Îţi este viaţa controlată de un comportament compulsional?

„Mă trezesc în fiecare dimineaţă la ora 6“, spune Keitha. „Ceasul este pus să sune automat la ora 6. Ştiu că e pus. Niciodată nu-l mut. Totuşi trebuie să-l verific încontinuu. În fiecare seară, până să mă culc, mă uit la el de cel puţin cinci ori. Iar în ce priveşte butoanele de la aragaz, trebuie să mă asigur că fiecare este închis. Văd că sunt închise, însă trebuie să mă întorc şi să mă mai uit o dată, de două ori, de trei ori, numai ca să fiu sigură. Apoi trebuie să verific uşa de la frigider, încă o dată şi încă o dată, ca să fiu sigură că este închisă. Apoi mai trebuie să verific dacă sunt închise plasa de la uşă şi uşa de la intrarea principală . . .“

KEITH suferă de tulburare obsesiv-compulsională (OCD), definită drept o stare debilitantă caracterizată prin gânduri (obsesii) şi acţiuni (compulsii) care nu pot fi controlateb. O persoană cu OCD simte că aceste obsesii şi compulsii sunt complet involuntare. Este ca şi cum ele îşi croiesc drum şi preiau controlul.

Fiecare om are, din când în când, gânduri şi impulsuri nedorite. Însă în cazul OCD, acestea devin atât de persistente şi apar de atâtea ori, încât ele tulbură cursul normal al vieţii şi cauzează anxietate gravă, uneori ducând la depresie. „Permanenta luptă purtată la nivelul minţii m-a determinat să mă gândesc la sinucidere“, spune un bolnav. Să analizăm unele simptome ale acestei boli dificile.

Să vezi şi să nu crezi

Atunci când Bruce se află la volanul maşinii sale şi trece peste o denivelare, o teamă bolnăvicioasă îl copleşeşte. „Dacă tocmai am trecut peste un pieton?“, se întreabă el. Teama creşte până când, pur şi simplu, trebuie să se întoarcă la locul „crimei“ şi să verifice — şi nu numai o dată, ci de câteva ori! Bineînţeles, Bruce nu găseşte nici un pieton rănit. Totuşi el nu este convins! Prin urmare, când ajunge acasă urmăreşte emisiunea de ştiri ca să vadă un reportaj despre un accident în care autorul a fugit de la locul accidentului. El sună chiar şi la poliţie ca să se „confeseze“.

La fel ca Bruce, multe persoane care au OCD sunt chinuite de îndoieli: „Am rănit oare pe cineva? Am închis oare aragazul când am plecat de acasă? Am încuiat oare uşa?“ Majoritatea oamenilor poate că au uneori asemenea gânduri, însă cei cu OCD vor verifica şi răsverifica şi tot nu vor fi mulţumiţi. „Pacienţii mei care verifică mereu par să spună că «cunoaşterea vine doar prin simţuri»“, scrie medicul Judith Rapoport. „Prin urmare, mânerul de la uşă trebuie răsucit o dată şi încă o dată; lumina, aprinsă şi stinsă, iar aprinsă şi iar stinsă. Aceste acţiuni aduc cu sine informaţii pe loc, totuşi ele nu-i conving.“

Ceea ce este curat nu este destul de curat

Un băiat de 14 ani pe nume Charles era obsedat de teama ca nu cumva să fie contaminat cu microbi. Mama sa trebuia să spele cu alcool medicinal toate obiectele pe care el ar fi putut pune mâna. Mai mult, Charles se temea că musafirii ar putea aduce microbi de pe stradă.

Lui Fran îi era frică atunci când îşi spăla hainele. „Dacă hainele atingeau marginea maşinii de spălat când le scoteam din ea, spune Fran, le mai spălam încă o dată.“

La fel ca Charles şi Fran, multe persoane care suferă de OCD au obsesii ce se concentrează asupra microbilor şi a contaminării. Acestea ar putea duce la spălatul mâinilor şi la spălatul sub duş în mod excesiv, uneori până când apar băşici — totuşi bolnavul nu se simte încă curat.

Chinuiţi de minte

Elaine este chinuită de gânduri involuntare, lipsite de respect faţă de Dumnezeu. „Acestea sunt lucruri la care nu m-aş fi putut gândi niciodată şi aş prefera mai bine să mor decât să mă gândesc la ele“, spune ea. Totuşi aceste gânduri persistă. „Uneori, în urma acestei lupte zilnice, seara sunt epuizată fizic.“

Steven îi face „jurăminte“ lui Dumnezeu, fiind motivat de sentimente de vinovăţie pentru greşelile sale. „Această înclinaţie mă supără pentru că pare să vină împotriva voinţei mele“, spune el. „După aceea, conştiinţa mă îndeamnă să îndeplinesc ceea ce am promis. Din acest motiv, odată am fost obligat să distrug ceva ce avea o mare valoare sentimentală.“

Atât Elaine, cât şi Steven au obsesii care se realizează în mare măsură la nivelul minţii. Cu toate că simptomele lor nu sunt uşor sesizabile, cei care au gânduri obsedante sunt prinşi într-un ciclu de vinovăţie şi teamă.

Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele simptome OCDc. Ce anume cauzează această afecţiune? Cum se poate obţine uşurare?

Controlând ceea ce nu se poate controla

Un medic descrie comportamentul OCD ca fiind rezultatul unui „scurtcircuit la nivelul creierului“, în care informaţia senzorială nu este înregistrată, iar „programul este redat încă o dată şi încă o dată“. Ce anume generează această buclă? Nimeni nu ştie sigur. Pare să fie vorba despre serotonina care transmite impulsurile nervoase, însă sunt supuse analizei şi alte aspecte legate de creier. Unii sunt de părere că anumite situaţii trăite în copilărie pot activa OCD, probabil în asociere cu o predispoziţie genetică.

Însă oricare ar fi cauza, un lucru este clar: Doar spunându-le celor cu OCD să nu se mai spele sau să nu mai verifice, probabil că nu vom obţine nici un rezultat. Nu este vorba numai de puterea voinţei.

În cazul multora s-a dovedit util tratamentul medicamentos. O altă soluţie constă în expunerea pacientului la situaţiile care produc teamă şi apoi împiedicarea reacţiei obişnuite. De exemplu, unei persoane cu obiceiuri de spălare i se va cere să ţină ceva murdar şi apoi să-şi înfrâneze impulsul de a se spăla. Bineînţeles, un asemenea tratament nu vindecă peste noapte. Însă dând dovadă de perseverenţă, unii sunt de părere că acesta poate aduce alinare.

Specialiştii au analizat şi posibilitatea ca, cel puţin în unele cazuri, OCD să-şi aibă originea, probabil, în situaţiile trăite în copilărie. S-a constatat că mulţi copii maltrataţi au dezvoltat un sentiment al inutilităţii sau al necurăţiei, iar unii dintre aceştia au ajuns să dezvolte, ca urmare, obiceiuri de spălare compulsionale.

Eliberare de obsesii şi compulsii

Dacă ai OCD, nu te considera diferit de ceilalţi, nici nu considera că, probabil, vei înnebuni. „În afară de temerile lor caracteristice, scrie dr. Lee Baer, cei care au OCD rămân în contact cu realitatea în toate domeniile vieţii lor.“ Poţi fi ajutat! Nu uita, OCD este un rezultat al imperfecţiunii. Nu este un semn de slăbiciune morală sau de eşec spiritual! Nici nu indică dezabrobarea lui Dumnezeu. „DOMNUL este îndurător şi milostiv, încet la mânie şi plin de bunătate. Căci El ştie din ce suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că suntem ţărână.“ — Psalmul 103:8, 14.

Dar ce se întâmplă dacă gândurile obsedante par să fie lipsite de respect sau impure? Având OCD, gândurile respingătoare alimentează sentimente de vinovăţie, iar vinovăţia poate să alimenteze chiar mai multe gânduri respingătoare. „Asta mă face să fiu foarte irascibilă“, spune Elaine. „Mă face să fiu nervoasă şi să mă gândesc tot timpul la faptul că Iehova s-ar putea să fie supărat pe mine.“ Unii chiar ajung să creadă că gândurile lor sunt echivalente cu păcatul de neiertat!

Cu toate acestea, cuvintele lui Isus referitoare la păcatul de neiertat, păcatul comis împotriva spiritului sfânt al lui Dumnezeu, în mod clar nu s-au referit la gândurile obsedante, necugetate (Matei 12:31, 32). Isus s-a adresat fariseilor. El ştia că atacurile lor erau pe deplin intenţionate. Acţiunile lor făcute în mod conştient veneau din inimi pline de ură.

Într-adevăr, faptul că cineva se gândeşte că l-a supărat pe Dumnezeu ar putea fi foarte bine o dovadă că nu a comis păcatul de neiertat (Isaia 66:2). În plus, este mângâietor să ştii că Creatorul înţelege această afecţiune. El este îndurător şi ‘gata să ierte’ (Psalmul 86:5; 2 Petru 3:9). Chiar şi atunci când inima noastră ne condamnă, „Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate“ (1 Ioan 3:20). El ştie în ce măsură gândurile şi impulsurile sunt rezultatul unei boli asupra căreia persoana respectivă are un control limitat. Bolnavul de OCD care înţelege acest lucru poate, prin urmare, să nu se mai chinuiască cu sentimente de vinovăţie nejustificate.

Cât de recunoscători putem fi pentru faptul că Iehova promite o lume nouă în care vom fi eliberaţi de toate afecţiunile de natură fizică, mintală şi emoţională (Apocalipsa 21:1–4)! Până atunci, cei care trebuie să îndure această afecţiune pot să ia unele măsuri practice pentru a-şi uşura suferinţa.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 22]

Sugestii pentru a oferi ajutor

CA PRIETEN sau ca membru al familiei, poţi să faci mult pentru a-l ajuta pe cel care se luptă cu OCD (tulburare obsesiv-compulsională).

• Mai întâi, verifică-ţi propria atitudine. Dacă tu consideri că bolnavul este fără putere, leneş sau încăpăţânat, el sau ea va observa acest lucru în permanenţă şi nu se va simţi îndemnat să facă progrese.

• Vorbeşte cu bolnavul. Află cu ce se luptă. Faptul de a avea un confident care este deschis şi sincer constituie adesea primul pas pe care îl face bolnavul pentru a-şi controla simptomele OCD. — Proverbele 17:17.

• Nu compara. OCD generează impulsuri copleşitoare care nu sunt ca acelea pe care le simt cei ce nu sunt bolnavi. Aşadar, de obicei este inutil să spui cum ţi-ai învins tu impulsurile. — Compară cu Proverbele 18:13.

• Ajută-l pe bolnav să-şi fixeze obiective realiste şi să le atingă. Alege un simptom şi prezintă o serie de obiective pentru a-l depăşi. Începe cu obiectivul care este cel mai uşor de realizat. De exemplu, un obiectiv ar putea fi acela ca, atunci când face duş, să nu depăşească un anumit timp.

• Laudă-l pentru progresele făcute. Laudele stimulează comportamentul corect. Fiecare pas făcut — indiferent cât de mic ar fi el — este important. — Proverbele 12:25.

Faptul de a trăi alături de un bolnav de OCD poate fi epuizant pe plan afectiv pentru membrii familiei. Aşadar, prietenii trebuie să fie înţelegători şi să dea ajutor, indiferent de modalitatea practică în care pot să o facă. — Proverbele 18:24b.

[Legenda fotografiilor de la pagina 21]

Două dintre simptomele OCD: spălarea şi verificarea în exces