Cum ascultaţi când vorbeşte ştiinţa?

NOILE boli, precum şi cele vechi care au reapărut constituie o grea încercare pentru ştiinţă. Oamenii care caută cu disperare un tratament ascultă cu mare atenţie atunci când vorbeşte ştiinţa. Teama de moarte îi face pe mulţi oameni să fie dornici să încerce ultimul medicament miraculos şi, de cele mai multe ori, ei nu se mai gândesc la consecinţele pe termen lung.

În multe cazuri, ştiinţa i-a ajutat pe cei care sufereau să se bucure de o calitate a vieţii mai bună. Demne de remarcat în acest sens sunt intervenţiile chirurgicale care elimină transfuziile de sânge, acestea din urmă implicând riscuri. Ştiinţa şi tehnologia i-au dat omenirii puterea de a realiza lucruri care depăşesc orice imaginaţie. Ceea ce cândva era considerat science-fiction, acum este o realitate cotidiană. Totuşi, nu toată ştiinţa este altruistă, având ca motivaţie satisfacerea necesităţilor disperate ale omenirii.

Cine vorbeşte?

Ştiinţa este impulsionată în mare măsură de câştigurile materiale şi este susţinută de puternice grupuri de presiune, aşa cum s-a arătat mai înainte. Prin urmare, înainte de a trage o concluzie sau de a vă entuziasma în legătură cu o nouă descoperire ştiinţifică, puneţi-vă întrebarea: „Cine vorbeşte de fapt?“ Învăţaţi să recunoaşteţi intenţiile ascunse. Nu este nici un secret faptul că ştirile difuzate de mass-media sunt menite să stârnească senzaţie. Unii ziarişti sunt în stare de aproape orice ca să asigure vânzarea ziarelor lor. Chiar şi unele ziare care au o reputaţie mai bună permit uneori publicarea unor articole care să stârnească senzaţie.

De multe ori se întâmplă ca între ştiinţă şi mass-media să existe o relaţie de ambivalenţă. Mass-media poate să prezinte ştiinţa într-o lumină favorabilă, în schimb, „oamenii de ştiinţă încearcă adesea să deţină controlul asupra ştirilor apărute în presă, neacceptând interviuri decât cu condiţia să revadă şi să corecteze articolul înainte de a fi publicat. Reporterii, temându-se că aceştia au anumite interese personale şi că vor cenzura articolele, nu doresc, de obicei, să le arate articolele, cu toate că oamenii de ştiinţă deseori le confirmă exactitatea detaliilor“. Aşa s-a exprimat Dorothy Nelkin în cartea ei Selling Science.

În continuare ea menţionează câteva exemple pentru a-şi demonstra punctul de vedere: „Ştirile apărute în presă în legătură cu noile progrese înregistrate de ştiinţă sunt prezentate în aşa fel încât să însufleţească speranţa celor disperaţi. . . . Pacienţii vin în cabinetele medicilor lor fluturând ultimul exemplar [al unei reviste bine cunoscute] şi cerându-le ultimul tratament descoperit“. Apoi, Dorothy Nelkin menţionează exemplul unui reporter care l-a întrebat pe preşedintele Grupului Operativ Internaţional pentru Sănătate şi Mână de Lucru „dacă el este de părere că vracii pot administra cu eficienţă medicamentele în Africa“. Acesta a răspuns că „probabil ar putea face acest lucru deoarece ei se bucură de o mare credibilitate în rândul populaţiei“. Însă ce titlu a apărut a doua zi în ziar? „Un expert ONU cere mai mulţi vraci“!

Din păcate, se pare că una dintre actualele tendinţe este ca tot mai mulţi oameni să se bazeze pe ziare şi pe reviste pentru a se informa în legătură cu ştiinţa modernă, declară Nelkin. Iar în cazul multor persoane, mai puţin dornice să citească sau care, probabil, nu prea ştiu să citească, televiziunea devine principala sursă de informare.

Să ne păstrăm o concepţie echilibrată faţă de ştiinţă

Cu toate succesele înregistrate de ştiinţă, succese de pe urma cărora omenirea a tras foloase, nu trebuie să uităm că oamenii de ştiinţă sunt simpli oameni. Ei nu sunt imuni la tentaţii şi corupţie. Motivaţiile lor nu sunt întotdeauna nobile. Este adevărat, ştiinţa îşi are locul ei în societate, însă ea nu este o lumină care ne călăuzeşte fără greş într-o lume tot mai întunecată.

Revista Speculations in Science and Technology face următoarea observaţie: „Istoria ştiinţei arată că, indiferent cât de măreţi par oamenii de ştiinţă aflaţi în primele ei rânduri . . ., aceştia rămân supuşi greşelii“. În realitate, unii nu sunt doar supuşi greşelii.

Având în vedere cele prezentate în aceste articole, ar fi neînţelept din partea creştinilor să se implice în controverse ştiinţifice sau să susţină unele teorii ştiinţifice nedemonstrate. De exemplu, unii ar putea deveni obsedaţi de teama de electromagnetism. Ca urmare, având cele mai bune intenţii, ei ar putea începe să-i îndemne pe alţii să renunţe la cuptoarele cu microunde, la cuverturile electrice şi la alte produse de acest gen. Bineînţeles, fiecare este liber să ia o decizie, fără să fie criticat de alţii. Însă cei care sunt de altă părere trebuie să se bucure de aceeaşi libertate de alegere. Prin urmare, este înţelept să nu răspândim ştirile senzaţionale. Multe dintre afirmaţiile neobişnuite nu au fost încă dovedite. Dacă unele dintre aceste afirmaţii se dovedesc, în cele din urmă, a fi nefondate sau chiar greşite, atunci cei care susţin aceste afirmaţii nu numai că par caraghioşi, dar le şi pot aduce în mod neintenţionat prejudicii altora.

Trebuie să fim prudenţi

Cum ar trebui să reacţioneze un creştin la ştirile ştiinţifice senzaţionale difuzate de mass-media? În primul rând, analizaţi scopul declarat. De ce a fost scris articolul sau de ce a fost difuzată această ştire? În al doilea rând, citiţi tot articolul. Titlul senzaţional s-ar putea să nu se potrivească cu detaliile care se găsesc în articol. În al treilea rând, şi cel mai important, verificaţi palmaresul celor care vorbesc. Spun ei adevărul? Au intenţii ascunse? — Romani 3:4.

Oamenii de ştiinţă sunt priviţi de unii cu scepticism. Se poate spune că această situaţie a fost creată chiar de ei înşişi. Credibilitatea unor oameni de ştiinţă în calitate de căutători neutri ai adevărului a fost în mare măsură ştirbită. Ştiinţa a deschis emoţionante perspective în ce priveşte cunoaşterea lumii noastre şi a Universului. Cu toate acestea, unele preziceri în legătură cu o lume nouă mai bună bazată pe ştiinţă trezesc teamă şi îngrijorare, în loc de speranţă.

Unii specialişti dau glas unor avertismente prevestitoare de rău, anunţând că s-ar putea ca în viitor să aibă loc nişte dezastre. Fizicianul britanic Joseph Rotblat, câştigător al premiului Nobel pentru pace, şi-a exprimat astfel îngrijorarea: „Mi-e teamă că alte progrese înregistrate de ştiinţă ar putea avea drept rezultat crearea altor mijloace de distrugere în masă, care se vor afla, probabil, mai la îndemână chiar şi decât armele nucleare. Ingineria genetică ar putea fi un astfel de domeniu, ca urmare a acestor progrese înspăimântătoare care se înregistrează aici“. Profesorul Ben Selinger de la Universitatea Naţională Australiană a vorbit despre problemele pe care le poate întrevedea: „După părerea mea, următoarea criză va avea loc foarte probabil în domeniul ingineriei genetice, însă nu ştiu ce anume, nici cum, nici când“.

Pe de altă parte însă, Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este ‘o lumină [sigură şi demnă de încredere] pe cărarea noastră’ care duce spre un viitor sigur, când vom ajunge să ne bucurăm de pace, de o sănătate bună şi de o unitate mondială pe un pământ curăţat sub domnia Regatului lui Dumnezeu. — Psalmul 119:105; Apocalipsa 11:18; 21:1–4.

[Chenarul de la pagina 11]

„Supremaţia mitului“

În ultimii ani, unii oameni de ştiinţă au formulat îndoieli serioase în legătură cu viabilitatea teoriei evoluţiei enunţată de Charles Darwin. Este vorba îndeosebi de cercetătorii în biologie moleculară.

În cartea sa Evolution: A Theory in Crisis, Michael Denton, cercetător în domeniul biologiei, a scris: „Ca urmare a ridicării teoriei darwiniste la statutul de axiomă, care nu trebuie demonstrată, adevăratele probleme şi obiecţii cu care s-a chinuit Darwin în cartea Originea speciilor au fost complet ascunse. Problemele cruciale, ca de pildă absenţa verigilor de legătură sau dificultatea de a preconiza formele de viaţă intermediare, nu sunt discutate aproape niciodată, iar crearea chiar şi a celor mai complexe organisme adaptate este atribuită selecţiei naturale fără nici cea mai mică umbră de îndoială“.

El spune în continuare: „Supremaţia mitului a creat pretutindeni iluzia că teoria evoluţiei a fost demonstrată aproape în totalitate cu o sută de ani în urmă. . . . Nimic nu poate fi mai neadevărat“. — Pagina 77.

„Dacă s-ar putea demonstra că există un organ complex, care nu s-a putut forma în urma unor mici modificări succesive, fără număr, teoria mea va cădea în mod sigur.“ — Originea speciilor, de Charles Darwin, pagina 154.

„Întrucât numărul sistemelor biologice a căror complexitate ireductibilă nu a putut fi explicată creştea, suntem absolut convinşi că criteriul eşecului exprimat chiar de Darwin a fost satisfăcut, adică teoria lui nu stă în picioare“ (Darwin’s Black Box — The Biochemical Challenge to Evolution, de Michael Behe, paginile 39, 40). Cu alte cuvinte, recentele descoperiri din domeniul biologiei moleculare dau naştere la îndoieli serioase în legătură cu teoria lui Darwin.

„Rezultatul eforturilor cumulate depuse pentru examinarea celulei — pentru examinarea vieţii la nivel molecular — este un strigăt puternic, clar şi asurzitor care spune: «Proiect!» Rezultatul este atât de clar şi atât de semnificativ, încât trebuie clasificat drept una dintre cele mai mari realizări din istoria ştiinţei. Această descoperire rivalizează cu cele ale lui Newton şi ale lui Einstein, ale lui Lavoisier şi ale lui Schrödinger, ale lui Pasteur şi ale lui Darwin. Descoperirea faptului că la baza vieţii stă un proiect inteligent este la fel de memorabilă ca şi descoperirea faptului că pământul se roteşte în jurul soarelui.“ — Darwin’s Black Box, paginile 232, 233.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Creştinii evită în mod înţelept implicarea în controversa legată de posibilitatea existenţei vieţii pe alte planete sau de presupusele consecinţe ale câmpului electromagnetic

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 10]

Foto NASA/JPL

Foto NASA/JPL