Cum puteţi avea succes ca părinte fără partener

„Singurul lucru pe care nici unul dintre părinţii fără partener nu îl au îndeajuns este timpul.“ — The Single Parent’s Survival Guide.

„Lipsa banilor este problema cea mai gravă.“ — ziarul londonez Times.

‘Singurătatea este o principală sursă de stres pentru părintele fără partener.’ — Give Us a Break, un sondaj despre posibilităţile de destindere pe care le au părinţii fără partener.

TOŢI părinţii se confruntă cu greutăţi, cu bucurii şi cu probleme. Însă părinţii fără partener trebuie să le facă faţă fără să aibă pe cineva alături. Drept consecinţă, timpul, banii şi singurătatea apar deseori în viaţa lor.

Însă oricât de dură le-ar putea fi viaţa, părinţii fără partener pot avea, şi mulţi chiar au, succes în viaţa de familie. Aceasta depinde mult de normele după care se ghidează şi de cât de mult respectă ei aceste norme.

Este demn de reţinut faptul că Biblia a prezis cu mult timp în urmă tulburările care există astăzi pe plan moral şi social. Remarcaţi modul în care apostolul creştin Pavel l-a prevenit pe tânărul discipol Timotei cu privire la acestea. „Dar să ştii — l-a avertizat el — că în zilele din urmă vor fi timpuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, . . . neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără afecţiune naturală, neînduplecaţi.“ — 2 Timotei 3:1–3.

Biblia nu este doar o carte care a prezis cu exactitate atitudinile care există astăzi. Ea conţine exact principiile care, dacă sunt respectate, asigură reuşita unei vieţi de familie (2 Timotei 3:16, 17). Să urmărim acum modalitatea în care unele dintre aceste principii îi pot ajuta pe părinţii fără partener să facă faţă problemelor legate de timp, de bani şi de singurătate.

Răscumpăraţi timpul

Oricât de bine organizaţi aţi fi, timpul este un bun iluzoriu. Ca să vă folosiţi într-un mod corespunzător timpul, este necesar ca, înainte de toate, să vedeţi ce se întâmplă în realitate cu el. Apoi veţi fi în măsură să decideţi ce activităţi sunt mai importante. „Ţineţi o «evidenţă a timpului»“, sugerează o organizaţie a părinţilor fără partener. „În aceasta treceţi tot ceea ce faceţi pe parcursul zilei sau al săptămânii şi vedeţi cât timp vă ia. După aceea, vedeţi de unde aţi fi putut economisi timp sau cum aţi fi putut să-l folosiţi mai bine fie rearanjând ordinea lucrurilor, fie eliminând anumite lucruri.“

Un sfat atât de raţional reflectă înţelepciunea biblică conţinută în îndemnul dat de apostol: „Luaţi seama deci cu amănunţime cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, răscumpărând timpul, căci zilele sunt rele“. — Efeseni 5:15, 16.

Spre exemplu, ocupă vizionarea emisiunilor TV un loc însemnat între activităţile voastre zilnice? Reducând din timpul alocat acesteia veţi avea mai mult timp să discutaţi şi să faceţi anumite lucruri împreună cu copiii voştri. Aceasta poate contribui la formarea unor relaţii strânse cu ei.

‘Încercările mele de a discuta cu copiii mei nu duc decât la tăceri îndelungate şi glaciale’, aţi putea spune. Poate că da, dar nu permiteţi ca aceasta să vă împiedice să discutaţi cu copiii. Consilierii părinţilor fără partener recomandă să deduceţi din conversaţiile zilnice despre prietenii de la şcoală sau despre planurile lor sentimentele pe care le nutresc copiii voştri. Însă nu puteţi face aşa ceva dacă televizorul vă captează atenţia, nu-i aşa? Chiar dacă lăsaţi televizorul deschis fără să vă uitaţi la el, acesta tot poate să vă distragă şi să vă priveze astfel de informaţii vitale cu privire la cele mai tainice gânduri şi sentimente pe care le au tinerii voştri. Găsiţi-vă deci timp pentru copiii voştri. Faceţi împreună unele lucruri în gospodărie, timp în care discutaţi cu ei — şi ascultaţi-i când vă vorbesc!

De asemenea, citiţi împreună cu ei. Cercetările efectuate arată că există o strânsă legătură între capacitatea de a scrie şi de a citi a unui copil la cinci ani şi ceea ce va asimila el în continuare. Acesta este un motiv în plus ca să vă faceţi timp să citiţi împreună cu ei. Puteţi să folosiţi în mod înţelept câteva minute înainte de culcare sau la lăsarea serii, înainte de a vă simţi prea obosiţi.

Mulţumiţi-vă cu strictul necesar

Mulţi părinţi fără partener se trezesc că sunt prinşi într-un cerc financiar vicios. Într-un fel sau altul, ei trebuie să strângă bani suficienţi pentru chirie, hrană şi îmbrăcăminte. Dar, ca să poată merge la muncă, ei trebuie să rezolve o altă problemă: cea a îngrijirii copiilor.

Mijloacele existente pentru îngrijirea copiilor nu sunt întotdeauna uşor de găsit, şi nici nu sunt ieftine. Unii părinţi fără partener recurg pe rând la ajutorul rudelor lor — bunici, mătuşi şi unchi. Alţii se folosesc de creşe şi grădiniţe, de terenurile de joacă şi de posibilităţile oferite de patronii lor pentru îngrijirea copiilor. Alocaţiile date de stat, acolo unde există aşa ceva, nu acoperă întotdeauna cheltuielile pe care le implică o astfel de îngrijire. În unele ţări, părinţii fără partener care au copii mici pot alege să nu-şi caute de lucru, ci să trăiască din banii pe care îi primesc de la stat.

Fiindcă numărul părinţilor fără partener de care statul trebuie să se îngrijească creşte tot mai mult, statul, la rândul lui, îi trage la răspundere pe cei vinovaţi. În Marea Britanie li s-au impus deja unele restricţii taţilor care şi-au părăsit familia şi care nu se îngrijesc de necesităţile financiare ale copiilor lor. Agenţiile pentru ajutorarea copiilor îi urmăresc pe taţii aventurieri pentru ca aceştia să le plătească copiilor alocaţiile neplătite. Dacă mamele care sunt singure refuză să sprijine agenţiile în urmărirea taţilor, ele riscă să piardă unele avantaje materiale. „În Suedia se estimează că 40 la sută dintre cei care nu se conformează legii sunt prinşi prin intermediul agenţiilor locale de asigurări sociale, iar în Franţa tribunalele impun respectarea deciziilor şi prinderea celor care încalcă legea“, se arată în ziarul londonez The Times.

Cu sau fără tribunale, cu sau fără ajutor din partea guvernului, mulţi părinţi fără partener caută modalităţi prin care să se descurce singuri cu mai puţini bani decât erau obişnuiţi înainte. Cum aşa? Planificându-şi cheltuielile într-un alt mod.

Faptul de a planifica cheltuielile într-un mod diferit pretinde îndemânare. Aceasta înseamnă, de obicei, cheltuirea banilor în funcţie de alte priorităţi — de exemplu, punând deoparte bani mai întâi pentru chirie şi pentru cheltuielile de întreţinere, apoi pentru mâncare şi apoi pentru plătirea datoriilor. „Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim — a declarat apostolul Pavel — ne va fi de ajuns.“ — 1 Timotei 6:8.

V-aţi gândit la posibilitatea de a împărţi cheltuielile cu alţii? Puteţi economisi bani cumpărând en gros împreună cu alţi părinţi alimente şi lucruri de care aveţi nevoie în casă. Oricare ar fi modalitatea în care vă planificaţi cheltuielile, nu uitaţi că trebuie să staţi şi să vă faceţi socotelile. (Compară cu Luca 14:28.) De ce nu apelaţi la ajutorul copiilor voştri atunci când întocmiţi lista cheltuielilor pe care le aveţi de făcut? Ei pot considera drept privilegiu faptul de a vă ajuta să o respectaţi. Poate chiar veţi constata că puteţi face unele economii.

Ca să câştigaţi prieteni, fiţi prietenoşi

„Daţi şi vi se va da“, ne-a sfătuit Isus. „Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura“ (Luca 6:38). Aceasta se poate aplica şi în privinţa relaţiilor personale. Interesul pe care îl manifestaţi faţă de alţii poate câştiga un răspuns prietenesc. Cea mai bună modalitate de a învinge singurătatea este aceea de a lua iniţiativa în a vă face prieteni. Poate veţi putea găsi prieteni de încredere care să le poarte de grijă copiilor, astfel încât voi să puteţi face unele vizite. Sau, şi mai bine, ce-ar fi să-i invitaţi voi pe prieteni să vă viziteze?

Însă, în această privinţă, trebuie să fiţi atenţi la un lucru. Nu uitaţi că „prieteniile rele strică obiceiurile bune“ (1 Corinteni 15:33). Se poate spune pe bună dreptate că aţi învins singurătatea atunci când prieteniile pe care vi le-aţi făcut vă fac să vă simţiţi cu adevărat zidiţi şi mulţumiţi.

În calitate de mamă şi de tată

Părinţii fără partener trebuie să fie atât mamă, cât şi tată pentru copii lor, sarcină care pentru nimeni nu este câtuşi de puţin uşoară. Şi nu uitaţi, copiii sunt imitatori din naştere. Ei învaţă cum să devină adulţi responsabili urmărind ceea ce fac adulţii responsabili. Aşadar, contează foarte mult modelul pe care li-l oferiţi copiilor. Comentând faptul că mulţi dintre băieţii din oraşele din America au crescut fără tată, ziarul londonez The Sunday Times menţionează: „Violenţa şi haosul social . . . ne vorbesc despre modul în care se comportă o generaţie de bărbaţi atunci când jumătate dintre ei cresc în adolescenţă fără să simtă constrângerea din partea unui bărbat matur“.

Atunci când copiii sunt crescuţi de părinţi fără partener, sănătatea şi activitatea lor şcolară şi chiar perspectivele lor economice pot fi grav afectate, declară Duncan Dormor în publicaţia The Relationship Revolution. Alţi cercetători nu sunt de acord cu aceasta. Ei acuză sărăcia şi privaţiunea socială. Cu toate acestea, mulţi subscriu opiniei sociologului Charles Murray: „Un copil care are mamă, dar nu are tată, care trăieşte într-un mediu în care există mame, dar nu există taţi, judecă prin prisma a ceea ce vede. Puteţi să trimiteţi asistenţi sociali sau profesori sau slujbaşi ai bisericii să-i spună unui tânăr că va trebui să fie un tată bun pentru copiii săi atunci când va creşte. Dar acest tânăr nu va înţelege ce înseamnă aceasta decât atunci când va vedea aşa ceva“. Într-adevăr, băieţii au nevoie atât de mamă, cât şi de tată, iar fetele la fel.

În Psalmul 68:5 Biblia îl descrie pe Iehova ca fiind „tatăl orfanilor“. Mamele care apelează la Dumnezeu pentru sfaturi găsesc în el cel mai bun exemplu demn de urmat în relaţiile cu copiii lor. Taţii care îşi cresc singuri copiii apreciază ajutorul pe care îl primesc de la femeile responsabile, mature. Într-adevăr, lucrul de care au nevoie toţi părinţii fără partener este un sprijin plin de iubire. Iată, probabil, domeniul în care îi puteţi ajuta.

[Chenarul de la pagina 6]

Taţi care sunt şi „mame“

Bărbaţii care trebuie să poarte singuri de grijă unei familii sunt mai puţini la număr decât femeile aflate în aceeaşi situaţie. Dar, avându-se în vedere faptul că tot mai multe căsătorii se destramă, tot mai mulţi bărbaţi decid să le poarte singuri de grijă copiilor lor. „Una dintre cele mai mari dificultăţi cu care se pare că trebuie să se confrunte bărbaţii aflaţi în această situaţie este aceea în care au o fiică adolescentă“, se explică în The Single Parent’s Survival Guide (Îndrumar pentru supravieţuirea unui părinte fără partener). Mulţi taţi se jenează să discute chestiuni de natură sexuală, de aceea evită astfel de discuţii. Alţii se îngrijesc ca una dintre rude, o femeie de încredere, să discute cu fiicele lor. Toţi părinţii fără partener, fie că este vorba despre bărbaţi, fie că este vorba despre femei, vor trage mari foloase dacă vor citi împreună cu copiii lor cartea Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice.a Această publicaţie conţine unele părţi intitulate „Sexualitatea şi moralitatea“ şi „Întâlnirile, iubirea şi sexul opus“, iar fiecare capitol din aceste părţi se încheie cu o rubrică intitulată „Întrebări pentru discuţie“, care are menirea de a întipări un punct de vedere corespunzător chiar şi în chestiuni de natură foarte intimă.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Petrecând timp cu copiii voştri, contribuiţi la formarea unor relaţii strânse.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Oricare ar fi modalitatea în care planificaţi să vă cheltuiţi banii, staţi şi faceţi-vă socotelile.