sau care pot fi aruncate după bunul-plac.
Când le-a dat israeliţilor legile, Dumnezeu i-a învăţat să se îngrijească de animale aşa cum se cuvine. El le-a cerut să ducă un animal rătăcit înapoi la proprietarul lui şi să ajute animalele când se află în necaz (Exodul 23:4, 5). Animalele beneficiau de odihna sabatului, la fel ca oamenii (Exodul 23:12). Existau legi care reglementau modul în care trebuiau tratate animalele din gospodărie (Deuteronomul 22:10; 25:4). În mod clar, animalele trebuiau îngrijite şi păzite, nu exploatate.
În Proverbele 12:10 se arată cu claritate care este punctul de vedere al lui Dumnezeu: „Cel drept se îndură de vite, dar inima [îndurările, NW] celui rău este fără milă [sunt crude, NW]“. Un comentariu biblic redă acest verset astfel: „Bunătatea omului drept se extinde chiar şi faţă de animalele necuvântătoare, însă omul rău este crud chiar şi atunci când crede că este foarte bun la suflet“. — Believer’s Bible Commentary, de William MacDonald.
Cel drept tratează animalele cu bunătate şi caută să le cunoască necesităţile. Un om rău spune, probabil, că iubeşte animalele, însă „îndurările“ lui sunt, de fapt, în cel mai bun caz crude. Acţiunile lui trădează motivaţia egoistă pe care o are. Cât de adevărat este acest lucru în cazul celor care pun animalele să se lupte în speranţa că vor câştiga bani!
Eliberare pentru animale
Într-adevăr, scopul iniţial al lui Dumnezeu a fost ca omul să „stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ“ (Geneza 1:28). Actele de cruzime faţă de animale nu sunt permise. Tratamentul inuman faţă de animale nu va dura la nesfârşit. Avem toate motivele să credem că Dumnezeu va pune capăt oricărei suferinţe inutile. Dar cum?
El promite că îi va nimici pe oamenii răi şi cruzi (Proverbele 2:22). Iată ce se spune în Osea 2:18 referitor la animale: „În ziua aceea, voi face pentru ei un legământ cu fiarele câmpului, cu păsările cerului şi cu reptilele pământului, . . . şi-i voi face să locuiască în siguranţă“. Cât de minunat va fi să trăim în acel timp când vor beneficia de pace nu numai oamenii drepţi, ci şi animalele!
[Legenda fotografiei de la pagina 26]
„Coridă într-un orăşel“, de Francisco Goya