În căutarea unei instruiri corespunzătoare

O INSTRUIRE corespunzătoare îi pregăteşte pe copii să facă faţă vieţii pe care le-o oferă societatea de azi. Ea îi echipează cu deprinderi intelectuale, inclusiv cu capacitatea de a scrie şi de a citi bine, precum şi cu aceea de a socoti. Mai mult chiar, ea le afectează relaţiile cu alţii şi contribuie la consolidarea unor principii morale sănătoase.

Însă, întrucât timpurile în care trăim sunt critice, o astfel de instruire este foarte greu de obţinut. Un profesor australian cu experienţă se lamenta: „Clasele sunt formate din copii înclinaţi spre violenţă şi care folosesc un limbaj murdar şi injurios, din copii epuizaţi din cauză că nu dorm suficient fiindcă se uită la televizor, din copii subnutriţi sau flămânzi şi din copii care au crescut fără să fie disciplinaţi“. La rândul lor, profesorii vă vor spune: „Este imposibil să le predai unor copii neascultători“.

Albert Shanker, preşedintele Federaţiei Americane a Profesorilor, descria în termenii următori situaţia dificilă în care se află profesorii: „Ei trebuie să le facă educaţie despre droguri şi alcool, despre sex, . . . să facă exerciţii prin care elevul să dobândească respect de sine, să-i depisteze pe membrii bandelor . . . şi o întreagă gamă de alte lucruri. Fac orice, numai de predat nu predau. . . . Ceea ce li se cere în realitate este să fie asistenţi sociali, mămici, tătici, medici, poliţişti, dieteticieni, lucrători din domeniul sănătăţii publice, tehnicieni medicali“.

De ce li se cere profesorilor aşa ceva? O trecere în revistă a componenţei claselor dintr-un mare oraş din nord-estul Statelor Unite ne dezvăluie răspunsul. Ziarul The New York Times a consemnat cele constatate de un expert cu privire la o clasă obişnuită formată din 23 de elevi. El a spus că „8 din 15 trăiau, probabil, în sărăcie; 3 fuseseră născuţi de mame care se drogau; 15 locuiau cu un singur părinte“.

Cu siguranţă, familia este pe cale de destrămare. În Statele Unite, aproape una din 3 naşteri este nelegitimă şi una din 2 căsătorii se sfârşeşte printr-un divorţ. Totuşi, procentajul naşterilor nelegitime în Danemarca, Franţa, Marea Britanie şi Suedia este chiar mai mare. Ce eforturi se depun în vederea rezolvării crizei pe care o provoacă această situaţie în şcoli?

Căutarea unor soluţii

Au fost înfiinţate diferite şcoli experimentale sau neconvenţionale. De regulă, acestea sunt mai mici — făcând posibilă o supraveghere mai atentă —, multe întocmindu-şi propria lor programă şcolară, ca să poată satisface mai bine necesităţile elevilor. Începând din 1993, în New York s-au deschis 48 de astfel de şcoli mai mici şi sunt planificate să se înfiinţeze încă 50. „Violenţa [din şcoli] a generat acest experiment“, se menţiona în The New York Times. Până în 1992, în Rusia s-au înfiinţat peste 500 de şcoli neconvenţionale, la care învaţă peste 333 000 de elevi.

Pe de altă parte, The Toronto Star consemna: „Mii de persoane îşi trimit copiii la şcoli particulare costisitoare“. Numai în provincia canadiană Ontario, aproape 75 000 de copii merg la şcoli particulare. Acestea s-au răspândit acum şi în întreaga Rusie, iar revista China Today susţine că în China ele au răsărit „ca ciupercile după ploaie“. Ghidul The Handbook of Private Schools pune la dispoziţie în mod gratuit liste cu aproape 1 700 de astfel de şcoli existente în Statele Unite, unde taxele anuale de şcolarizare pot fi de 20 000 de dolari sau chiar mai mult.

Există şi părinţi care au preferat să-şi şcolarizeze copiii la domiciliu. Numai în Statele Unite se estimează că numărul celor şcolarizaţi la domiciliu a crescut de la aproximativ 15 000, în 1970, la nu mai puţin de un milion, în 1995.

Rezultate diferite

Nu toate sistemele şcolare din lume dau rezultate similare. În iulie 1993, Shanker i-a declarat unui grup de profesori americani următoarele: „Alte ţări au şcoli care dau rezultate mult mai bune decât ale noastre“. Drept exemplu, el a spus că a întâlnit o pereche de ruşi care se stabiliseră în Statele Unite. El a relatat: „Ei au povestit că, deşi fiica lor este în clasa a opta la o şcoală particulară foarte bună, ea învaţă lucruri pe care deja le învăţase în Rusia când era în clasa a treia“.

Fosta Uniune Sovietică a elaborat un sistem de şcolarizare prin care aproape toţi cetăţenii erau învăţaţi să scrie şi să citească. Pe de altă parte, potrivit Ministerului Învăţământului din Statele Unite, 27 de milioane de americani nu pot descifra numele unei străzi sau numărul unui autobuz. Iar ziarul australian Canberra Times relata că „până la 25 la sută dintre elevii din şcolile primare merg la liceu fără să fie în stare să scrie şi să citească“.

În prezent, într-o oarecare măsură, aproape pretutindeni există probleme în şcoli. Cartea Education and Society in the New Russia, publicată în 1994, susţine că „72,6 la sută dintre profesorii sovietici intervievaţi erau de acord cu faptul că sistemul şcolar se confrunta cu probleme grave“. Tanya, care este de mulţi ani profesoară în Moscova, este de părere că un factor major care a dus la această criză este acela că „părinţii şi elevii înşişi nu mai pun preţ pe instruire“. Ea spunea, spre exemplu, că „un profesor câştigă jumătate din cât câştigă un şofer de autobuz, dacă nu chiar mai puţin“.

Este vitală o bună instruire

Pe măsură ce societatea omenească devine tot mai complexă, o bună instruire are o tot mai mare importanţă. În multe locuri, gradul de şcolarizare necesar pentru ca un adult tânăr să poată găsi un loc de muncă prin care să se întreţină pe sine şi, în viitor, să-şi întreţină familia este acum mai ridicat. Aşadar, cei care şi-au însuşit un nivel de instruire elementar au posibilităţi de angajare mult mai bune. Patronii sunt interesaţi îndeosebi de principalul considerent — cât de bine poate munci cel care doreşte să se angajeze.

Directorul unui birou al forţelor de muncă a remarcat următoarele în legătură cu mulţi absolvenţi de liceu: „Ei nu au fost învăţaţi să muncească“. Apoi a adăugat: „Referitor la tineri, patronii îmi spun mereu că problema constă în faptul că aceştia nu ştiu să scrie sau să citească foarte bine. Ei nu pot completa o cerere de angajare“.

Cu siguranţă, părinţii doresc ca fiii şi fiicele lor să primească o bună instruire, iar cei tineri, la rândul lor, vor dori şi ei aceasta, dovedindu-se astfel înţelepţi. Însă este important ca aceştia să cunoască factorii care stau la baza instruirii. Care sunt aceşti factori şi cum îi pot pune ei în aplicare?

[Text generic pe pagina 6]

În Rusia, „un profesor câştigă jumătate din cât câştigă un şofer de autobuz“.