Ecuador: o ţară traversată de ecuator
FIIND vizitatori din Europa, primul lucru pe care eu şi soţia mea l-am remarcat în legătură cu Ecuadorul a fost ecuatorul. Este adevărat, acesta este o linie invizibilă, însă influenţa lui asupra Ecuadorului este evidentă.
Numele ţării, Ecuador, este un cuvânt spaniol care înseamnă „ecuator“. Unii ar putea crede că ecuatorul influenţează clima Ecuadorului. Dar la scurt timp după sosirea noastră, am descoperit că vremea caldă sau rece depinde mai mult de altitudine decât de locul geografic. Întrucât la aceste latitudini soarele rămâne deasupra capului aproape tot timpul anului, altitudinea este unul dintre cei mai buni ghizi pentru a afla câte straturi de haine să pui pe tine.
În timp ce ecuatorul întruchipează Ecuadorul, Anzii îi conferă ţării un aspect. Traversând-o ca o coloană vertebrală, aceşti munţi maiestuoşi dau naştere la o infinită varietate de peisaje.
O varietate de culori
Următorul lucru care ne-a impresionat în Ecuador au fost culorile. Într-o dimineaţă, la puţin timp de la sosirea noastră, ne-am aşezat la umbra unor copaci uriaşi. Am fost întâmpinaţi de serenada unor granguri (Icterus), serenadă ce părea interpretată la flaut, de ciorovăiala insistentă a unor pănţăruşi (Campylorhynchus) şi de acordurile stridente ale obraznicelor păsări Grallaria. Însă culorile lor erau şi mai stridente decât sunetele.
Într-o străfulgerare de roşu închis, un muscar roşu (Pyrocephalus rubinus) a ţâşnit ca o săgeată de pe creanga pe care stătea ca să prindă un ţânţar. Un stol de papagali (Brotogeris pyrrhopterus), de culoare verde intens, cereau prin ţipetele lor insistente să li se acorde atenţie, în timp ce îl certau zgomotos pe un vultur-curcan care plana deasupra lor. Ca nişte pete de culoare, strălucitorii granguri, coloraţi în galben şi negru, şi fluturii morpho, cu irizaţii albăstrii, făceau ca priveliştea să fie de neuitat.
În timpul călătoriei noastre prin ţară am remarcat că aceste culori aprinse ale păsărilor şi ale fluturilor apăreau şi pe articolele de îmbrăcăminte şi pe obiectele de artizanat din Ecuador. De exemplu, roşul închis al muscarului se potrivea cu fustele purpurii ale femeilor indiene din provincia Cañar. Iar tapiseriile viu colorate ale indienilor din oraşul Otavalo păreau să prindă pe pânză toate culorile pe care Ecuadorul le are de arătat.
O climă variată
În Ecuador, ecuatorul şi Anzii colaborează pentru a produce o climă variată. În câţiva kilometri — până unde zboară condorul — clima se poate schimba de la o climă tropicală umedă caracteristică Amazonului la cea care caracterizează zăpezile piscurilor montane.
Într-o zi călătoream din apropierea bazinului Amazonului Superior spre înălţimile munţilor din jurul capitalei, Quito. Pe măsură ce urcam cu maşina, am observat cum pădurea tropicală se schimba treptat în pădure umbrofilă temperată, care, în cele din urmă, făcea loc unui ţinut cu mlaştini de turbă şi iarbă neagră, sau paramos. Schimbările dramatice ale peisajului ne-au creat impresia că, în decurs de numai câteva ore, am călătorit din Africa ecuatorială până pe înălţimile Scoţiei.
Multe orăşele şi oraşe din Ecuador sunt situate în văi adăpostite între munţi, unde clima pe tot parcursul anului este ca primăvara. Cu toate acestea, oraşele aflate pe înălţimile Anzilor pot avea oricare dintre cele patru anotimpuri în orice clipă — uneori pe toate patru în aceeaşi zi! O persoană care a călătorit mult a spus: „Cel mai sigur lucru legat de vremea din Ecuador este că nu se poate şti sigur cum va fi vremea“.
Colibri şi condori
Datorită climei variate, aici există o faună şi o floră bogate. Ecuadorul are peste 1 500 de specii de păsări, ceea ce înseamnă dublul numărului total de specii din Statele Unite şi Canada şi o şesime din toate speciile cunoscute în întreaga lume. Toate acestea se găsesc într-o ţară mai mică decât Italia.
Micuţele păsări colibri au fost favoritele noastre, în Ecuador existând circa 120 de specii. Le-am văzut pentru prima oară în grădinile din oraşe, patrulând neobosite la primele ore ale dimineţii prin spaţiile verzi cu arbuşti înfloriţi. Ele pot fi întâlnite în inima pădurilor amazoniene şi chiar şi pe versanţii bătuţi de vânt, sus pe înălţimile Anzilor.
În oraşul Baños am privit timp de o oră o pasăre colibri cu pieptul violet (Colibri coruscans), care se hrănea dintr-un mănunchi de flori roşii de hibiscus. În timp ce stătea suspendată fără să obosească în faţa florilor, pe care le vizita una după alta, sorbind cu abilitate preţiosul nectar, şi-a făcut apariţia un concurent care a abordat problema într-un mod mult mai relaxat. Era o pasăre colibri cu coadă neagră (Lesbia victoriae), numită astfel datorită cozii ei lungi şi negre, care o face să semene cu o cometă neagră atunci când bâzâie în jurul teritoriului ei pentru a-şi alunga rivalii. În loc să stea suspendată în aer, această pasăre colibri s-a cocoţat pe tulpină şi a străpuns florile prin spate pentru a extrage nectarul.
Nu toate păsările din Ecuador sunt atât de mici. Maiestuosul condor, cea mai mare pasăre de pradă, încă mai planează pe deasupra Anzilor, cu toate că numărul de exemplare s-a redus foarte mult. Noi am tot cercetat cu atenţie piscurile înalte, în speranţa că vom zări silueta lui inconfundabilă, însă fără nici un rezultat. În regiunea Amazonului este la fel de greu să zăreşti un vultur harpia (Harpia harpyja) — cea mai puternică pasăre de pradă din lume. În cea mai mare parte a zilei el stă cocoţat, fără să fie observat, pe o ramură a unui copac uriaş din liniştita pădure tropicală, aşteptând să se năpustească asupra vreunui leneş sau a vreunei maimuţe care nu bănuieşte nimic.
Plante cu rol curativ
Multe dintre plantele care se găsesc în Ecuador sunt plante medicinale şi plante ornamentale. În timpul vizitei noastre în Parcul Naţional Podocarpus, aflat în sudul ţării, ghidul nostru ne-a arătat un copac mic cu fructe roşii. „Acesta este un copac din specia Chinchona succirubra“, ne-a explicat el. „Secole la rând, din scoarţa lui s-a extras chinina.“ În urmă cu două sute de ani, în orăşelul Loja aflat în apropiere, chinina a salvat viaţa unei nobile spaniole aflate pe moarte din cauză că era bolnavă de malarie. Renumele chininei, cunoscută cu mult timp în urmă de incaşi, s-a răspândit în scurt timp în toată lumea. Deşi la prima vedere acest copac pare lipsit de importanţă, medicamentul extras din scoarţa lui a salvat multe vieţi.
Pădurea umbrofilă temperată în care creşte acest copac adăposteşte şi multe alte specii de copaci bătrâni, ale căror ramuri noduroase sunt împodobite pe margine cu bromelii ţepoase, dintre care unele au inflorescenţe de culoare roşu aprins. Aceste păduri izolate sunt şi un refugiu pentru ursul negru cu ochelari, pentru ocelot şi pentru puma, precum şi pentru nenumărate specii de plante pe care botaniştii se străduiesc încă să le clasifice.
Oamenii de ştiinţă studiază o micuţă broască ecuadoriană, în speranţa că vor găsi un calmant mai eficient. Pielea acestei broscuţe veninoase (Epipedobates tricolor) secretă un analgezic despre care se spune că este de 200 de ori mai puternic decât morfina.
Pe înălţimile Anzilor am văzut unele plante complet diferite de cele pe care le-am văzut până acum. Puia (Puya), o bromelie care atrage păsările colibri, ne-a făcut să ne gândim la o mătură veche uriaşă, care aşteaptă ca cineva să o ia şi să măture terenul învecinat. În văile ferite ale ţinuturilor deşertice cu paramos cresc păduri pitice de quinua (specia polylepsis), un copac rezistent care înregistrează acelaşi record de altitudine ca şi pinul himalayan. Aceşti copăcei, de numai 2, 3 metri, formează un desiş aproape imposibil de pătruns, care este un refugiu binevenit pentru păsări şi animale.
Însă în pădurea tropicală amazoniană, copacii sunt înalţi şi bogaţi. În timpul unei vizite făcute la Staţia Biologică Jatun Sacha, am stat sub ramurile unui gigant al pădurii, înalt de mai bine de 30 de metri. Deodată, o uşoară mişcare la baza copacului cu uriaşe rădăcini pivotante ne-a făcut să tresărim de spaimă. Apoi ne-am dat seama că într-una dintre crăpăturile din rădăcini locuia o familie de micuţi lilieci. Această întâlnire ne-a făcut să ne amintim că pădurea depinde de multe legături simbiotice de acest gen. Liliecii, principalii distribuitori de seminţe şi polenizatori ai pădurii tropicale, sunt nişte aliaţi importanţi ai copacilor, care le oferă protecţie.
Târguri în munţi
Triburile de indieni reprezintă circa 40% din populaţia Ecuadorului. Diversele grupuri etnice — fiecare cu îmbrăcămintea lui specifică — reprezintă o caracteristică a majorităţii văilor andine. De foarte multe ori am văzut femei indiene care urcau pe cărările abrupte ale versanţilor muntoşi torcând lână în timpul mersului. Se părea că pentru aceşti indieni nici un versant nu este prea abrupt ca să nu poată fi cultivat. Noi am examinat un lan de porumb care, conform calculelor, avea o înclinaţie de cel puţin 45 de grade!
Târgurile din Ecuador, ca de pildă cel de la Otavalo, au devenit renumite. Ele sunt centre în care localnicii pot să cumpere sau să vândă animale şi produse agricole, precum şi ţesături tradiţionale sau alte produse meşteşugăreşti. De când localnicii au început să meargă la târg îmbrăcaţi în costume tradiţionale, aceste ocazii au devenit nişte spectacole care atrag mulţi turişti. Martorii lui Iehova profită şi ei de zilele de târg ca să le împărtăşească oamenilor mesajul Bibliei.
O atracţie a ţesăturilor o constituie legătura lor cu vechile civilizaţii şi folosirea din plin a culorilor şi a motivelor tradiţionale. Locuitorii Anzilor îşi ţeseau faimoasele lor ponchouri cu mult timp înainte de venirea spaniolilor. Cu toate că tehnica lor s-a modernizat, aceşti indieni harnici produc şi acum frumoase tricotaje şi tapiserii.
Munţi în ceaţă
Nu le recomandăm celor care suferă de rău de maşină să călătorească prin Anzi cu maşina. Şoselele se răsucesc şi se învârtesc, urcă şi coboară pante abrupte, deoarece ele se ţin strâns de marginile văilor întortocheate. Călătorul curajos este răsplătit cu o panoramă care se schimbă mereu şi care nu poate fi descrisă decât ca impresionantă.
Am urcat pentru prima oară cu maşina în Anzi, iar ceaţa — care ne-a însoţit aproape mereu — ne-a înghiţit maşina. Uneori ieşeam din ceaţă şi puteam vedea cum se întindeau în depărtare văile pline de ceaţă, una după alta ca nişte valuri. Călătorind de-a lungul lanţului andin, ceaţa părea că se joacă cu noi. Cu un minut în urmă, un sat prin care tocmai trecuserăm era învăluit complet în ceaţă. După câteva minute, satul următor era scăldat în razele unui soare strălucitor.
Uneori ceaţa se răsucea în sus; alteori se rostogolea în jos de pe culmile munţilor. Deşi era supărător faptul că nu puteai vedea o privelişte frumoasă, ceaţa le conferea măreţie şi mister piscurilor semeţe ce tronau deasupra. Dar ceea ce este şi mai important, ceaţa dă viaţă pădurii umbrofile temperate, care primeşte preţioasa umiditate de la ea.
În ultima dimineaţă petrecută în Ecuador, ceaţa s-a risipit. Timp de câteva ore am văzut o magnifică privelişte a lui Cotopaxi — un con aproape perfect, acoperit cu zăpadă. Acest vulcan activ, cel mai înalt din lume, a devenit punctul principal de atracţie al unui parc naţional. Când ne-am apropiat mai mult de acest vârf, am rămas uimiţi văzând un gheţar uriaş care cobora centimetru cu centimetru pe unul dintre versanţii superiori. La o altitudine de aproape 6 000 de metri, acesta sfidează puternicul soare ecuatorial.
A doua zi, în timp ce avionul nostru părăsea Quito-ul pentru a ne duce înapoi acasă, am mai putut arunca o ultimă privire asupra Ecuadorului. În lumina primelor ore ale dimineţii am văzut un alt vulcan acoperit cu zăpadă, Cayambe, răsărind din ceaţă şi strălucind aproape ca aurul în bătaia razelor soarelui. Acest vulcan, al cărui vârf este situat aproape exact pe ecuator, părea a fi un simbol potrivit de rămas bun din partea acestei ţări fascinante pe care am vizitat-o. Ca şi Cayambe, maiestuosul Ecuador este traversat de ecuator. — De la un colaborator.
[Legenda fotografiilor de la pagina 25]
Peisaj andin, având în fundal vulcanul Cotopaxi
Femeie indiană care vinde flori
[Legenda fotografiilor de la pagina 26]
1. Plantă din specia Helikonia
2. Tucanul bărbos
[Provenienţa unei fotografii de al pagina 26]
Foto: Zoo de Baños