Când speranţa şi dragostea dispar

O TÂNĂRĂ de 17 ani din Canada a explicat în scris motivele pentru care a vrut să moară. Iată ce a scris ea printre altele: „Mă simt singură şi mi-e teamă de viitor; mă simt cu mult inferioară colegilor mei de muncă; ne ameninţă un război nuclear; stratul de ozon este distrus; sunt într-adevăr urâtă, aşa că nu voi găsi niciodată un soţ şi îmi voi sfârşi viaţa singură; nu cred că mai are vreun rost să trăiesc, prin urmare, de ce să mai pierd vremea ca să descopăr acest lucru; voi lua o povară de pe umerii tuturor; nimeni n-o să mă mai jignească vreodată“.

Ar putea fi acestea unele dintre motivele pentru care se sinucid tinerii? În Canada, „sinuciderea este în prezent cea mai frecventă cauză a deceselor în rândul tinerilor, excepţie făcând doar accidentele de maşină“. — The Globe and Mail.

Iată ce a declarat profesorul Riaz Hassan, de la Universitatea Flinders din Australia de Sud, în lucrarea sa intitulată „Vieţi netrăite: Tendinţe în suicidul la tineri“: „Există mai multe motive sociologice care au legătură cu problema în discuţie şi care se pare că au influenţat în mod considerabil creşterea numărului de cazuri de sinucidere în rândul adolescenţilor. Acestea sunt: rata înaltă a şomajului în rândul tinerilor; schimbările care au avut loc în familia australiană; creşterea consumului de droguri; înmulţirea cazurilor de violenţă în rândul tinerilor; bolile psihice şi o diferenţă tot mai mare între «libertatea teoretică» şi autonomia practică“. În lucrare se mai spunea că rezultatele mai multor sondaje au scos la iveală o concepţie pesimistă cu privire la viitor, iar aceasta sugerează că „o mare parte a tinerilor privesc viitorul lor şi pe cel al lumii cu teamă şi nelinişte. Ei prevăd o lume distrusă de un război nuclear, ruinată de poluare şi de degradarea mediului înconjurător, o societate dezumanizată în care tehnologia scapă de sub control, iar şomajul ia amploare“.

Potrivit unui sondaj Gallup efectuat în rândul unor tineri care aveau între 16 şi 24 de ani, alte cauze ale sinuciderii sunt: adâncirea prăpastiei dintre bogaţi şi săraci, creşterea numărului de familii monoparentale, răspândirea unei culturi a armelor de foc, abuzul asupra copiilor şi „o lipsă [generală] de încredere în ziua de mâine“.

Revista Newsweek precizează că, în Statele Unite, „prezenţa armelor de foc poate fi principalul factor [asociat sinuciderii în cazul adolescenţilor]. Un studiu comparativ efectuat între adolescenţii care s-au sinucis, dar care se pare că nu erau bolnavi psihic, şi tinerii care nu s-au sinucis a dezvăluit o singură diferenţă: existenţa unei arme încărcate în casă. Şi cu asta s-a terminat şi cu ideea că armele nu ucid oameni“. Problema este că în milioane de locuinţe există arme încărcate!

Teama şi o societate căreia nu-i pasă de nimeni pot să-i împingă pe tinerii vulnerabili până în pragul sinuciderii. Să ne gândim puţin: Numărul crimelor violente comise asupra tinerilor care au între 12 şi 19 ani este de peste două ori mai mare decât cel al crimelor comise asupra populaţiei în general. Studiile arată că „riscul ca tinerele între 14 şi 24 de ani să fie atacate este foarte mare“, se spune în revista Maclean’s. „De cele mai multe ori, femeile sunt atacate şi ucise de persoane care spun că le iubesc.“ Care este rezultatul? Aceste temeri, precum şi altele „slăbesc încrederea acestor fete şi sentimentul lor de siguranţă“. Un sondaj a arătat că aproape o treime dintre fetele care au fost violate s-au gândit să se sinucidă.

Un raport provenit din Noua Zeelandă dezvăluie o altă faţetă a cazurilor de sinucidere în rândul tinerilor. Iată ce se spune aici: „Valorile materialiste ce predomină în lume, care pun pe picior de egalitate succesul unei persoane cu bogăţia, cu un aspect atrăgător şi cu puterea, îi fac pe mulţi tineri să se simtă complet lipsiţi de valoare şi respinşi de societate“. Revista The Futurist declară următoarele: „[Tinerii] au o puternică înclinaţie spre satisfacerea imediată a dorinţelor, vrând să aibă totul, dar repede. Programele TV favorite sunt serialele. Ei ar dori ca în lumea lor să existe aceiaşi oameni frumoşi, îmbrăcaţi cu ultimele creaţii de modă, având mulţi bani şi prestigiu, însă fără să depună eforturi prea mari în acest sens“. Mulţimea acestor speranţe nerealiste, care nu se pot împlini, pare să cauzeze, într-o anumită măsură, disperare, ceea ce poate duce la sinucidere.

O calitate care salvează vieţi?

Iată ce a scris Shakespeare: „Dragostea mângâie ca razele soarelui după ploaie“. Biblia spune: „Dragostea nu piere niciodată“ (1 Corinteni 13:8). Această calitate conţine o soluţie la problema tinerilor care sunt înclinaţi spre sinucidere: ei tânjesc după dragoste şi comunicare. The American Medical Association Encyclopedia of Medicine declară următoarele: „Sinucigaşul se simte de obicei îngrozitor de singur, iar uneori este suficient să aibă posibilitatea de a vorbi cu cineva care să-l asculte plin de înţelegere, şi actul disperat să nu mai fie înfăptuit“.

Deseori, tinerii au foarte mare nevoie de iubire şi de sentimentul că aparţin cuiva. Această necesitate devine tot mai greu de satisfăcut cu fiecare zi trăită într-o lume lipsită de iubire, caracterizată prin distrugere — o lume în care ei nu au aproape nici un cuvânt de spus. Din cauza destrămării familiilor şi a divorţurilor, unii părinţi îi resping pe copiii lor, ceea ce poate contribui la sinucidere. Iar această respingere îmbracă multe forme.

Să luăm cazul părinţilor care rar sunt acasă, alături de copiii lor. Mama şi tata s-ar putea să fie complet prinşi cu munca lor sau s-ar putea să caute unele forme de distracţie care îi exclud pe copii. Mesajul indirect transmis copiilor lor este că sunt respinşi, lucru care nu este deloc greu de sesizat. Hugh Mackay, renumit ziarist şi cercetător, a observat că „părinţii sunt din ce în ce mai egocentrici. Ei se pun pe primul loc ca să-şi păstreze stilul de viaţă. . . . Spus în mod dureros, copiii nu mai sunt la modă. . . . Viaţa este grea şi toţi ajung să fie absorbiţi puţin de propria persoană“.

Prin urmare, în unele ţări, bărbaţii care au despre ei înşişi o imagine extrem de masculină s-ar putea să nu dorească să fie văzuţi pe post de doică. Ziarista Kate Legge a spus pe bună dreptate următoarele: „Bărbaţii care au înclinaţii spre serviciile publice aleg, de obicei, să salveze vieţi sau să se lupte cu arme de foc, nu să se îngrijească de cineva. Ei preferă mai degrabă să fie eroi puternici, dar tăcuţi, care se luptă cu forţe externe, decât să îndeplinească munci care implică contactul cu alte persoane şi îngrijirea acestora“. Şi, bineînţeles, una dintre muncile de azi care implică cel mai mult contactul cu alte persoane şi îngrijirea acestora este aceea de a fi părinte. Când un părinte nu-şi îndeplineşte bine rolul său înseamnă că îşi respinge copilul. Ca urmare, fiul sau fiica voastră poate să-şi facă o imagine negativă despre sine şi să nu reuşească să se integreze în societate. Iată ce spune revista The Education Digest: „Fără o imagine pozitivă despre sine, copiii nu au o bază pentru a lua decizii spre binele lor“.

Rezultatul poate fi deznădejdea

Cercetătorii cred că deznădejdea este un factor major care îi determină pe unii să se sinucidă. Gail Mason, care a scris despre sinuciderea în rândul tinerilor australieni, a făcut următoarea remarcă: „Se crede că deznădejdea are o legătură mai mare cu gândurile sinucigaşe decât cu deprimarea. Deznădejdea este uneori definită drept un simptom al deprimării. . . . De obicei, ea îmbracă forma unei stări generale de disperare şi de descurajare a tinerilor cu privire la viitorul lor şi în mod deosebit cu privire la viitorul lor pe plan economic; şi, într-o măsură mai mică, ea poate fi un sentiment de deznădejde cu privire la situaţia mondială“.

Exemplele de necinste ale conducătorilor din administraţia locală nu-i determină deloc pe tineri să-şi ridice nivelul propriilor norme de etică şi morală. Aşadar, ei gândesc astfel: „De ce să mă mai zbat?“ Revista Harper’s Magazine conţine următorul comentariu despre capacitatea tinerilor de a sesiza ipocrizia: „Tinerii, cu marele lor talent de a descoperi ipocrizia, sunt de fapt experţi în citire — dar nu în citirea cărţilor. Ceea ce citesc ei cu un simţ atât de pătrunzător sunt semnalele sociale pe care le emite lumea în care ei vor trebui să-şi câştige existenţa“. Şi ce spun aceste semnale? Scriitoarea Stephanie Dowrick declară: „Niciodată n-am fost copleşiţi de atâtea informaţii despre modul în care să trăim. Niciodată n-am fost mai bogaţi sau mai bine instruiţi, şi, cu toate acestea, peste tot se vede disperare“. Însă printre conducătorii politici şi religioşi sunt atât de puţine modele bune care pot fi imitate. Dowrick pune câteva întrebări pertinente: „Cum putem găsi înţelepciune, putere ca să ne revenim şi chiar un sens în mijlocul suferinţei lipsite de sens? Cum putem cultiva iubire într-un climat plin de egoism, iritabilitate şi lăcomie?“

Veţi afla răspunsurile la aceste întrebări în următorul articol, răspunsuri care s-ar putea să vă surprindă.

[Text generic pe pagina 6]

„O mare parte a tinerilor privesc viitorul lor şi pe cel al lumii cu teamă şi nelinişte“

[Text generic pe pagina 7]

„Uneori este suficient să aibă posibilitatea de a vorbi cu cineva care să-l asculte plin de înţelegere, şi actul disperat să nu mai fie înfăptuit“

[Chenarul de la pagina 6]

Factori care indică spre un act de sinucidere

• Tulburări de somn, pierderea poftei de mâncare

• Izolare şi retragere dintr-un grup, tendinţa de a face accidente

• Fuge de acasă

• Schimbări radicale în înfăţişare

• Consum de droguri şi/sau consum de băuturi alcoolice în exces

• Stare de agitaţie şi de agresivitate

• Vorbeşte despre moarte; mesaje scrise în care se menţionează autodistrugerea; desene care înfăţişează violenţă, mai ales îndreptată asupra lui însuşi

• Sentimente de vinovăţie

• Lipsa speranţei, anxietate, depresie, crize de plâns

• Împărţirea bunurilor personale

• Durată scurtă de atenţie

• Pierderea interesului faţă de activităţile care îi plăceau

• Atitudine autocritică

• Promiscuitate sexuală

• Scăderea bruscă a rezultatelor la învăţătură, probleme legate de frecventarea orelor de şcoală

• Apartenenţa la o sectă sau bandă

• Depresie urmată de stare de euforie

Informaţiile sunt luate din publicaţiile Teens in Crisis (Adolescenţi în criză), editată de Asociaţia Americană a Administratorilor de Şcoli, şi Depression and Suicide in Children and Adolescents (Deprimarea şi suicidul la copii şi adolescenţi), de Philip Patros şi Tonia Shamoo

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Dragostea şi compasiunea îl pot ajuta pe un tânăr să aprecieze viaţa