Potrivit Bibliei

Ar trebui să ne temem de morţi?

ADUCEŢI în discuţie morţii, şi mulţi oameni se reţin să vorbească mai departe despre acest subiect. Unii însă nu sunt atât de stânjeniţi de subiect, pe cât sunt de înfricoşaţi. Aşadar, nu este neobişnuit să găsim în culturile din întreaga lume obiceiuri şi ritualuri legate de teama de morţi. De exemplu, să discutăm despre obiceiurile din Africa subsahariană.

O femeie dintr-un oraş vest-african îşi aminteşte foarte bine ce i s-a întâmplat după ce un membru al familiei ei a murit. Ea relatează: „O rudă pregătea cu regularitate o farfurie de mâncare pentru decedat şi o punea cu grijă în dormitorul acestuia. Când ea nu era prin preajmă, eu mergeam şi o mâncam. Când ruda se întorcea, era foarte fericită! Ea credea că decedatul primise delicatesele. Lucrurile au continuat aşa un timp, până când m-am îmbolnăvit. Mi-am pierdut pofta de mâncare şi nu mai puteam mânca nimic. Acest lucru m-a înspăimântat! Multe dintre rudele mele au ajuns la concluzia că boala mea se datora rudei decedate. El trebuie să fie supărat pe cineva din familie, s-au gândit ele“.

În acelaşi oraş, dacă o familie are gemeni şi unul moare, nimeni nu poate vorbi despre cel mort în casă. Dacă cineva întreabă despre geamănul care a murit, familia va răspunde, de obicei: „El sau ea s-a dus să cumpere sare“. Ei cred cu tărie că viaţa geamănului viu va fi luată dacă se spune adevărul.

Apoi, imaginaţi-vă această scenă: Un bărbat care a avut trei soţii a murit. În ziua următoare funeraliilor, soţiilor li se confecţionează o îmbrăcăminte albă specială. În acelaşi timp, în apropierea casei se construieşte un loc special din lemn şi paie, unde aceste femei se vor îmbăia şi se vor îmbrăca în alb. Nimeni nu are voie să intre în locul respectiv, cu excepţia lor şi a unei femei desemnate să le ajute. Când ies din aceste camere de baie speciale, feţele femeilor sunt acoperite. Femeile poartă şi un sebe, un şirag de frânghie ca „protecţie“. Această spălare ceremonială se face în fiecare vineri şi luni, timp de 100 de zile. În timpul acestei perioade, ele nu pot lua nimic în mod direct de la un bărbat. Dacă un bărbat doreşte să le ofere ceva, el trebuie să pună mai întâi obiectul pe pământ sau pe o masă. Femeia îl va ridica după aceea. Nimănui nu-i este permis să şadă sau să doarmă în patul acestor femei. Ori de câte ori pleacă de acasă, fiecare trebuie să aibă asupra ei un toiag special. Ele cred că posedarea acestui toiag le va ocroti de orice atac din partea soţului decedat. Dacă aceste instrucţiuni nu sunt urmate, soţiile cred că răposatul soţ s-ar putea supăra pe ele şi le-ar putea face vreun rău.

Asemenea experienţe sunt ceva obişnuit în acea parte a lumii. Însă astfel de obiceiuri nu sunt limitate la Africa.

Teama de morţi este larg răspândită

Enciclopedia Encarta declară următoarele cu privire la modul în care mulţi oameni îşi consideră strămoşii decedaţi: „Se crede că rudele defuncte . . . au devenit fiinţe spirituale puternice sau, mai rar, că au atins statutul de zei. [Această concepţie] se bazează pe convingerea că strămoşii sunt membri activi ai societăţii, fiind încă interesaţi de problemele rudelor lor aflate în viaţă. Acest lucru a fost verificat pe scară largă în societăţile vest-africane (bantu şi shona), în Polinezia şi Melanezia (dobu şi manus), în rândul câtorva popoare indo-europene (vechii scandinavi şi germani) şi mai ales în China şi Japonia. În general se crede că strămoşii exercită o mare autoritate, posedând puteri speciale pentru a influenţa cursul evenimentelor sau pentru a supraveghea bunăstarea rudelor lor aflate în viaţă. Una dintre principalele lor preocupări este ocrotirea familiei. Ei sunt consideraţi intermediari între supremul dumnezeu, sau dumnezei, şi oameni şi pot comunica cu cei vii prin visuri şi posedându-i. Atitudinea faţă de ei este aceea de teamă amestecată cu veneraţie. Dacă sunt neglijaţi, strămoşii pot provoca boli şi alte nenorociri. Îmblânzirea, implorarea, rugăciunea şi jertfa sunt diferite metode prin care cei vii pot comunica cu strămoşii lor“.

Într-adevăr, venitul unei familii poate fi secătuit din cauza fricii de morţi. Deseori, cei care cred cu tărie că morţii sunt de temut pretind ceremonii complicate, cu mâncare şi băutură, animale vii pentru jertfe şi veşminte costisitoare.

Dar sunt rudele decedate sau strămoşii într-adevăr într-o stare care pretinde teamă sau veneraţie? Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia?

Pot morţii să vă facă rău?

Poate fi ceva interesant să aflaţi că Biblia recunoaşte astfel de convingeri. În cartea Deuteronomul sunt menţionate practici legate de teama de morţi. Ea declară: „Să nu se găsească printre voi nimeni care . . . [este] descântător, nimeni care să întrebe pe cei care cheamă duhurile, sau spiritist, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea DOMNULUI“. — Deuteronomul 18:10–12.

Observaţi că Iehova Dumnezeu a condamnat astfel de ritualuri. De ce? Pentru că ele se bazează pe o minciună. Cea mai mare minciună cu privire la morţi este aceea că sufletul continuă să trăiască. De exemplu, revista The Straight Path (Calea dreaptă) spune următoarele despre ceea ce li se întâmplă morţilor: „Moartea nu este altceva decât plecarea sufletului. . . . Mormântul reţine numai trupul, nu şi sufletul“.

Biblia nu este de acord cu acest punct de vedere. Citiţi voi înşivă Ezechiel 18:4: „Iată, toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“. Totodată, starea morţilor a fost explicată clar în Cuvântul lui Dumnezeu, în Eclesiastul 9:5: „Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic“. Acest lucru explică de ce hrana lăsată pentru morţi nu este consumată dacă nu este mâncată de o persoană vie.

Cu toate acestea, Biblia nu ne lasă fără nici o speranţă în legătură cu cei care se află în morminte. Ei pot trăi din nou! Biblia vorbeşte despre o „înviere“ (Ioan 5:28, 29; 11:25; Faptele 24:15). Aceasta va avea loc la timpul stabilit de Dumnezeu. Între timp, morţii zac inconştienţi în mormânt, ‘dormind’ până ce va sosi timpul fixat de Dumnezeu pentru a-i ‘trezi’. — Ioan 11:11–14; Psalmul 13:3.

În general, oamenii se tem de necunoscut. Cunoştinţa exactă poate elibera o persoană de superstiţii nejustificate. Biblia ne oferă adevărul cu privire la cei din mormânt. Simplu spus, nu aveţi motive să vă temeţi de morţi! — Ioan 8:32.