„Un măr pe zi te scuteşte de doctorii“

PRIVEŞTE aceste mere roşii încântătoare. Nu par ispititoare? Cu siguranţă — şi aceasta, fără îndoială, din motive bine întemeiate. Merele au fost menite să contribuie la bunăstarea şi sănătatea ta. Dintre numeroasele feluri de fructe comestibile, mărul este unul dintre cele mai importante. Astfel, ele te ispitesc să fii bun cu tine însuţi.

Mărul face parte din familia rozaceelor (Rosaceae), alături de păr, gutui, păducel şi scoruş. Seva tuturor acestor pomi este bogată în zahăr. Fructele lor foarte parfumate au diferite nuanţe de verde, galben şi roşu, iar gusturile variază de la acru la dulce.

În toată lumea se produc anual aproximativ două miliarde de buşei de mere — între 17 şi 18 milioane de tone. În Statele Unite, aproape jumătate sunt consumate proaspete. Restul sunt folosite la prepararea unor produse ca: untul de mere, sucul de mere, marmelada de mere, pelteaua de mere, coniacul de mere, cidrul de mere, plăcinta cu mere şi alte produse de patiserie, oţetul de mere şi vinul de mere. În Europa, cea mai mare parte din recoltă este folosită la prepararea cidrului, a vinului şi a coniacului. Din producţia mondială totală, aproape o pătrime este folosită la prepararea cidrului.

Însă, cu mult timp înainte ca fructul să devină plăcut pentru cerul gurii, mărul în plină floare este o încântare pentru privire. Acesta este împodobit cu o aşa abundenţă de flori albe tivite cu roz, încât, dacă din fiecare s-ar face câte un măr, pomul nu ar putea să susţină întreaga greutate. O vijelie de la începutul verii va avea grijă, de obicei, să ia cu sine o parte din flori.

Cultivarea merilor

Mărul se dezvoltă cel mai bine în zonele cu climă temperată şi se cultivă din cele mai vechi timpuri. Merii şi merele sunt menţionaţi de şase ori în Bibliea. Romanilor le plăceau merele, iar în numeroasele lor cuceriri militare aceştia au introdus cultivarea diferitelor soiuri de meri pe tot cuprinsul Angliei, precum şi în alte părţi din Europa. Primii colonişti americani au adus cu ei din Anglia seminţe de măr şi meri.

După multe experimente, generaţii la rând de pomicultori au îmbunătăţit calitatea merelor prin cultivare. Totuşi aceasta nu este un proces rapid. Producerea unui nou soi vandabil de măr poate lua 20 de ani. Astăzi însă, graţie perseverenţei pomicultorilor, avem o mare varietate de mere zemoase şi colorate din care să alegem.

Strângerea recoltei

În emisfera nordică, sezonul merelor începe în iulie sau în august. Dar soiurile care se coc primele, cum este James Grieve sau Transparent, nu pot fi depozitate mult timp. Ele trebuie mâncate repede, fie crude, fie sub formă de compot. Cu toate acestea, ele ne stimulează apetitul, cum sunt cele care urmează: Summerred, Gravenstein, Cox’s Orange, Jonathan, Boskop, Red Delicious, Golden Delicious, McIntosh, Granny Smith — pentru a nu numi decât câteva dintre miile de soiuri.

Merele trebuie recoltate pe timp uscat. Ele trebuie culese cu grijă, pentru ca mugurii noi şi frunzele lor să nu păţească nimic. Atunci când merele sunt coapte bine, printr-o răsucire uşoară, fructul se va desprinde repede de pe ramură. Este important să se aibă grijă să nu se rupă codiţa mărului, deoarece aceasta ar produce o leziune care ar pune în pericol viaţa fructului.

Soiurile târzii trebuie lăsate în pom cât mai mult timp posibil — în funcţie de vreme. Dacă din cauza unui îngheţ timpuriu merele îngheaţă în pom, culesul trebuie amânat până când acestea se dezgheaţă. Merele pot rezista la temperaturi de câteva grade sub punctul de îngheţ, în funcţie de cât de coapte sunt şi de conţinutul de zahăr, dar odată îngheţate şi dezgheţate, ele nu pot fi depozitate. Ele trebuie prelucrate repede sub formă de suc, compot de fructe sau oţet; nu pot fi uscate.

Depozitarea

O trăsătură interesantă a merelor este faptul că ele respiră. Ele absorb oxigen din aer şi elimină dioxid de carbon, precum şi apă. Prin urmare, cu cât mediul ambiant este mai călduros, cu atât deshidratarea şi zbârcirea lor va avea loc mai repede. Prin respiraţie, ele absorb şi mirosurile din jur. Astfel, cel mai bine este să fie depozitate singure, la o temperatură de circa 5°C.

Depozitarea merelor într-o pivniţă unde sunt şi cartofi va face ca merele să piardă o parte din parfumul lor proaspăt. În plus, soiurile diferite trebuie ţinute separat, şi cel mai bine este ca fiecare măr să fie împachetat în hârtie. Acest lucru încetineşte deshidratarea şi reduce pericolul contaminării de la merele din jur.

Valoarea lor pentru sănătate

Se spune că „un măr pe zi te scuteşte de doctorii“. Deşi lucrurile nu stau întotdeauna astfel, mărul se bucură de acest bun renume. De ce? Datorită substanţelor pe care le conţine, care pot influenţa în bine sănătatea unei persoane.

Fiecare măr este un mic depozit de substanţe nutritive importante. Când este copt, acesta conţine vitaminele B₁, B₂, B₆, C şi E. De asemenea, el oferă o varietate de zaharuri, cum ar fi dextroza, fructoza şi sucroza. Combinarea acizilor din el îi dau gustul plăcut. În plus, el mai conţine o serie de substanţe minerale, cum ar fi calciu, magneziu, potasiu şi altele, precum şi pectină şi fibră lemnoasă. Aproape 85% din măr este apă.

O altă substanţă care se găseşte în mere este etilena, care funcţionează mai ales ca un regulator natural de creştere, ce contribuie la coacerea fructului. Acestei substanţe gazoase i se poate da o bună utilizare dacă aveţi pătlăgele verzi sau fructe avocado tari. Puneţi-le într-o sacoşă de hârtie împreună cu câteva mere coapte, şi se vor coace mai repede.

Întrucât merele au valoare pentru sănătate, este important să ştim când şi cum să le mâncăm. Mai întâi de toate, ele trebuie să fie coapte. Şi este bine să nu consumăm mere reci; lăsaţi-le la temperatura camerei un timp. De asemenea, este important să le mestecaţi bine.

Este interesant că merele au proprietăţi despre care se spune că sunt folositoare la curăţarea aparatului digestiv. Aceleaşi proprietăţi ajută la tratarea constipaţiei şi a diareei.

Un cuvânt de avertizare

Merele, ca şi celelalte fructe, pot să mucegăiască. Din această cauză, este oportună o măsură de precauţie. Toxinele care rezultă pot cauza indispoziţie şi greaţă. Prin urmare, uitaţi-vă după cele mucegăite şi tăiaţi nu numai partea mucegăită, ci şi o porţiune din jurul zonei stricate, deoarece toxinele au tendinţa să se împrăştie.

Cu toate acestea, merele contribuie la o bună sănătate. Astfel, dacă doreşti să fii scutit de doctorii, încearcă să mănânci câte un măr în fiecare zi.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 24]

Mărul în plină floare încântă privirea.