Vă poate ucide alimentaţia?
„O arteră coronară vă este aproape complet blocată, obstrucţia este de aproximativ 95% . . . În momentul de faţă puteţi face în orice clipă un atac de cord.“
LUI Joe, în vârstă de treizeci şi doi de ani, nu îi venea să creadă cele spuse de cardiologul care l-a examinat ca să stabilească ce anume îi provoca durerea din piept. Aproape jumătate dintre cei care vor muri din cauza unei afecţiuni cardiace nici măcar nu sunt conştienţi că suferă de ea.
Dar cum a ajuns Joe în această situaţie? „Timp de 32 de ani am mâncat «cărnuri şi lactate», un regim alimentar tipic american“, se plânge Joe. „Într-un fel, am scăpat din vedere faptul că regimul alimentar american îmi dăunează.“
Alimentaţia şi bolile cardiace
De ce era greşită alimentaţia lui Joe? Îndeosebi deoarece conţinea prea mult colesterol şi grăsimi, în special grăsimi saturate. Încă din tinereţe, cu aproape fiecare înghiţitură de mâncare, Joe s-a expus singur riscului bolilor coronariene. O alimentaţie bogată în grăsimi este asociată, de fapt, cu cinci dintre cele zece cauze principale ale morţii în Statele Unite. În capul listei se află bolile coronariene.
Legătura dintre alimentaţie şi bolile cardiace se poate observa într-un studiu efectuat în şapte ţări asupra a aproximativ 12 000 de bărbaţi având între 40 şi 49 de ani. Deosebirile extreme în ce priveşte rata atacului de cord sunt foarte relevante. Studiul a demonstrat că finlandezii — care consumă 20% din calorii sub formă de grăsimi saturate — aveau în sânge nivele ridicate de colesterol, în timp ce japonezii — care consumă numai 5% din calorii sub formă de grăsimi saturate — aveau în sânge nivele scăzute de colesterol. Cât despre finlandezi, în cazul lor rata atacurilor de cord este de şase ori mai mare decât în cazul japonezilor!
În Japonia, afecţiunile coronariene nu mai sunt totuşi o raritate. În ultimii ani, odată cu faima dobândită aici de fast-food-urile de tip occidental, consumul de grăsimi animale a crescut cu peste 800 la sută. În prezent, nivelele de colesterol din sânge în cazul tinerilor japonezi sunt mai ridicate decât în cazul tinerilor americani de aceeaşi vârstă! Este evident deci că grăsimile alimentare şi colesterolul pot pune în pericol viaţa şi, îndeosebi, pot provoca boli cardiace.
Rolul colesterolului
Colesterolul este o substanţă albă, ceroasă, indispensabilă vieţii. El se găseşte în celulele tuturor oamenilor şi a animalelor. Ficatul nostru produce colesterol, dar acesta se mai găseşte în diferite cantităţi şi în alimentele pe care le consumăm. Sângele transportă colesterolul spre celule prin intermediul moleculelor numite lipoproteine, care sunt alcătuite din colesterol, grăsimi şi proteine. Cele două tipuri de lipoproteine care transportă cea mai mare parte din colesterolul din sânge sunt lipoproteinele cu densitate scăzută (LDL) şi lipoproteinele cu densitate ridicată (HDL).
LDL-urile sunt bogate în colesterol. Când circulă prin fluxul sanguin, ele intră în celule prin receptorii LDL din pereţii celulelor şi sunt descompuse pentru a fi folosite de celulă. Majoritatea celulelor din organism au acest fel de receptori, prin care preiau o anumită cantitate de LDL. Ficatul însă este alcătuit în aşa fel, încât 70% din LDL-ul din fluxul sanguin este înlăturat prin receptorii LDL din ficat.
Pe de altă parte, HDL-urile sunt molecule însetate de colesterol. Când trec prin fluxul sanguin, ele absorb surplusul de colesterol şi îl transportă la ficat. Ficatul descompune colesterolul şi îl elimină din organism. Aşadar, organismul este alcătuit într-un mod minunat, astfel încât foloseşte cantitatea de colesterol de care are nevoie, iar pe restul o elimină.
Problema apare atunci când în sânge există prea mult LDL. Acesta favorizează formarea unei plăci pe pereţii arterelor. Odată cu formarea plăcii, arterele se îngustează, iar cantitatea de sânge oxigenat care străbate arterele scade. Aceasta este arteroscleroza. Procesul are loc lent, pe nesimţite, fiind necesari zeci de ani până când simptomele devin sesizabile. Un simptom este anghina pectorală, sau durerea în piept, cum s-a întâmplat în cazul lui Joe.
Când o arteră coronară este blocată complet, deseori de un cheag de sânge, partea inimii care primeşte sânge de la acea arteră moare. Rezultatul este un infarct miocardic brusc, deseori fatal, cunoscut mai bine sub numele de atac de cord. Chiar şi blocajul parţial al unei artere coronare poate duce la moartea ţesutului inimii, care, probabil, nu a dat semne de oboseală fizică pronunţată. Blocajul arterelor din alte părţi ale organismului poate provoca crize de apoplexie, cangrene ale picioarelor şi chiar disfuncţii ale rinichilor.
Nu este de mirare deci că LDL-ul mai este numit şi colesterolul rău, iar HDL-ul, colesterolul bun. Dacă testele indică un nivel ridicat de LDL sau unul scăzut de HDL, riscul îmbolnăvirii de afecţiuni cardiace este mare.a Un simplu test al sângelui va indica deseori un pericol iminent cu mult timp înainte ca o persoană să aibă simptome evidente, cum ar fi anghina pectorală. Este important deci să vă ţineţi sub observaţie nivelul de colesterol din sânge. Să vedem acum modul în care alimentaţia vă poate afecta acest nivel.
Colesterolul din sânge şi alimentaţia
Colesterolul este un component natural al alimentelor de provenienţă animală. Carnea, ouăle, peştele, carnea de pasăre şi produsele lactate, toate acestea conţin colesterol. Alimentele preparate din plante, în schimb, nu conţin colesterol.
Organismul produce toată cantitatea de colesterol de care are nevoie, de aceea, colesterolul consumat din alimente este un surplus. Cea mai mare parte a colesterolului din alimente ajunge în cele din urmă în ficat. În mod normal, pe măsură ce colesterolul din alimente ajunge în ficat, ficatul îl prelucrează şi îşi diminuează propria producţie de colesterol. Acest lucru face ca totalul cantităţii de colesterol din sânge să fie acelaşi.
Ce se întâmplă însă dacă alimentaţia este atât de bogată în colesterol, încât acesta nu poate fi prelucrat imediat de ficat? Este foarte probabil că colesterolul intră direct în celulele din pereţii arterelor. Aceasta duce la apariţia arterosclerozei. Situaţia este deosebit de gravă în cazul în care organismul continuă să producă aceeaşi cantitate de colesterol, fără să ţină cont de cantitatea de colesterol alimentar consumat. În Statele Unite, o persoană din cinci se confruntă cu această problemă.
Este înţelept deci să se reducă consumul de colesterol alimentar. Însă, un alt element din alimentaţia noastră care are un efect şi mai mare asupra nivelului de colesterol din sânge îl constituie grăsimile saturate.
Grăsimile şi colesterolul
Grăsimile se împart în două categorii: saturate şi nesaturate. Grăsimile nesaturate pot fi, la rândul lor, mononesaturate şi polinesaturate. Grăsimile nesaturate sunt mai bune decât corespondentele lor, grăsimile saturate, întrucât consumarea acestora din urmă ridică nivelul de colesterol din sânge. Grăsimile saturate fac lucrul acesta în două moduri: contribuie la formarea unei cantităţi mai mari de colesterol în ficat şi suprimă receptorii LDL din celulele ficatului, reducând viteza de înlăturare a LDL-ului din sânge.
Grăsimile saturate se găsesc îndeosebi în alimentele de origine animală, cum ar fi untul, gălbenuşul de ou, untura, laptele, îngheţata şi carnea. Se mai găsesc din abundenţă şi în ciocolată, în nuca şi uleiul de cocos, în grăsimile vegetale şi în uleiul de palmier. Grăsimile saturate se găsesc în stare solidă la temperatura camerei.
Grăsimile nesaturate însă sunt lichide la temperatura camerei. Alimentele care conţin grăsimi mononesaturate şi grăsimi polinesaturate pot contribui la scăderea nivelului de colesterol din sânge dacă înlocuiesc alimentele care conţin grăsimi saturate.b Dacă grăsimile polinesaturate, întâlnite în uleiul de porumb şi în cel de floarea-soarelui, diminuează atât colesterolul bun, cât şi colesterolul rău, grăsimile mononesaturate, întâlnite în cantităţi mari în uleiul de măsline şi în uleiul de canola, scad numai colesterolul rău, fără să afecteze colesterolul bun.
Grăsimile constituie, evident, o componentă necesară a alimentaţiei noastre. Fără grăsimi, de exemplu, nu s-ar face absorbţia de vitamine A, D, E şi K. Necesarul de grăsimi al organismului nostru este totuşi foarte mic. El este rapid satisfăcut prin consumul de legume, fasole, cereale şi fructe. Aşadar, reducerea consumului de grăsimi saturate nu privează organismul de substanţele nutritive necesare.
De ce trebuie reduse grăsimile şi colesterolul
O alimentaţie bogată în grăsimi şi colesterol va contribui întotdeauna la creşterea cantităţii de colesterol din sânge? Nu neapărat. După ce a fost intervievat de revista Treziţi-vă!, Thomas, menţionat la începutul primului articol, s-a hotărât să-şi facă o analiză a sângelui. Rezultatele au dezvăluit că nivelele lui de colesterol se încadrau în limitele normale. Evident, ficatul lui putea regla nivelul de colesterol.
Asta însă nu înseamnă că Thomas este în afara oricărui pericol. Studiile efectuate recent indică faptul că colesterolul alimentar poate mări riscul îmbolnăvirii de cardiopatie coronariană, fără să mai luăm în calcul efectul pe care îl are asupra colesterolului din sânge. „Alimentele bogate în colesterol provoacă boli cardiace şi în cazul persoanelor cu un nivel scăzut de colesterol în sânge“, afirmă dr. Jeremiah Stamler de la Universitatea Northwestern. „Acesta este motivul pentru care toţi oamenii trebuie să fie atenţi să consume mai puţin colesterol, indiferent de nivelul de colesterol pe care îl au în sânge.“
Există, de asemenea, problema grăsimilor alimentare. Prea multă grăsime în sânge, indiferent că aceasta provine din grăsimile alimentare saturate sau nesaturate, duce la îngrămădirea globulelor roşii. Un astfel de sânge vâscos nu trece prin capilarele înguste, ceea ce face ca ţesuturile să rămână fără substanţele nutritive necesare. Celulele adunate grămadă care se deplasează de-a lungul arterelor împiedică şi ele distribuirea oxigenului la nivelul pereţilor arterelor, fapt care provoacă deteriorarea suprafeţei pereţilor, iar acolo placa poate începe să se formeze cu uşurinţă. Există însă un alt pericol pe care îl prezintă consumul excesiv de grăsimi.
Cancerul şi alimentaţia
„Toate grăsimile — saturate şi nesaturate — contribuie la dezvoltarea anumitor tipuri de celule cancerigene“, afirmă dr. John A. McDougall. Un sondaj despre apariţia la nivel mondial a cancerului colorectal şi a cancerului de sân a scos la iveală existenţa unor diferenţe alarmante între ţările occidentale, unde alimentaţia este bogată în grăsimi, şi ţările în curs de dezvoltare. În Statele Unite, de exemplu, cancerul colorectal se află pe locul doi în rândul tipurilor de cancer mai des întâlnite la femei şi bărbaţi, în timp ce cancerul de sân este întâlnit cel mai des la femei.
Potrivit Societăţii Americane pentru Cancer, grupurile de persoane care se mută într-o ţară cu un număr mare de cazuri de cancer în cele din urmă contribuie la creşterea numărului de cazuri de cancer din ţara respectivă, în funcţie de perioada de timp de care au nevoie ca să se adapteze unui stil de viaţă nou şi unei alimentaţii noi. „Japonezii care emigrează spre Hawaii — se arată în cartea de reţete culinare a Societăţii pentru Cancer — se îmbolnăvesc de un cancer de tip occidental: mai des de cancer de colon şi de sân şi mai rar de cancer de stomac, invers decât se întâmplă în Japonia.“ Este evident deci că între cancer şi alimentaţie există o strânsă legătură.
Dacă aveţi o alimentaţie bogată în grăsimi totale, grăsimi saturate, colesterol şi calorii, trebuie să faceţi unele schimbări. O alimentaţie raţională promovează sănătatea şi poate chiar contracara multe dintre efectele dăunătoare ale unei alimentaţii necorespunzătoare. Dacă ne gândim la decizia pe care trebuie să o ia unii, de exemplu, de a se supune unei dureroase operaţii bypass, care, de obicei, costă 40 000 de dolari sau chiar mai mult, cu siguranţă că ajungem la concluzia că este mai de dorit să alegem o alimentaţie corespunzătoare.
Printr-o alegere atentă a hranei, puteţi slăbi, vă puteţi simţi mai bine şi puteţi face singuri ceva ca să evitaţi unele boli sau să vă vindecaţi de ele. În articolul următor sunt prezentate câteva sugestii în acest sens.
[Note de subsol]
a Colesterolul se măsoară în miligrame/decilitru. Un nivel ideal al colesterolului total — suma dintre LDL, HDL şi colesterolul din alte lipoproteine din sânge — este mai mic de 200 de miligrame/decilitru. Un nivel de HDL de 45 de miligrame/decilitru sau chiar mai ridicat este considerat optim.
b Normele alimentare americane pe anul 1995 recomandă un consum total de grăsimi nu mai mare de 30% din cantitatea de calorii de pe o zi şi recomandă reducerea grăsimilor saturate la mai puţin de 10% din cantitatea de calorii. O reducere de 1% din consumul caloric de grăsimi saturate duce în mod obişnuit la o scădere de 3 miligrame/decilitru a nivelului de colesterol din sânge.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]
Secţiune transversală a arterelor coronare: 1) complet deschisă, 2) parţial blocată, 3) blocată aproape complet