Ce se întâmplă astăzi în şcoli?
„ŞCOLILE sunt în criză: aduceţi poliţiştii acum“ era titlul apărut recent pe prima pagină a unui ziar new-yorkez. Inspectoratul Şcolar din New York are propriul său corp de pază în şcoli — un efectiv de 3 200 de gardieni — care patrulează în cele peste 1 000 de şcoli din oraş. Acum mulţi doresc ca în şcoli să fie adusă poliţia orăşenească pentru menţinerea ordinii. Este oare aceasta într-adevăr necesară?
Un titlu apărut în ziarul New York Times suna astfel: „Potrivit rapoartelor, 20% dintre elevii din New York poartă arme“. Joseph Fernandez, inspectorul şcolar în New York între anii 1990 şi 1992, a declarat următoarele: „Niciodată nu am văzut ceva asemănător cu violenţa care există acum în şcolile din marile oraşe. . . . În 1990, când am acceptat funcţia de inspector şcolar în New York, nu mi-am putut imagina că va fi atât de rău. Nu este ceva trecător, ci ceva care se agravează mereu“.
Cât de rău este?
Fernandez a spus: „În primele zece luni în care am fost inspector, în fiecare a doua zi era ucis în medie câte un copil, fie înjunghiat în metrou, fie împuşcat în curtea şcolii sau la colţul străzii . . . În unele licee există câte cincisprezece sau şaisprezece [gardieni] care patrulează pe coridoare sau în jurul şcolii“. El a adăugat: „Violenţa din şcolile noastre este epidemică, astfel că a trebuit să fie luate măsuri speciale. Şcolile din Chicago, Los Angeles, Detroit — toate mari centre metropolitane — se caracterizează acum printr-o cruzime aproape apocaliptică.
Este cât se poate de evident că acest fapt este ruşinos. În ultimii douăzeci de ani am ajuns să acceptăm inacceptabilul: şcolile din America sunt zone de război — case ale fricii şi intimidării, nu lăcaşuri ale instruirii“.
În 245 dintre sistemele de învăţământ din Statele Unite există ofiţeri de pază, iar în 102 dintre acestea ofiţerii sunt înarmaţi. Însă ei nu sunt singurii înarmaţi. Potrivit unui studiu efectuat la Universitatea din Michigan, se estimează că elevii şi studenţii din Statele Unite poartă zilnic cu ei la şcoală 270 000 de arme de foc, fără să mai amintim de alt gen de arme!
În loc ca situaţia să se îmbunătăţească, ea a ajuns mult mai rea. Detectoarele de metal folosite în multe şcoli nu au reuşit să stăvilească şuvoiul de arme. În toamna anului 1994, numărul cazurilor de violenţă semnalate în şcolile din New York a fost cu 28 la sută mai mare decât cel înregistrat în aceeaşi perioadă a anului trecut! „Pentru prima dată — se arată în Phi Delta Kappan referitor la un sondaj efectuat în Statele Unite — categoria «luptă, violenţă şi bande» a ajuns pe locul întâi alături de «indisciplină», aceasta constituind cea mai mare problemă cu care se confruntă şcolile de stat locale.“
Violenţa în şcoală a creat o situaţie dificilă pentru şcolile din multe ţări. În Canada, în ziarul Globe and Mail din Toronto apărea titlul: „Şcolile se transformă în zone periculoase“. Iar un sondaj efectuat în Melbourne, Australia, a dezvăluit faptul că, de teama agresiunii sau a răpirii, aproape 60 la sută din elevii din şcolile primare sunt duşi şi aduşi cu maşina de la şcoală de către părinţi.
Violenţa însă nu este decât un aspect al problemei. În şcoli se petrec şi alte lucruri care provoacă o mare îngrijorare.
Problema moralităţii
Deşi Biblia spune că fornicaţia — faptul de a avea relaţii sexuale în afara căsătoriei — este ceva greşit, şcolile de azi nu susţin această învăţătură morală sănătoasă (Efeseni 5:5; 1 Tesaloniceni 4:3–5; Apocalipsa 22:15). Desigur, aceasta a contribuit la situaţia descrisă de Fernandez în termenii următori: „Nu mai puţin de 80 la sută dintre adolescenţi au o viaţă sexuală“. Într-un liceu din Chicago, o treime dintre eleve erau însărcinate!
Unele şcoli au creşe în care sunt îngrijiţi copiii elevelor. În plus, în efortul zadarnic de a stăvili răspândirea bolii SIDA şi creşterea vertiginoasă a numărului de copii nelegitimi, elevilor le sunt puse la dispoziţie în mod curent prezervative. Dacă distribuirea de prezervative în realitate nu îi încurajează pe elevi să comită fornicaţie, ea îi scuză atunci când o fac. Ce să mai creadă deci elevii în materie de moralitate?
Un profesor universitar cu experienţă a afirmat că există un „număr surprinzător de mare de tineri care cred că un lucru nu poate fi numit corect sau greşit, că alegerile sunt morale în funcţie de ceea ce simţi“. De ce gândesc tinerii astfel? Profesorul spunea: „Poate că ceea ce au văzut în liceu i-a determinat să devină agnostici din punct de vedere moral“. Care este consecinţa unei astfel de incertitudini morale?
Un editorial apărut recent se plângea astfel: „Uneori ai impresia că nimeni nu este vinovat de nimic. De absolut nimic“. Într-adevăr, mesajul este că orice e permis! Să analizăm un exemplu din care putem vedea efectul major pe care îl poate avea lucrul acesta asupra studenţilor. Într-o universitate, la un curs care avea ca subiect cel de-al II-lea război mondial şi ascensiunea nazismului, profesorul a constatat că cea mai mare parte dintre studenţi credeau că nimeni nu este vinovat de Holocaust! „În mintea studenţilor — spunea profesorul — Holocaustul era ca un cataclism natural: a fost inevitabil şi iminent.“
A cui este vina că studenţii nu pot deosebi ceea ce este corect de ceea ce este greşit?
În vâltoarea unor timpuri critice
În apărarea şcolilor, un fost profesor a spus: „Problema îşi are originea în comunitate, iar şcolile nu fac altceva decât să reflecte problemele deja existente acolo“. Într-adevăr, este greu să reuşeşti să înveţi un lucru atunci când cei care conduc societatea nu îl practică.
Spre exemplu, atunci când imoralitatea oficialităţilor din guvernul Statelor Unite constituia subiectul principalelor ştiri, o ziaristă renumită a scris: „Nu ştiu cum de mai pot profesorii din această epocă cinică să predea despre moralitate. . . . «Priviţi Washingtonul!», vor striga chiar şi vocile celor mai mici. Ei ştiu . . . că cele mai murdare escrocherii din istorie s-au făcut sub acoperişul acelei mari case albe“.
Biblia a prezis că „în zilele din urmă vor fi timpuri grele“ (2 Timotei 3:1–5). Cu siguranţă, timpurile în care trăim sunt grele! Ţinând cont de acest lucru, ce s-a întreprins pentru rezolvarea crizei din şcolile de azi şi pentru ajutorarea studenţilor şi a elevilor, astfel încât aceştia să primească o instruire corespunzătoare? Ce puteţi face în calitate de părinţi, elevi sau studenţi? Articolele următoare vor discuta despre aceasta.