Lumea în obiectiv
„Anul în care lumea a fost cuprinsă de incendii“
Jean-Paul Jeanrenaud, preşedintele Programului Internaţional pentru Păduri organizat de Fondul Mondial pentru Natura Sălbatică, susţine că „ne vom aminti de 1997 ca de anul în care lumea a fost cuprinsă de incendii“. Pe toate continentele, cu excepţia Antarcticii, au izbucnit incendii de mari proporţii. De exemplu, în Indonezia şi Brazilia au ars terenuri împădurite valoroase, suprafaţa lor fiind egală cu cea a Elveţiei. Cauzele au variat de la tăierea intenţionată a pădurilor în scop agricol până la secetă, despre care se crede că este rezultatul condiţiilor extreme ale vremii provocate de El Niño. Cantitatea foarte mare de dioxid de carbon rezultată din arderea combustibililor fosili a contribuit la poluarea atmosferei şi la creşterea pericolului încălzirii globale, precizează ziarul londonez The Independent. Dl Jeanrenaud avertizează: „Creăm un ciclu sălbatic al distrugerii, în care numărul tot mai mare al incendiilor este şi un rezultat al schimbărilor vremii, şi un factor care contribuie la aceste schimbări“.
Este necesar mai mult calciu
„Deoarece oasele le sunt în creştere, tinerii au nevoie de tot mai mult calciu“, este avertismentul dat de buletinul german Gesundheit in Wort und Bild (Sănătatea în cuvinte şi imagini). Se recomandă un aport zilnic de 1 200 mg, însă numai 56% dintre fetele şi 75% dintre băieţii din Germania care au între 15 şi 19 ani ating acest nivel. „În toată Europa, cantitatea de calciu în cazul fetelor este insuficientă“, spune Mary Fraser, de la Fundaţia Europeană pentru Osteoporoză. Deşi de mult timp a fost trecut cu vederea, acest deficit poate constitui cauza osteoporozei care se instalează la bătrâneţe. „Produse bogate în calciu sunt: brânza, laptele, iaurtul, seminţele de susan, seminţele de amarantacee, soia, legumele verzi, nucile şi peştele“, se spune în articol.
Dolarul stăpâneşte
„Puţini americani îşi dau seama, probabil, că în afara graniţelor Statelor Unite se află în circulaţie mai multă valută americană decât în ţară“, declară U.S.News & World Report. „Din cei 450 de miliarde de dolari bancnote şi monede care umplu în prezent portofelele oamenilor, casele de marcat, seifurile băncilor şi saltelele, aproximativ două treimi — adică 300 de miliarde de dolari — se află peste graniţă.“ Iar această sumă creşte cu 15 până la 20 de miliarde de dolari pe an. În timp ce banii lichizi aflaţi în circulaţie în Statele Unite sunt mai ales în bancnote de 20 $, cei mai mulţi bani lichizi de peste graniţă sunt bancnote de 100 $, ceea ce arată că banii nu sunt folosiţi pentru micile cumpărături zilnice, ci pentru a face economii şi pentru tranzacţii comerciale. Acest lucru este valabil mai ales în cazul ţărilor în care inflaţia este mare, iar oamenii nu au încredere în bănci. Circa 60% dintre noile bancnote de 100 $ care s-au tipărit anul trecut au fost expediate direct peste ocean. Din punctul de vedere al guvernului american, această sumă mare de bani care se află în circulaţie peste graniţă poate fi comparată cu un împrumut fără dobândă acordat guvernului american, fără să se ceară în schimb produse sau servicii, ceea ce înseamnă că guvernul economiseşte miliarde de dolari.
Jaf autorizat
„Conducătorii Bisericii Romano-Catolice din Brazilia s-au declarat în mod deschis de partea săracilor şi a celor care mor de foame şi i-au apărat pe cei care fură alimente ca să supravieţuiască“, anunţă ENI Bulletin. Deoarece nord-estul Braziliei a fost afectat de o mare secetă, s-au aprobat jafurile în supermarket-uri şi depozite. Potrivit cardinalului Serafim Fernandes de Araujo, arhiepiscop de Belo Horizonte, „Biserica nu-i condamnă pe cei care iau alimente ca să nu moară de foame, indiferent de unde le iau“. Se spune că un alt cardinal, Paulo Evaristo Arns, ar fi spus următoarele: „Trebuie să luptăm împotriva acestui neoliberalism care concentrează bogăţiile în mâna câtorva oameni privilegiaţi, în timp ce săracii devin tot mai săraci“. El a adăugat: „A sosit timpul ca oamenii din oraşe şi din sate să se trezească“.
Povara datoriilor
În timpul vacanţelor de sărbători, „[canadianul] de rând cheltuieşte 1 236 $ pe cadouri, distracţii şi călătorii“, semnalează ziarul The Vancouver Sun, iar „o mare parte din aceste cheltuieli vor ajunge în final să încarce o carte de credit“. Consilierii financiari declară că se exercită presiuni emoţionale uriaşe pentru a se cheltui bani în perioada Crăciunului, iar când banii de buzunar lipsesc, este uşor să se facă în continuare cheltuieli folosind cărţile de credit. Un consilier este de părere că un loc de muncă sigur se pare că le dă consumatorilor „încredere să facă alte datorii, în loc să şi le plătească pe cele vechi“. La sfârşitul anului 1997, canadienii au deţinut recordul în ce priveşte soldurile neachitate din contul de carduri, şi anume 20,42 de miliarde de dolari — dublu faţă de anul 1991. Specialiştii estimează că unui cumpărător de rând îi trebuie şase luni ca să-şi plătească datoriile de sărbători şi că mulţi vor avea încă datorii când vor începe o altă tură de „cheltuieli în exces“ la următorul Crăciun.
Banalizarea morţii
„Părinţii şi profesorii sunt aceia care trebuie să reducă din eroismul promovat de filme şi de TV pentru a nu banaliza moartea“, explică Jornal do Brasil. Dintr-un studiu efectuat în Rio de Janeiro reiese că autorii a 10% dintre crimele comise sunt copii care au mai puţin de 13 ani. „Aceşti copii poartă arme, atacă, mutilează, ucid colegi de şcoală şi comit abuzuri sexuale asupra copiilor mai mici decât ei“, se spune în articol. Iată ce declară psihiatrul Alfredo Castro Neto: „O societate cum este cea în care trăim noi, care încurajează competiţia şi care arată în filme că poţi ucide pentru a obţine ceea ce doreşti, nu poate decât să accentueze confuzia mintală în care se găsesc aceşti copii“. Profesoara Josefa Pech recomandă jucării educative, nu arme. Ea spune că este foarte important să i se arate copilului că această „imagine a unui erou care îi ucide pe toţi ceilalţi nu este reală, ci o nebunie şi că armele nu sunt un simbol al puterii sau al poziţiei sociale, ci, dimpotrivă, ele sunt obiecte care ucid oameni“.
Un palmares mortal
„Fumatul ucide anual mai mulţi americani decât au ucis cel de-al doilea război mondial şi războiul din Vietnam la un loc“, declară University of California Berkeley Wellness Letter. „În fiecare zi mor din cauza unor afecţiuni asociate fumatului peste 1 200 de americani, echivalentul a trei sau patru jumbo-jeturi pline, care se prăbuşesc, fără să existe vreun supravieţuitor.“
Mitul lemingului este infirmat
Este adevărat că lemingii — mici rozătoare care trăiesc în regiunile nordice reci — se sinucid în masă prin înec? Mulţi cred şi acum că da! Însă oamenii de ştiinţă au fost mult timp sceptici în privinţa acestei legende. În prezent, o echipă de la BBC care a realizat o emisiune despre faună a filmat timp de şase luni în vestul Canadei, dincolo de Cercul Polar şi a infirmat acest mit. Atâta vreme cât rezerva lor de hrană nu se termină, populaţia de lemingi creşte foarte mult, ajungând la suprapopulare. Prin urmare, cum a apărut povestea despre sinuciderea lor în masă? Au fost zăriţi lemingi norvegieni care cădeau întâmplător în apă când migrau din munţi spre păşunile bogate, precizează ziarul londonez The Guardian.
Bolnavii sunt victimele hoţilor
Spitalele din Germania sunt invadate de hoţi. „Anual sunt raportate 300 de furturi în spitalele universitare din Köln“, precizează ziarul Emsdettener Tageblatt. „Un buchet de flori în mână, un zâmbet fermecător pe buze şi prada hoţului din spital este asigurată.“ Deghizaţi ca vizitatori ai bolnavilor, domeniul lor de lucru se extinde de la noptierele de lângă pat până la cuierele de pe perete. Bolnavii în vârstă le fac hoţilor munca mai uşoară. De exemplu, s-a descoperit că un bătrân îşi ţinea sub pernă, pe patul de spital, câteva mii de mărci germane. Nefiind restricţii în ce priveşte orele de vizită, hoţii pot acţiona bucurându-se de mai multă libertate, iar în spital poate intra aproape oricine, fără să fie oprit. Prin urmare, bolnavii sunt avertizaţi să-şi pună banii şi obiectele de preţ într-un seif al spitalului sau în altă parte sau să le dea cuiva spre păstrare.
Amprenta urechii
De curând, la Londra a fost condamnat un hoţ pe care l-a dat de gol urechea. Cum anume? Deşi a fost foarte atent să nu lase nici o amprentă digitală la locul spargerii, el avea obiceiul să-şi lipească urechea de fereastră sau de gaura cheii ca să verifice dacă era cineva acasă, după care dădea spargerea. Astfel el şi-a lăsat amprenta urechii. „Amprentele urechii sunt unice ca şi amprentele digitale“, declară prof. Peter Vanesis, patolog în domeniul medicinei legale la Universitatea din Glasgow, Scoţia. Spre deosebire de amprentele digitale însă, urechile continuă să crească la adulţi, aşa cum se întâmplă cu părul şi unghiile, precizează ziarul londonez The Daily Telegraph. Totuşi, poliţia ştie că urechile noastre, indiferent de mărime, sunt unice, aşa cum a fost şi în cazul acestui hoţ. El a fost prima persoană condamnată în Marea Britanie pe baza unei amprente a urechii şi a recunoscut că fusese autorul a cinci spargeri.