Să explorăm frumuseţea fără vârstă a lemnului

De la corespondentul nostru din Noua Zeelandă

LEMNUL, îndeosebi cel indigen, ajunge să fie în scurt timp un produs greu de procurat. În multe zone ale lumii, suprafeţele împădurite se reduc într-un ritm alarmant. Din cauza lipsei de cherestea, preţul lemnului creşte foarte mult, lemnul fiind un produs de bază, care cândva se găsea din abundenţă.

Este ciudat că aici, în Noua Zeelandă, plantaţiile de pin din specia Pinus radiata, care a fost introdus în ţară în anii ’30, sunt înfloritoare, pe când speciile de arbori indigeni, cum ar fi pinul roşu neozeelandez, agatisul, fagul şi podocarpusul (pinul negru), sunt în declin.

Farmecul etern al lemnului masiv

De mii de ani, omul a modelat plin de încântare lemnul în diverse moduri pentru a realiza obiecte utile. Culoarea, dispoziţia caracteristică a fibrelor în lemn şi chiar mirosul emanat de majoritatea tipurilor de lemn, de cele mai multe ori, i-a încântat pe oameni. Obiectele de lemn având diverse întrebuinţări au contribuit la fericirea omului ani la rând, unele dintre ele chiar secole la rând.

Din timpuri străvechi, locuinţele au fost mobilate cu mobilă din lemn masiv. Folosind unelte primitive, bărbaţii şi femeile şi-au demonstrat talentul şi iscusinţa realizând unele obiecte de bază, cum ar fi mese, castroane, taburete, butoaie, cufere şi scaune.

Tehnologia modernă a mărit viteza cu care se fabrică în prezent asemenea obiecte. Uneltele electrice, cum ar fi ferăstraiele, maşinile de găurit, rindelele şi maşinile de şlefuit, pot prelucra lemnul brut cu eficienţă, dar şi cu oarecare zgomot, transformându-l în mobilă din lemn masiv. Majoritatea ţărilor se pot mândri cu fabrici de prelucrare a lemnului care execută rapid mobilă de producţie în masă, la preţuri rezonabile.

Însă, de obicei, această mobilă nu este foarte rezistentă, deoarece 1) în locul lemnului masiv se utilizează materiale înlocuitoare (furnir, pal) şi 2) tehnicile folosite în tâmplărie au la bază metode de construcţie rapidă, folosindu-se maşini de fixat în scoabe sau cuie scurte sau cuie obişnuite.

Din nou la teslă

În încercarea de a rezolva aparentele deficienţe ale tehnologiei moderne, unii se îndreaptă spre serviciile unei unelte străvechi de tâmplărie: tesla. Aceasta este definită drept „unealtă cu coadă scurtă, cu tăiş metalic lat şi curbat, folosită de dulgheri, rotari şi dogari“. În Noua Zeelandă, maorii foloseau tesle din piatră verde (jad) ca să cioplească canoele şi ca să dea formă stâlpilor care aveau să fie folosiţi la sculptat. Însă în prezent, majoritatea teslelor sunt metalice.

În ultimele secole, tâmplarii au folosit tesla pentru a da o formă şi a nivela structurile folosite la construirea caselor şi a corăbiilor. Ei au tăiat şi au finisat scânduri, pe care le fixau cu tălpile; marginile le-au tăiat în mai multe fâşii sau au scobit în suprafaţa lemnului folosind lama curbată a teslei.

Însoţitorul ei, cuţitul de cioplit

O altă unealtă indispensabilă care însoţeşte tesla este cuţitul de cioplit, cu ajutorul căruia obiectul aflat în lucru primeşte mai mult farmec rustic. Cuţitul se foloseşte pentru a modela marginile sau feţele materialului lemnos. Atât lama teslei, cât şi cea a cuţitului de cioplit trebuie ascuţite mereu.

După ce aţi obţinut aceste unelte, trebuie să căutaţi un material brut potrivit şi, apoi, să faceţi din el obiectul de mobilier dorit. Iată de ce, după părerea tâmplarilor, executarea unei mobile rustice, de modă veche prezintă avantaje foarte mari faţă de tehnicile de prelucrare mai convenţionale.

Dacă scândurile neprelucrate, tăiate cu ferăstrăul sunt uscate şi nu sunt răsucite sau curbate, atunci se poate face din ele o mobilă frumoasă şi solidă. Aceste scânduri pot fi obţinute din diverse surse: mobilă aruncată (şifoniere, tăblii de la capul patului, tăblii de la masă), lăzi vechi, grinzi de la clădiri demolate şi stâlpi vechi care au fost folosiţi la gard.

Lemnului reciclat i se dă o nouă întrebuinţare

Lemnul vechi care nu a fost mâncat de cari sau care nu a putrezit poate căpăta frumuseţe şi culoare în mâinile unui specialist.

Defectele, găurile de la cuie şi scobiturile îi conferă lemnului reciclat folosit pentru mobilă un aspect deosebit. Fie că este lăsat aşa cum este el natural, fie că este dat cu baiţ şi lustruit, obiectul pe care l-aţi realizat manual vă va aduce satisfacţii şi vă va încânta, fiind un obiect bine executat şi durabil.

La fel ca grădinarul care sapă pământul, olarul care frământă lutul şi filatorul care toarce fibrele naturale, tâmplarul care modelează o bucată de lemn folosind o teslă sau un cuţit de cioplit constată că această activitate este cea mai recompensatoare. Este adevărat, pentru a realiza acest lucru trebuie să munciţi din greu, iar lucrul vă va lua mai mult timp decât dacă aţi executa mobila prin metodele moderne. Cu toate acestea, înţelegând că ceea ce aţi realizat vă va aduce satisfacţii şi că mobila realizată de voi îi va fi de folos beneficiarului ei ani de zile, veţi contribui la bucuria fără vârstă, generată de munca de prelucrare a lemnului.

Câteva sfaturi

Tesla nu se poate folosi pentru orice tip de lemn. De obicei, fibrele lemnului tropical de esenţă tare rezistă la lovitura lamei teslei. În general, un lemn mai moale, cu fibra uniformă este un material mai bun pentru a se lucra cu tesla. Nodurile nu trebuie să constituie o problemă. Cu ajutorul unei dalte pentru scobit (o daltă concavă), puteţi scoate nodurile afară, dându-i astfel un aspect deosebit suprafeţei pe care o pregătiţi.

Câteva dintre cele mai frumoase culori pot fi întâlnite la scândurile tăiate cu ferăstrăul din miezul unui arbore. Mobilele executate din aceste scânduri rareori au nevoie să fie date cu baiţ. Totuşi, dacă doriţi să-i daţi unui lemn simplu o nuanţă mai închisă, făcându-l să aibă un aspect deosebit, există o gamă largă de baiţuri care satisface toate gusturile.

Nici acest procedeu nu trebuie să fie costisitor. Unii au frecat lemnul cu ulei de maşină pentru a-l deschide la culoare şi au constatat că obiectul realizat manual este mult mai frumos.

Pentru a face ultimele retuşuri la lucrarea voastră, există o gamă variată de poliuretani sau lacuri care pot fi pulverizate sau date cu pensula pe mobilă. Pentru o finisare şi mai naturală, puteţi trata lemnul cu un ulei de lustruit, care-l hrăneşte, nu îl închide etanş. Puteţi prepara uleiul astfel: cinci părţi oţet, patru părţi terebentină, două părţi ulei de in brut şi o parte alcool metilic. Dizolvaţi în acest amestec şi ceară de albine şi aplicaţi apoi amestecul pe lemn, lăsându-l câteva zile ca să pătrundă în lemn.

O muncă manuală plină de satisfacţii

Mobila din lemn masiv executată chiar cu mâna voastră, indiferent cât de neînsemnată ar putea fi ea, va avea întotdeauna un farmec deosebit când va fi aşezată în colţul favorit al camerei voastre. În toată lumea, fie în vile, fie în căsuţe, pot fi găsite multe obiecte fascinante de mobilier, uneori vechi de secole, care au fost executate manual de meşteri. Cu siguranţă, ele sunt o mărturie a iscusinţei, hărniciei şi răbdării acestor oameni. Ei au fost mulţumiţi şi încântaţi când au realizat obiecte care au fost păstrate cu iubire, fiind foarte utile şi frumoase. Ele au dat o notă de unicitate locuinţelor pe care le-au împodobit.

În această epocă, în care există tot mai multe obiecte din materiale plastice şi din răşini extrudate, arborii, darul Creatorului nostru, servesc încă multor întrebuinţări utile. Una dintre cele mai remarcabile întrebuinţări este furnizarea lemnului brut care îl atrage pe artizanul nerăbdător să-l transforme într-o frumoasă mobilă de lemn.

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Pinul roşu neozeelandez

Beilschmiedia tawa

Stejar

Pinus radiata cu noduri

Pin lăcuit

Pin dat cu ulei

Pin dat cu baiţ negru

[Legenda fotografiilor de la pagina 24]

Cum se foloseşte tesla

şi cuţitul de cioplit

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Bufet executat manual

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Raft de colţ