Chirurgia fără bisturiu

LA ÎNCEPUT s-a crezut că durerea de cap a Christinei — deşi era severă — nu prezenta motive de îngrijorare; de fapt, a dispărut în decurs de o zi. Dar apoi, Christinei i-a înţepenit gâtul. După aceea, durerea de cap a revenit, ceea ce a nedumerit-o pe Christina — acestea ar fi fost simptome neobişnuite pentru oricine, cu atât mai mult pentru un copil de opt ani.

La spital, un examen numit tomografie computerizată (TC)a a scos la iveală faptul că Christine avea o malformaţie arteriovenoasă (AVM) la creier — malformaţie ce constă în încurcarea arterelor cu venele. Fără aplicarea unui tratament, Christine putea suferi, în cele din urmă, un accident vascular cerebral care să-i provoace moartea.

Până în ultimii ani, malformaţiile arteriovenoase puteau fi tratate doar prin metode chirurgicale invazive. Aplicând această metodă, chirurgul înlătură scalpul şi face o incizie în cutia craniană. Apoi trebuie să-şi croiască drum printr-un labirint delicat de nervi şi ţesuturi cerebrale ca să ajungă până la leziune. Studiile medicale dezvăluie că, pe parcursul anului 1995, s-au înregistrat complicaţii postoperatorii în 12 la sută dintre cazurile de malformaţii arteriovenoase.

Părinţii Christinei au optat pentru bisturiul cu raze gama, în locul bisturiului chirurgical. Numele acestuia este oarecum înşelător, deoarece bisturiul cu raze gama nu este în realitate un bisturiu. Dimpotrivă, acesta este un dispozitiv care emite cu precizie 201 raze ce pătrund prin craniul intact. O singură rază este prea slabă ca să lezeze ţesutul pe care îl penetrează. Dar toate cele 201 raze sunt cu atenţie proiectate în aşa fel, încât să se intersecteze şi să formeze o doză de radiaţie puternică exact în locul în care se află leziunea cerebrală.

În urma unor studii, bisturiul cu raze gama s-a dovedit a fi economic, având în vedere rezultatele obţinute, iar numărul cazurilor de infecţii postoperatorii este cu mult mai mic decât în cazul neurochirurgiei convenţionale. Dar cum este realizată operaţia?

Cele patru etape ale radiochirurgiei

Tratamentul radiochirurgical cu ajutorul bisturiului cu raze gama se desfăşoară în patru etape. În primul rând, capul pacientului este fixat cu ajutorul unei rame uşoare, care îl va ţine pe pacient nemişcat pe parcursul tratamentului. A doua etapă constă în realizarea unei „hărţi“ a creierului pacientului, fie prin intermediul unui examen TC, fie prin intermediul imagisticii prin rezonanţă magnetică (IRM) sau al angiografiei. Apoi, imaginile cerebrale obţinute sunt transferate într-un sistem computerizat care elaborează planul de tratament, sistem care stabileşte ţinta şi coordonatele ei.

În cele din urmă, se aplică tratamentul propriu-zis, pe parcursul căruia capul pacientului este poziţionat în interiorul unei căşti prevăzute cu 201 orificii prin care sunt emise razele gama. Cât de mult durează tratamentul? Doar între 15 şi 45 de minute, timp în care pacientul este uşor anesteziat şi nu simte durere.

Când tratamentul ia sfârşit, pacientul rămâne în spital sub supravegherea medicului şi, de obicei, este externat în dimineaţa următoare. Aşa au stat lucrurile şi în cazul Christinei, fetiţa menţionată la început. Joi i s-a aplicat tratamentul, vineri a fost externată, iar luni a mers din nou la şcoală.

Ce se întâmplă cu malformaţia arteriovenoasă?

Tratamentul radiochirurgical nu distruge literalmente malformaţia arteriovenoasă. Ci determină înmulţirea celulelor aliniate de-a lungul vaselor de sânge, împiedicând astfel cursul sanguin în regiunea afectată. Ca urmare, în decurs de un an sau doi, vasele sanguine afectate sunt complet blocate. Apoi malformaţia arteriovenoasă se micşorează şi, în cele din urmă, este dizolvată complet de corp.

Bisturiul cu raze gama este folosit şi în tratarea unor tumori maligne de mărimi reduse, ale căror dimensiuni pot fi bine stabilite, precum şi a unor tumori metastazice care s-au extins la creier din cauza cancerului care a afectat iniţial alte părţi ale corpului. În plus, el dă rezultate promiţătoare în ce priveşte nevralgia trigeminală (durere acută pe traiectoria nervului facial), epilepsia, boala lui Parkinson şi unele cazuri de durere persistentă.

Bineînţeles, încă există unele tumori şi afecţiuni cerebrale care sfidează bisturiul cu raze gama. Rămâne de văzut dacă progresele înregistrate în neurochirurgie vor duce la stabilirea unor tratamente mai eficiente. Între timp, radiochirurgia cu ajutorul bisturiului cu raze gama le dă speranţă multor pacienţi cu tumori.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 21]

Dezvoltarea radiochirurgiei

Bisturiul cu raze gama a fost inventat în urmă cu aproximativ 50 de ani de către neurochirurgul Lars Leksell şi biofizicianul Börje Larsson. Leksell a descoperit că o singură doză de radiaţie intensă poate distruge leziunile cerebrale adânci fără a fi necesară incizia — aşadar, fără sângerare sau riscul infectării.

Leksell a numit această nouă procedură radiochirurgie stereotaxică. În sfârşit, medicii aveau posibilitatea de a trata părţi ale creierului care fuseseră inaccesibile până atunci, fără a fi nevoiţi să folosească bisturiul ca să-şi croiască drum cu brutalitate prin labirintul de nervi delicaţi şi ţesuturi cerebrale. Totuşi, punerea în practică a acestei noi metode a avut de aşteptat mulţi ani până la dezvoltarea tehnicilor imagistice moderne, cum ar fi examenul TC şi IRM, care le pot indica chirurgilor cu precizie ţinta spre care trebuie focalizate razele. Prima unitate medicală în care s-a operat cu ajutorul bisturiului cu raze gama a fost înfiinţată la Stockholm, în 1968.

[Legenda fotografiilor de la pagina 20]

Cele patru etape ale radiochirurgiei cu ajutorul bisturiului cu raze gama

1. Fixarea ramei

2. Se iau imagini ale creierului

3. Imaginile computerizate ajută la elaborarea planului de tratament

4. Tratamentul propriu-zis

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 20]

Imagini obţinute prin amabilitatea Elekta Instruments, Inc., producător al bisturiului cu raze gama®