Presa rusă îi laudă pe Martorii lui Iehova

ÎN 21 iunie 1997 a avut loc dedicarea noilor clădiri ale Filialei din Rusia a Martorilor lui Iehova. Complexul este alcătuit din şapte clădiri de locuinţe, o sală a Regatului spaţioasă, o sală de mese şi o clădire imensă cu birouri şi cu depozite. Este situat la aproximativ 40 de kilometri nord-vest de St. Petersburg, în satul Solnecinoie.

Dedicarea a fost foarte mediatizată datorită ziariştilor care au fost invitaţi să participe la program. Unul dintre ei a scris în Literaturnaia gazeta, un ziar din Moscova cu un tiraj de peste un sfert de milion de exemplare: „Prima impresie pe care o ai când priveşti complexul este: «Asta da calitate!»“. — Vezi fotografiile de la paginile 16 şi 17.

Reporterul Serghei Serghienko a spus: „Totul a fost făcut numai de credincioşi: Lucrările de construcţie au fost efectuate în mare parte de finlandezi, suedezi, danezi, norvegieni şi germani. Alei pavate curate; pajişti tunse; clădiri cu acoperişuri încântătoare de ţiglă, ferestre enorme şi uşi de sticlă — acesta este sediul administrativ al organizaţiei religioase regionale a Martorilor lui Iehova din Rusia“.

Ziarişti din Moscova — de la o distanţă de peste 650 de kilometri sud-est de filială — au fost invitaţi la dedicare şi li s-a asigurat transportul. Însoţiţi de un ghid, ei au vizitat clădirile, iar după aceea a avut loc o conferinţă de presă pe parcursul căreia s-au servit gustări şi răcoritoare. Pe baza a ceea ce a observat personal, dl Serghienko a scris:

„Martorii sunt aşa cum le merge vestea, modeşti şi fără pretenţii . . . Ca să reformulez o vorbă rusească, «Martorii trăiesc în [Betel] de parcă ar fi în sânul lui Iehova». . . . Amabili tot timpul cu toţi oamenii, Martorii, bineînţeles, manifestă o grijă deosebită faţă de fraţii lor“.

În Moskovskaia Pravda, un cotidian cu un tiraj de aproape 400 000 de exemplare, a apărut un articol scris de S. Dmitriev. În acest articol intitulat „Îţi poţi construi propriul univers numai cu propriile mâini“, scriitorul a explicat:

„După ce organizaţia religioasă a Martorilor a fost recunoscută legal în Rusia [în 1991], s-a pus problema construirii sediului acesteia. Erau în căutarea unui teren în apropiere de Moscova, când, pe neaşteptate, au aflat despre punerea în vânzare a terenului unei foste tabere de vară pentru tineret din apropiere de St. Pete[rsburg]. Terenul a fost cumpărat, iar ei au început să construiască. . . .

În 1 ianuarie 1996, în urmă cu un an şi jumătate, centrul satului Solnecinoie a devenit sediul oficial al filialei acestei organizaţii religioase. La jumătatea lunii iunie, un grup de ziarişti din Moscova — petrecând câtva timp în St. Pete[rsburg] — au avut posibilitatea să afle răspunsul la întrebarea: «Cine sunt aceşti Martori ai lui Iehova?»“.

Care a fost răspunsul dlui Dmitriev? „Oameni ca toţi oamenii.“ Totuşi, ei sunt diferiţi, aşa cum remarca el în finalul articolului său: „Pace între ei, pace peste tot. Este oare un vis? Da. Şi totuşi este realitate“.

Un alt ziarist moscovit, Maksim Ierofeiev, scriind în Sobesednik, un ziar cu un tiraj de peste 300 000 de exemplare, făcea următoarea remarcă: „Toate relaţiile din cadrul acestei mici comunităţi sunt bazate pe următorul principiu: Nimeni nu este obligat să muncească, totuşi, toată lumea munceşte“.

După ce a descris apartamentul coordonatorului Comitetului Filialei, Vasili Kalin, dl Ierofeiev a declarat: „Breasla reporterilor noştri neîncrezători a dorit să viziteze şi alte apartamente la alegere. Mărimea şi modul în care erau mobilate apartamentele celorlalţi care locuiau acolo nu difereau de aranjamentul modest din apartamentul lui Vasili Kalin“.

O reporteră, Anastasia Nemets, a redactat articolul „Trăind în pace cu tine însuţi“. Subtitlul articolului din ziarul Vecerniaia Moskva era „Aceasta învaţă locuitorii unui sat neobişnuit de lângă St. Pete[rsburg]“.

Descriind amplasamentul şi aspectul clădirilor filialei, ea scria: „Peste tot în jur sunt păduri şi pajişti. Golful Finic nu este foarte departe. Aici sunt vile ordonate, construite în stil european, alei pavate curate şi straturi de flori multicolore.

Firmele comerciale construiesc asemenea minioraşe pentru «ruşii avuţi». Totuşi, în acest sat locuiesc oameni modeşti . . . Ei trăiesc bine şi, ceea ce este cel mai important, ei trăiesc ca prieteni. Aici locuiesc doar aproximativ 350 de persoane, din toate colţurile pământului; poţi auzi vorbindu-se în diverse limbi — de la spaniolă şi portugheză, la finlandeză şi suedeză.

În esenţă, acesta este un microcosmos închis: Satul îşi are propriile ateliere manufacturiere şi de reparaţii, unde se poate confecţiona orice ar avea nevoie marea familie multilingvă; au chiar şi propria clinică“.

Într-adevăr, dedicarea a fost o ocazie care le-a generat bucurie celor 1 492 de participanţi din 42 de ţări care au venit în Solnecinoie. Mulţi dintre cei prezenţi erau persoane în vârstă care slujiseră zeci de ani când lucrarea era sub interdicţie. Vă puteţi imagina uimirea şi bucuria fără margini a acestor veterani în timp ce vizitau clădirile frumoase, situate în acest cadru asemănător unei grădini de 6,9 hectare? Nu este de mirare că totul li se părea un vis.

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Ziariştii vizitează clădirile filialei

Conferinţa de presă