Când mai gras nu înseamnă mai sănătos

„Nu mai încap în haine“, se plângea Rosa, în vârstă de 35 de ani. „Acum am aproape 86 de kilograme şi nu mi-aş fi închipuit vreodată că voi ajunge atât de grasă!“

ROSA nu este singura care este îngrijorată că se îngraşă. În Statele Unite, unde locuieşte ea, aproape o treime dintre locuitori sunt obezia. În Marea Britanie, în zece ani numărul adulţilor obezi s-a dublat. Iar în Japonia — unde rareori întâlneai o persoană supraponderală — obezitatea devine ceva obişnuit.

Tot mai mulţi copii sunt mai graşi decât ar trebui. Aproximativ 4,7 milioane de tineri americani având între 6 şi 17 ani au depăşit cu mult greutatea normală pentru vârsta lor, în timp ce aproximativ 20 la sută dintre copiii canadieni sunt obezi. În ultimii ani, numărul cazurilor de obezitate infantilă este de trei ori mai mare în Singapore.

În unele ţări, un om gras denotă prosperitate şi sănătate, lucruri mult mai de dorit decât sărăcia şi subnutriţia. Însă, în ţările occidentale, unde hrana se procură uşor, creşterea în greutate este considerată, de obicei, un lucru nedorit. Dimpotrivă, ea provoacă, în general, o îngrijorare serioasă. De ce?

„Deşi majoritatea oamenilor consideră că obezitatea este o problemă legată de aspect — afirmă dr. C. Everett Koop, fost ministru al sănătăţii în S.U.A. —, în realitate, ea este o boală gravă.“ Endocrinologul F. Xavier Pi-Sunyer, din New York, afirmă: „[În America, creşterea în greutate îi] expune pe tot mai mulţi oameni riscului pe care îl prezintă bolile diabetice, hipertensiunea arterială, apoplexia, bolile cardiace şi chiar unele forme de cancer“.

Mai graşi, mai expuşi pericolului

Să examinăm un studiu efectuat timp de 16 ani în rândul a 115 000 de infirmiere americance. În urma studiului s-a ajuns la concluzia că adulţii care se îngraşă chiar şi cu 4 până la 6,5 kilograme riscă în mod considerabil să se expună bolilor cardiace. Acest studiu, publicat în ediţia din 14 septembrie 1995 a periodicului The New England Journal of Medicine, indica faptul că o treime din decesele provocate de cancer şi jumătate din cele provocate de bolile cardiovasculare au avut drept cauză supraponderabilitatea. Potrivit unui raport publicat în ediţia din 22/29 mai 1996 a periodicului The Journal of the American Medical Association (JAMA), „în 78% dintre cazurile de hipertensiune la bărbaţi şi 65% la femei direct răspunzătoare este obezitatea“. Societatea Americană pentru Cancer este de părere că persoanele „foarte grase“ (care au cu cel puţin 40% peste greutatea ideală) „sunt mai expuse riscului de a se îmbolnăvi de cancer“.

Dar nu numai îngrăşarea excesivă constituie un pericol; şi distribuirea grăsimilor în organism influenţează riscul de îmbolnăvire. Persoanele care depun grăsime în zona abdomenului sunt expuse unui pericol mai mare decât persoanele care depun mai multă grăsime pe şolduri şi pe coapse. Grăsimea din zona stomacului este asociată cu creşterea riscului îmbolnăvirii de diabet, de boli cardiace, de cancer de sân şi de cancer uterin.

În mod asemănător, tinerii supraponderali suferă de hipertensiune arterială, au nivele de colesterol ridicate şi prezintă simptome prediabetice. Iar aceşti tineri devin deseori adulţi obezi. Pe baza datelor publicate în revista medicală britanică The Lancet, în ziarul The New York Times se consemna faptul că „oamenii care erau graşi în copilărie au murit mai repede şi au suferit de mult mai multe boli mult mai devreme decât ceilalţi oameni“.

Noi norme privind greutatea

Convins de serioasa problemă pe care o prezintă greutatea, guvernul Statelor Unite a recomandat pentru anul 1995 norme mai severe (vezi chenarul de pe pagina următoare). Normele actuale stabilesc trei categorii de greutate: „greutate normală“, „greutate excesivă moderată“ şi „greutate excesivă gravă“. Aceste norme se aplică atât în cazul bărbaţilor, cât şi al femeilor, indiferent de vârstă.

Normele pe anul 1990 admiteau o anumită creştere în greutate odată cu trecerea la vârsta mijlocie. Noile norme nu admit lucrul acesta, întrucât indicaţiile arată că adulţii nu trebuie să se îngraşe odată cu trecerea timpului.b Astfel, o persoană despre care cândva se considera că se încadrează în greutatea normală, probabil că acum se încadrează în categoria persoanelor supraponderale. De exemplu, o persoană cu o înălţime de 1,68 metri, care are între 35 şi 65 de ani şi o greutate de 75 de kilograme, potrivit normelor valabile până în anul 1990 s-ar fi încadrat în categoria persoanelor cu o greutate normală. Însă, potrivit noilor norme, această persoană are cu 5 kilograme peste greutatea normală!

Cum de ne-am îngrăşat atât de mult?

Trăsăturile moştenite pe cale genetică pot influenţa predispoziţia la obezitate a unei persoane, însă în ţările occidentale nu acestea constituie cauza creşterii în greutate. Alta este cauza acestei probleme.

Medicii specialişti consideră că o cauză a îngrăşării poate fi consumul de grăsimi. O cantitate mare de carne şi de produse lactate, de produse de patiserie şi de tip fast-food, precum şi gustările, prăjelile, sosurile, sosurile de carne şi uleiurile conţin multe grăsimi, iar consumarea lor poate duce la obezitate. Cum anume?

Ei bine, consumând mai multe calorii decât are nevoie organismul nostru, creştem în greutate. Grăsimile conţin 9 calorii/gram, spre deosebire de 4 calorii, câte există într-un gram de proteină sau într-un gram de carbohidrat. Aşadar, când mâncăm grăsimi, consumăm mai multe calorii. Există însă şi un alt factor important: modul în care corpul uman foloseşte energia obţinută din carbohidraţi, proteine şi grăsimi. Organismul arde mai întâi carbohidraţii şi proteinele, apoi grăsimile. Caloriile din grăsimile rămase neconsumate se transformă în grăsimi ale organismului. Aşadar, reducerea cantităţii de alimente bogate în grăsimi constituie principala modalitate de slăbire.

Totuşi, unii care cred că au redus consumul de grăsimi constată că încă iau proporţii. De ce? Un motiv ar fi acela că mănâncă mult. O nutriţionistă americancă afirmă: „Mâncăm prea mult fiindcă ni se dă prea mult. Dacă avem ce să mâncăm, mâncăm“. În plus, oamenii sunt înclinaţi să consume mai multe alimente cu un aport redus de grăsimi sau chiar fără grăsimi. Însă o expertă de la o firmă de consulting pentru industria alimentară americană afirmă: „Produsele cu un conţinut redus de grăsimi îşi îmbunătăţesc gustul prin creşterea conţinutului de zahăr [bogat în calorii]“. Astfel, în ziarul The New York Times se consemna: „Cele două tendinţe ale anilor ’90 — creşterea valorii banului şi consumul de alimente cu un aport mic sau chiar fără grăsimi — s-au transformat în invitaţii la lăcomie“, adică la creşterea în greutate.

O viaţă sedentară duce şi ea la îngrăşare. Un studiu efectuat în Marea Britanie a dezvăluit că mai mult de o treime dintre adulţii britanici fac săptămânal mai puţin de 20 de minute de exerciţii fizice obişnuite. Mai puţin de jumătate practică sporturi active. În multe ţări occidentale, mersul cu maşina a înlocuit plimbarea, iar petrecerea unui timp mai îndelungat în faţa televizorului încurajează atât lenevia, cât şi lăcomia. În Statele Unite, copiii petrec săptămânal în faţa televizorului aproximativ 26 de ore, fără să luăm în calcul timpul petrecut cu jocurile video. Totodată, numai 36 la sută dintre şcoli mai au ore de educaţie fizică.

Există, de asemenea, şi cauze psihologice ale îngrăşării. „Mâncăm ca urmare a unor nevoi afective“, afirmă dr. Lawrence Cheskin, de la Centrul de Control al Greutăţii „John Hopkins“. „Mâncăm când suntem fericiţi, mâncăm când suntem trişti. Am crescut cu convingerea că mâncarea este un înlocuitor pentru multe alte lucruri.“

Vom reuşi?

Problemele legate de îngrăşare sunt complexe. Aproximativ 80 de milioane de americani fac anual cură de slăbire. Dar, la scurt timp după ce au dat jos câteva kilograme, aproape toţi revin la acelaşi fel de alimentaţie. În decurs de cinci ani, 95 la sută pun la loc greutatea pe care au dat-o jos.

Ca să slăbim şi să ne menţinem astfel trebuie să facem schimbări în stilul nostru de viaţă. Aceste schimbări pretind eforturi şi hotărâre, precum şi ajutor din partea familiei şi a prietenilor. În unele cazuri, este necesar ajutorul unor medici specialişti.c Însă, pentru ca eforturile tale să aibă succes, este necesară o motivaţie corectă. Este bine să te întrebi: „De ce vreau să slăbesc?“ Eforturile pe care le faci ca să slăbeşti vor avea mai mari şanse de reuşită dacă dorinţa de a evita pericolele la care îţi este expusă sănătatea sunt însoţite de dorinţa de a te simţi mai bine, de a arăta mai bine şi de a-ţi îmbunătăţi calitatea vieţii.

Poţi mânca multe alimente delicioase şi săţioase, care sunt atât nutritive, cât şi sărace în calorii. Dar, înainte de a analiza ce alimente te ajută să slăbeşti, să examinăm modul în care anumite elemente din alimentaţie îţi pot pune în pericol sănătatea.

[Note de subsol]

[Graficul de la pagina 6]

În care dintre categoriile „greutate normală“, „greutate excesivă moderată“ şi „greutate excesivă gravă“ te încadrezi? Graficul prezentat aici te va ajuta să afli răspunsul la întrebare

Normele de greutate pe anul 1995 atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Înălţimea *

cm

198

190

180

170 GREUTATE NORMALĂ GREUTATE EXCESIVĂ MODERATĂ GREUTATE EXCESIVĂ GRAVĂ

160

150

kg 30 40 50 60 70 80 90 100 110

Greutatea†

Date furnizate de: Departamentul Agriculturii al S.U.A., Departamentul Sănătăţii şi Serviciilor Sociale al S.U.A.

* Fără încălţăminte.

† Dezbrăcat. Greutatea care depăşeşte aceste valori se aplică oamenilor a căror muşchi şi oase cântăresc mai mult, cum este cazul multor bărbaţi.