Creştinii şi castele

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN INDIA

LA CE vă gândiţi când auziţi expresia „sistemul castelor“? Probabil vă gândiţi la India şi la milioanele de oameni care nu au castă — sunt în afara castelor. Cu toate că sistemul castelor face parte din religia hindusă, reformatorii hinduşi au luptat să elimine consecinţele acestuia asupra membrilor castelor inferioare şi asupra celor ce sunt în afara castelor. Având în vedere acest lucru, ce aţi spune dacă aţi afla că până şi în biserici care pretind că sunt creştine se practică sistemul castelor?

Posibila origine a sistemului castelor din India

Divizarea oamenilor în ordine sociale în cadrul cărora unii se simt superiori nu este caracteristică numai Indiei. Pe toate continentele a existat discriminare într-o formă sau alta. Dar introducerea în religie în urmă cu peste 3 000 de ani a procesului de subjugare socială a făcut din sistemul castelor din India un sistem diferit.

Deşi nu se cunoaşte cu certitudine originea sistemului castelor, unele autorităţi în materie îi stabilesc rădăcinile în antica civilizaţie din valea Indusului de pe teritoriul actualului Pakistan. După cât se pare, arheologia indică faptul că primii locuitori au fost ulterior cuceriţi de triburi care veneau din nord-vest, cucerire care a căpătat denumirea de „invazie ariană“. În cartea sa intitulată The Discovery of India (Descoperirea Indiei), Jawaharlal Nehru o numeşte „primul proces de sinteză şi de contopire culturală de mari proporţii“ din care au rezultat „rasele indiene şi cultura de bază a Indiei“. Totuşi, această contopire nu a dus la egalitate rasială.

Lucrarea The New Encyclopædia Britannica afirmă: „Hinduşii sunt răspunzători pentru înmulţirea castelor (jāti, care literalmente înseamnă «naştere») prin subdivizarea celor patru clase, sau a celor patru varna, ca urmare a căsătoriilor între membrii unor caste diferite (căsătoria fiind interzisă în lucrările hinduse referitoare la dharma). Totuşi, în prezent teoreticienii presupun că apariţia castelor se datorează deosebirilor în ce priveşte practicarea ritualurilor în cadrul familiei şi în ce priveşte ocupaţia şi specializarea, precum şi deosebirii de rasă. De asemenea, mulţi erudiţi au îndoieli cu privire la posibilitatea ca sistemul varna să fi fost cândva un simplu ideal socioreligios şi au scos în evidenţă că diviziunea de mare complexitate — în aproape 3 000 de caste şi subcaste — prezentă în societatea hindusă exista, probabil, încă din antichitate“.

Cândva se încheiau căsătorii între persoane din caste diferite, iar prejudecăţile din trecut în ce priveşte culoarea pielii şi-au pierdut din intensitate. Regulile stricte care dominau castele erau, de fapt, rezultatul unei dezvoltări religioase ulterioare, reguli care au fost prevăzute în scrierile vedice, în Codul (sau Legile) lui Manu, un înţelept hindus. Conform învăţăturii brahmanilor, cei ce aparţineau castelor superioare se năşteau cu o puritate care îi deosebea de castele inferioare. Ei au întipărit în mintea celor ce erau sudra, sau cei din casta inferioară, convingerea că munca lor josnică era lăsată de Dumnezeu ca pedeapsă pentru faptele rele comise într-o existenţă anterioară şi că orice încercare de a trece peste barierele dintre caste îi scotea în afara castelor. Pentru o persoană aparţinând unei caste superioare, căsătoria cu o persoană dintr-o castă inferioară, servirea mesei împreună cu o astfel de persoană, folosirea aceleiaşi rezerve de apă sau faptul de a intra în acelaşi templu cu un sudra putea duce la excluderea din castă.

Castele în timpurile moderne

După obţinerea independenţei în 1947, guvernul laic al Indiei a elaborat o constituţie potrivit căreia discriminarea de castă era considerată infracţiune. Admiţând că cei din castele inferioare fuseseră dezavantajaţi timp de secole, guvernul a prevăzut rezervarea unor poziţii în guvern, a unor posturi elective, precum şi a unor locuri în cadrul instituţiilor de învăţământ pentru membrii castelor-anexăa şi ai triburilor. „Dalit“ este un termen care denumeşte aceste grupuri de hinduşi şi care înseamnă „zdrobit sau asuprit“. Dar titlul unui ziar recent suna astfel: „Creştinii daliţi cer dreptul la rezervări [locuri de muncă şi locuri la universitate]“. Cum este posibil acest lucru?

Numeroasele beneficii din partea guvernului de care se bucură hinduşii din castele inferioare sunt acordate pe baza faptului că aceştia au fost victime ale nedreptăţilor cauzate de sistemul castelor. Aşadar, s-a hotărât ca membrii religiilor care nu au practicat sistemul castelor să nu se aştepte la aceste beneficii. Totuşi, creştinii daliţi spun că, întrucât erau persoane convertite care proveneau din castele inferioare, sau dintre „cei pe care nu trebuie să-i atingi“, şi ei sunt victime ale discriminării — iar aceasta nu numai din partea hinduşilor, ci şi din partea „colaboratorilor lor creştini“. Este adevărat acest lucru?

Misionarii Creştinătăţii şi castele

În perioada colonială, mulţi hinduşi au fost convertiţi de misionarii portughezi, francezi şi englezi, care erau atât catolici, cât şi protestanţi. Oameni din toate castele au devenit creştini cu numele, unii dintre predicatori atrăgându-i pe brahmani, iar alţii pe „cei pe care nu trebuie să-i atingi“. Ce efect au avut învăţăturile şi conduita misionarilor asupra adânc înrădăcinatei credinţe în caste?

Referindu-se la englezii din India, scriitorul Nirad Chaudhuri spune că, în biserică, „congregaţia indiană nu putea să stea împreună cu europenii. Conştiinţa superiorităţii rasiale pe care se baza dominaţia britanică în India nu era disimulată de creştinătate“. Dând dovadă de o atitudine asemănătoare, în 1894, un misionar a raportat Consiliului Misiunilor Străine al Statelor Unite că faptul de a converti oameni din castele inferioare însemna „a aduna gunoi în biserică“.

Este evident faptul că sentimentul superiorităţii rasiale al primilor misionari şi contopirea gândirii brahmane cu învăţăturile bisericii sunt cauzele primordiale ale existenţei sistemului castelor practicat, fără reţineri, de mulţi aşa-zişi creştini din India.

Castele în bisericile din prezent

În 1991, cu ocazia Conferinţei Episcopilor Catolici din India, arhiepiscopul catolic George Zur a spus: „Convertiţii din castele-anexă sunt consideraţi ca aparţinând unei caste inferioare nu numai de către hinduşii din castele superioare, ci şi de către creştinii din castele superioare. . . . În parohii şi în cimitire le sunt rezervate locuri separate. Căsătoriile între persoane aparţinând unor caste diferite sunt privite cu dezaprobare . . . Discriminarea de castă este predominantă în rândul clericilor“.

Episcopul M. Azariah, membru al Bisericii din India de Sud, o biserică protestantă unită, spunea în cartea sa The Un-Christian Side of the Indian Church (Partea necreştină a Bisericii din India): „Creştinii daliţi sunt discriminaţi şi oprimaţi de alţi creştini din alte biserici pur şi simplu din cauză că s-au născut într-o castă inferioară, chiar dacă sunt a doua, a treia sau a patra generaţie de creştini. Creştinii din castele superioare, care sunt minoritari în biserici, au prejudecăţi chiar şi după trecerea multor generaţii, nelăsându-se deloc influenţaţi de doctrinele şi practicile creştine“.

În urma unei investigaţii guvernamentale, cunoscută sub numele de Comisia Mandal, efectuată asupra problemelor claselor dezavantajate din India, s-a descoperit că aşa-zişii creştini din Kerala erau împărţiţi „în diverse grupuri etnice, în funcţie de casta în care s-au născut. . . . Chiar şi după convertire, creştinii din castele inferioare au fost trataţi în continuare ca harijab . . . Membrii sirieni şi pulaya ai aceleiaşi biserici oficiau separat ritualurile religioase, în clădiri separate“.

Un raport publicat în august 1996 în Indian Express spunea despre creştinii daliţi: „În Tamil Nadu, aceştia locuiesc separat de membrii castelor superioare. În Kerala, majoritatea sunt muncitori care nu au pământ şi lucrează pentru creştini sirieni şi pentru alţi membri ai castelor superioare care sunt proprietari de pământ. Nu poate fi vorba despre căsătorii între creştini daliţi şi creştini sirieni sau despre faptul de a lua masa împreună. De multe ori, creştinii daliţi se închină în propriile biserici, numite «biserici pulaya» sau «biserici paraya»“. Acestea sunt nume date subcastelor. Echivalentul în limba română al termenului paraya este paria.

Reacţii la nemulţumire

Grupuri de activişti laici, cum ar fi Forumul împotriva Exploatării Creştine, caută să obţină beneficii din partea guvernului în favoarea creştinilor daliţi. Preocuparea primordială este obţinerea unui ajutor material pentru creştinii convertiţi. Alţii însă sunt îngrijoraţi de modul în care sunt trataţi aceştia în cadrul bisericii. Într-o scrisoare adresată papei Ioan Paul al II-lea, aproximativ 120 de semnatari au declarat că ei „acceptaseră creştinismul pentru a se elibera de sistemul castelor“, dar că nu le este permis să intre în biserica satului sau să ia parte la slujbele religioase. Ei au fost obligaţi să-şi construiască locuinţe pe o singură stradă, pe care nici un creştin aparţinând unei caste superioare — sau nici un preot al parohiei — nu a călcat vreodată! O femeie catolică ce se confrunta cu aceeaşi problemă a spus: „Pentru mine este foarte important ca fiul meu să studieze la un colegiu corespunzător. Dar este şi mai important ca el să fie considerat egal de către ceilalţi credincioşi [catolici], membri ai castelor superioare“.

În timp ce unii încearcă să-şi îmbunătăţească condiţia de creştini daliţi, unii îşi pierd răbdarea. Unele organizaţii, cum ar fi Organizaţia Mondială a Hinduşilor, încearcă să-i aducă pe convertiţii creştini înapoi în ţarcul hindus. În Indian Express s-a raportat că peste 600 de familii „creştine“ au adoptat din nou hinduismul cu ocazia unei ceremonii la care au asistat 10 000 de oameni.

Adevărata cale creştină

Dacă misionarii organizaţiilor bisericeşti ar fi predat învăţăturile bazate pe iubire ale lui Cristos, acum nu ar fi existat nici „creştini brahmani“, nici „creştini daliţi“, nici „creştini paria“ (Matei 22:37–40). Nu ar fi existat biserici separate pentru daliţi şi nici nu ar fi trebuit să servească masa separat. Care este învăţătura eliberatoare a Bibliei care este superioară sistemului castelor?

„Iehova, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor . . ., care nu tratează pe nimeni cu părtinire, nici nu acceptă mită.“ — Deuteronomul 10:17, NW.

„Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să nu aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi deplin uniţi într-un gând şi o simţire.“ — 1 Corinteni 1:10.

„Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi.“ — Ioan 13:35.

Biblia ne învaţă că Dumnezeu a făcut toată omenirea dintr-un singur om. Ea ne mai spune că toţi descendenţii acelui om trebuie „să caute pe Dumnezeu şi . . . să-L găsească, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi“. — Faptele 17:26, 27.

Sub inspiraţie, scriitorul Iacov a condamnat fără ocolişuri deosebirile de clasă care începuseră să se infiltreze în congregaţia creştină din secolul întâi. El a spus: „N-aţi făcut voi oare o deosebire [deosebiri de clasă, NW] între voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?“ (Iacov 2:1–4). Învăţăturile creştine adevărate nu tolerează sistemul castelor, indiferent ce formă ar avea acesta.

Necesitatea de a dobândi gândirea lumii noi

Milioane de Martori ai lui Iehova au fost dispuşi să-şi schimbe conduita şi convingerile anterioare pe care şi le însuşiseră în cadrul diverselor religii. Învăţăturile Bibliei au înlăturat din inima şi din mintea lor sentimentele de superioritate sau de inferioritate, indiferent că acestea îşi aveau rădăcinile în cuceririle coloniale, în deosebirea de rasă, în apartheid sau în sistemul castelor (Romani 12:1, 2). Ei se bucură de o înţelegere clară a ceea ce Biblia numeşte „un pământ nou“ în care va „locui dreptatea“. Ce perspectivă glorioasă pentru mulţimile suferinde ale omenirii! — 2 Petru 3:​13.

[Note de subsol]

[Text generic/Fotografia de la pagina 25]

„Dumnezeu nu este părtinitor, ci . . . în orice popor, cine se teme de El şi practică dreptatea este primit de El.“

Faptele 10:34, 35

[Chenarul/Fotografia de la pagina 23]

Cum este?

Da, cum este să fii tratat ca persoană în afara castelor de către oameni care pretind că sunt creştini? Un creştin, ai cărui strămoşi aparţinând unei caste inferioare, cunoscută sub numele de Cheramar sau Pulaya, fuseseră convertiţi la creştinism, relatează ce i s-a întâmplat în urmă cu câţiva ani în statul lui natal, Kerala:

Am fost invitat la o nuntă la care majoritatea oaspeţilor erau membri ai bisericii. Când aceştia m-au văzut la ospăţul de nuntă, s-au cam agitat, iar cei care aparţineau Bisericii Ortodoxe Siriene au spus că ei nu vor mai rămâne dacă eu nu plecam, întrucât ei nu vor sta la masă cu un pulayan. Când tatăl miresei nu a cedat ultimatumului lor, ei au refuzat să mai ia parte la petrecere. După ce au plecat, s-a servit masa. Dar cei ce serveau au refuzat să dea la o parte frunza de bananier din care mâncasem şi să cureţe masa la care servisem.

O biserică tipică din India de Sud în care se întâlnesc doar membrii castelor inferioare