Adevărul despre minciună

„MINCINOSULE!“ Vi s-a adresat vreodată cineva cu acest cuvânt tăios? Dacă da, atunci cu siguranţă ştiţi cât de tare doare.

Aşa cum o vază valoroasă poate fi făcută cioburi dacă este trântită, tot la fel, o relaţie preţioasă poate fi distrusă prin minciună. Este adevărat, probabil că după un timp veţi putea repara ce aţi stricat, însă relaţiile dintre voi nu vor mai fi niciodată aceleaşi.

„Cei care află că au fost minţiţi, se arată în cartea Lying — Moral Choice in Public and Private Life, sunt precauţi în privinţa noilor încercări de împăcare. Ei meditează la convingerile şi acţiunile din trecut prin prisma minciunilor descoperite.“ După ce înşelătoria a fost scoasă la iveală, o prietenie care cândva se consolida printr-o comunicare deschisă şi prin încredere se poate destrăma acum din cauza suspiciunii şi a îndoielii.

Având în vedere toate sentimentele negative asociate cu minciuna, trebuie să ne întrebăm: „Cum a luat naştere această practică greşită?“.

Prima minciună

Când Iehova Dumnezeu a creat prima pereche umană, pe Adam şi pe Eva, el i-a aşezat într-o frumoasă grădină care urma să le fie locuinţă. În această locuinţă nu exista nici un fel de înşelătorie sau viclenie. Era cu adevărat un paradis!

Însă, după un anumit timp de la crearea Evei, Satan Diavolul i-a făcut o ofertă tentantă. Evei i s-a spus că, dacă va mânca din „rodul pomului“, lucru pe care Dumnezeu îl interzisese, nu i se va întâmpla ceea ce spusese Dumnezeu, adică nu va muri. Dimpotrivă, va fi „ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“ (Geneza 2:17; 3:1–5). Eva l-a crezut pe Satan. Ea a luat fructul, a mâncat din el şi apoi i-a dat şi soţului ei să mănânce. Dar în loc să devină ca Dumnezeu, aşa cum promisese Satan, Adam şi Eva au devenit nişte păcătoşi neascultători, sclavi ai corupţiei (2 Petru 2:19). Din cauza primei minciuni rostite, Satan a devenit „tatăl tuturor minciunilor“ (Ioan 8:44, Today’s English Version). Cu timpul, acest trio păcătos s-a convins că nici cel care minte, nici cel care crede o minciună nu are nimic de câştigat.

Efecte aducătoare de moarte

Iehova a vrut ca toate creaturile sale din cer şi de pe pământ să ştie că neascultarea intenţionată nu va rămâne nepedepsită. El a acţionat prompt, condamnând-o pe această creatură spirituală rebelă să-şi trăiască restul vieţii în afara organizaţiei sfinte a lui Dumnezeu. Mai mult chiar, în cele din urmă Iehova Dumnezeu va lua măsuri ca Satan să fie distrus complet. Acest lucru se va întâmpla când „sămânţa“ promisă de Dumnezeu îi va da lui Satan în cap o lovitură fatală. — Geneza 3:14, 15; Galateni 3:16.

În ce îi priveşte pe Adam şi pe Eva, lor li s-a cerut să părăsească grădina Edenului. Dumnezeu l-a condamnat pe Adam astfel: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“. După un timp, atât el, cât şi Eva au murit, exact cum prezisese Dumnezeu. — Geneza 3:19.

Ca descendenţi ai lui Adam, întreaga familie umană a fost ‘vândută păcatului’. Toţi oamenii au moştenit imperfecţiunea care duce la moarte (Romani 5:12; 6:23; 7:14). Cât de groaznice au fost consecinţele acestei prime minciuni! — Romani 8:22.

O practică adânc înrădăcinată

Întrucât Satan şi îngerii care i s-au alăturat în răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu nu au fost executaţi încă, nu trebuie să ne surprindă faptul că ei îi inspiră pe oameni să ‘vorbească minciuni’ (1 Timotei 4:1–3). Drept urmare, minciuna este adânc înrădăcinată în societatea omenească. „Minciuna a pătruns atât de adânc în societate — consemna Los Angeles Times —, încât societatea a devenit extrem de insensibilă la aceasta.“ În prezent, multe persoane asociază politica şi politicienii cu minciuna, însă ştiaţi că conducătorii religioşi sunt printre cei mai notorii mincinoşi?

În timpul ministerului efectuat de Isus pe pământ, opozanţii săi religioşi au răspândit tot felul de minciuni despre el (Ioan 8:48, 54, 55). El i-a demascat în public astfel: „Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. . . . Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii“. — Ioan 8:44.

Vă amintiţi ce minciună a fost scornită când, după învierea lui Isus, mormântul său a fost găsit gol? Biblia spune că preoţii cei mai de seamă le-au „dat soldaţilor mulţi bani şi le-au zis: «Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat“»“. Minciuna s-a răspândit pretutindeni şi mulţi au fost înşelaţi în felul acesta. Cât de nelegiuiţi au fost conducătorii religioşi! — Matei 28:11–15.

Minciuni religioase în prezent

Care este cea mai mare minciună rostită de conducătorii religioşi din prezent? Ea se aseamănă cu minciuna pe care Satan i-a spus-o Evei: „Hotărât că nu veţi muri“ (Geneza 3:4). Însă Eva a murit şi s-a întors în pământ, în ţărâna din care fusese făcută.

Şi totuşi, a murit ea doar în aparenţă, când, în realitate, trăieşte sub o altă formă? Este moartea doar o poartă spre o altă viaţă? Biblia nu arată că vreo parte conştientă din Eva a continuat să trăiască. Sufletul ei nu a rămas în viaţă. Fiindcă nu a ascultat de Dumnezeu, ea a păcătuit, iar despre aceasta Biblia declară: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“ (Ezechiel 18:4). Eva, la fel ca soţul ei, a fost creată ca suflet viu, iar ea a încetat să mai fie un suflet viu (Geneza 2:7). Biblia declară următoarele despre starea morţilor: „Dar cei morţi nu ştiu nimic“ (Eclesiastul 9:5). Ce predau însă în mod curent bisericile?

Deseori, bisericile învaţă că oamenii au un suflet nemuritor, pe care moartea îl eliberează ca să se bucure de o altă viaţă: fie o viaţă în care să aibă parte de fericire, fie una în care să aibă parte de chinuri. În The Catholic Encyclopedia, de exemplu, se spune: „Biserica prezintă în mod clar veşnicia chinurilor iadului drept un adevăr de credinţă, adevăr pe care nimeni nu-l poate nega sau pune la îndoială fără să devină eretic“. — Volumul 7, pagina 209, ediţia 1913.

Cât de diferită este această învăţătură de ceea ce se afirmă într-un mod atât de clar în Biblie! Din Biblie învăţăm că, la moarte, o persoană „se întoarce în pământ; şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile“ (Psalmul 146:4). Deci, potrivit Bibliei, cei morţi nu simt nici o durere, deoarece ei nu sunt conştienţi de absolut nimic. În consecinţă, Biblia ne îndeamnă: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuinţa Morţilor [mormântul comun al omenirii], în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“. — Eclesiastul 9:10.

Trebuie să veghem

Aşa cum în zilele lui Isus multe persoane au fost induse în eroare de minciunile preoţilor, la fel şi astăzi există pericolul de a fi înşelaţi de învăţăturile false ale conducătorilor religioşi. Aceşti oameni au „schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună“, promovând învăţături false precum nemurirea sufletului omului şi ideea că sufletele oamenilor vor fi chinuite într-un foc al iadului. — Romani 1:25.

În plus, majoritatea religiilor din prezent pun tradiţiile şi filozofiile omeneşti pe picior de egalitate cu adevărul Bibliei (Coloseni 2:8). Astfel, legile lui Dumnezeu privitoare la moralitate — inclusiv cele referitoare la cinste şi la relaţiile sexuale — sunt considerate relative, nu absolute. Consecinţele acestui fapt sunt descrise în revista Time astfel: „Minciunile se înmulţesc într-un climat de nesiguranţă socială, când oamenii nu se mai înţeleg sau nu mai acceptă regulile care guvernează modul de comportare al unuia faţă de celălalt“. — Compară cu Isaia 59:14, 15; Ieremia 9:5.

Când trăieşti într-un mediu în care adevărul nu are valoare este greu să iei în considerare avertismentul dat de Dumnezeu de a nu spune minciuni. Ce ne poate ajuta să spunem întotdeauna adevărul?

Să luăm poziţie de partea adevărului

Dorinţa noastră de a-l glorifica pe Creator ne oferă cea mai bună motivaţie de a vorbi lucruri adevărate. Este semnificativ faptul că Biblia Îl numeşte „Dumnezeul adevărului“ (Psalmul 31:5). De aceea, dacă dorim să-i plăcem Creatorului nostru, care urăşte „limba mincinoasă“, ne vom simţi îndemnaţi să-l imităm (Proverbele 6:17). Cum putem face aceasta?

Un studiu sârguincios al Cuvântului lui Dumnezeu ne poate da puterea necesară de a-i ‘spune aproapelui adevărul’ (Efeseni 4:25). Totuşi, simplul fapt de a şti ce pretinde Dumnezeu de la noi nu este suficient. Dacă şi noi, asemenea altor oameni, am fost tentaţi să nu spunem adevărul, va trebui să depunem un efort susţinut în acest sens. Probabil că va trebui să urmăm exemplul apostolului Pavel şi să ne ţinem sub control corpul. „Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire“, a scris Pavel. — 1 Corinteni 9:27.

Un ajutor suplimentar în eforturile noastre de a spune mereu adevărul este rugăciunea. Dacă îl rugăm pe Iehova să ne ajute, putem obţine „puterea care depăşeşte normalul“ (2 Corinteni 4:7, NW). Într-adevăr, pentru a avea în continuare ‘buze care spun adevărul’ şi pentru a abandona „limba mincinoasă“ poate fi necesar să ducem o adevărată luptă (Proverbele 12:19). Dar lucrul acesta este posibil cu ajutorul lui Iehova. — Filipeni 4:13.

Întotdeauna amintiţi-vă că Satan Diavolul este cel care lasă impresia că este firesc să minţim. El a înşelat-o pe prima femeie, pe Eva, minţind-o într-un mod neruşinat. Însă noi cunoaştem foarte bine consecinţele dezastruoase ale căilor mincinoase ale lui Satan. Din cauza unei minciuni sfruntate şi din cauza a trei egoişti — Adam, Eva şi Satan —, familia umană are parte de o suferinţă de nedescris.

În consecinţă, adevărul despre minciună poate fi rezumat astfel: minciuna este ca o otravă ucigătoare. Însă, din fericire, putem face ceva în acest sens. Putem pune capăt obiceiului de a minţi şi ne putem bucura etern de favoarea lui Iehova, un Dumnezeu „plin de bunătate şi adevăr“. — Exodul 34:6.

[Text generic pe pagina 19]

Minciuna este ca o otravă ucigătoare.

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Efectele minciunii pot fi asemănate cu spargerea unei vaze.