Şcolile — în criză

Părinţii îşi trimit copiii la şcoală pentru a învăţa mai mult decât să citească, să scrie şi să socotească. Ei se aşteaptă ca şcolile să furnizeze o instruire multilaterală, o instruire care să-i facă pe tineri capabili să devină nişte adulţi de care părinţii lor să poată fi mândri. Dar aşteptările lor rămân deseori nerealizate. De ce? Deoarece şcolile de pretutindeni se află în criză.

ÎN MULTE ţări, lipsa banilor şi a profesorilor pune în pericol instruirea copiilor. De exemplu, în Statele Unite, recesiunea financiară din ultimii ani a forţat unele şcoli să dea la legat ‘manualele vechi, să lase tavanele cu tencuiala căzută, să scoată din programă orele de desen, de lucru manual şi de sport sau să închidă zile întregi şcoala’, remarcă revista Time.

În Africa, posibilităţile de instruire sunt la fel de insuficiente. Potrivit ziarului Daily Times ce apare în Lagos, în Nigeria nu există decât un profesor la fiecare 70 de elevi, „cu certa probabilitate ca din trei profesori unul să fie necalificat“. În Africa de Sud, pe lângă lipsa de profesori, sălile de clasă supraaglomerate şi frământările politice contribuie la ceea ce South African Panorama numeşte „haosul din şcolile pentru negri“.

Evident, nici o şcoală care are destui profesori calificaţi şi care este dotată cu un echipament corespunzător nu garantează o instruire eficientă. În Austria, de exemplu, aproximativ o treime din copiii de 14 ani se pare că nu ştiu să efectueze operaţiile elementare de aritmetică sau să citească bine. În Marea Britanie, elevii care au luat examenele de matematică, ştiinţele naturii şi limbă maternă „sunt mult mai puţini comparativ cu cei din Germania, Franţa şi Japonia“, notează ziarul londonez The Times.

În Statele Unite, profesorii se plâng că, deşi elevii obţin note mari la teste, mulţi dintre ei sunt incapabili să facă o compunere bună, să rezolve probleme de matematică sau să efectueze o sinteză pe marginea mai multor lecţii sau informaţii. De aceea, pretutindeni pe glob, cadrele didactice reanalizează cu obiectivitate atât programa şcolară, cât şi metodele folosite pentru evaluarea progresului realizat de elev.

Violenţa din şcoli

Rapoartele indică o creştere ameninţătoare a violenţei din şcoli. Cu ocazia unei conferinţe a profesorilor ţinută în Germania s-a spus că 15% din elevi sunt „gata să recurgă la violenţă — iar 5% dintre ei nu se reţin nici chiar de la acte de extremă brutalitate, cum ar fi, de exemplu, să lovească cu piciorul o persoană lipsită de apărare care zace pe podea“. — Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Cazurile individuale de brutalite extremă provoacă mari îngrijorări. Violarea unei tinere de 15 ani de către patru tineri într-o toaletă dintr-un liceu din Paris i-a determinat pe elevi să iasă pe străzi pentru a cere public măsuri de protecţie mai severe în şcoli. Părinţii sunt îngrijoraţi din cauza frecvenţei agresiunilor sexuale, a şantajului şi a violenţei psihologice. Astfel de incidente nu se petrec numai în Europa, ci devin, pretutindeni, din ce în ce mai obişnuite.

Ministerul Învăţământului din Japonia raportează o creştere a violenţei atât în rândul elevilor din clasele mici de liceu, cât şi a celor din clasele mari. Într-un articol intitulat „Elevii purtători de arme stăpânesc şcolile“, ziarul sud-african The Star compară situaţia existentă în unele săli de clasă din oraşul Soweto cu situaţia din „Vestul sălbatic“ american al secolului al XIX-lea. Potrivit ziarului londonez The Guardian, oraşul New York a devenit şi mai renumit în ce priveşte violenţa când o firmă care asigură securitatea persoanei a anunţat că a primit o avalanşă de comenzi pentru o îmbrăcăminte antiglonţ destinată elevilor“.

Şi Marea Britanie suferă de plaga pe care o reprezintă violenţa din şcoli. „În ultimii zece ani“, remarcă reprezentantul unui sindicat al profesorilor, „am observat o tendinţă crescândă de a face uz de arme. Recurg la ea persoane din ce în ce mai tinere, atât băieţi, cât şi fete.“

Nu este de mirare, aşadar, că un număr restrâns de părinţi hotărăsc să-şi retragă copiii de la şcoală şi să-i şcolarizeze acasă.a Cei care consideră această metodă ca fiind nepractică sunt îngrijoraţi deseori din cauza efectului negativ pe care-l exercită şcoala asupra copiilor lor şi se întreabă cum să-l contracareze. Ce pot face părinţii pentru a-şi ajuta copiii să facă faţă problemelor pe care le întâmpină la şcoală? Şi cum pot părinţii colabora cu profesorii pentru a se asigura că copiii lor trag foloase maxime la şcoală? Articolele care urmează oferă răspunsuri la aceste întrebări.

[Notă de subsol]