Cum îi puteţi ajuta pe părinţii fără partener?

PĂRINŢII fără partener sunt demni de o înaltă consideraţie, fie că este vorba de bărbaţi, fie că este vorba de femei. Asistenţii sociali din prezent acordă o mare atenţie sprijinirii familiilor cu un singur părinte.

„Grupurile de prieteni care le acordă sprijin, rudele care le poartă de grijă, profesorii care manifestă un cald interes personal, anumite activităţi ale comunităţii sau de natură religioasă întreprinse special pentru aceste familii — explică sociologii Letha şi John Scanzoni — pot face schimbări uluitoare în starea afectivă a părinţilor fără partener şi a copiilor lor într-un moment din viaţă în care aceştia au nevoie în special de încurajare.“ Aşadar, ce puteţi face pentru ei?

Acordaţi-le sprijin

Mai întâi, încercaţi să înţelegeţi cum văd lucrurile părinţii fără partener. Puneţi-vă în locul lor. Revista Treziţi-vă! a intervievat-o pe Margaret, mamă a doi copii, unul de 7 ani, iar celălalt de 14 ani. Ea a divorţat acum cinci ani, iar până în prezent s-a descurcat bine. Cu siguranţă, răspunsurile ei vor fi extrem de revelatoare.

Treziţi-vă!: „Cu ce greutăţi te-ai confruntat ca părinte fără partener?“

Margaret: „În primul şi în primul rând, mi-a fost foarte greu să accept ideea că am devenit părinte fără partener, lucru la care nici nu mă gândisem. Mă enerva că eram etichetată drept «părinte fără partener», întrucât mulţi consideră că familiile cu un singur părinte sunt deprimate şi arată jalnic, iar copiii din aceste familii au o reputaţie rea. Întrucât nu eram de această părere, la început refuzam să primesc sfaturi. Dar mi-am dat seama că faptul de a fi un părinte fără partener nu implică numai lucruri negative“.

Ca să-i ajutaţi pe părinţii fără partener trebuie să fiţi conştienţi de sensibilitatea lor. Continuaţi să fiţi plini de bunăvoinţă faţă de ei.

Treziţi-vă!: „Nu primeşti nici un ajutor material din partea fostului tău soţ. Cum te-ai descurcat pe plan financiar?“

Margaret: „A trebuit să fac multe sacrificii. Îmi plăcea să cumpăr haine noi cu ocazia reuniunilor. Ei bine, şi acum ne cumpărăm haine noi, dar nu atât de multe ca înainte. Bineînţeles, vreau ca fiii mei să arate cât mai bine, aşa că trebuie să cheltuiesc cu atenţie banii. Am început să fac în fiecare săptămână mici economii, pe care i le dau spre păstrare unei prietene de încredere, pentru că ştiu că dacă îi ţin la mine s-ar putea să-i cheltuiesc“.

Veţi fi un astfel de prieten de încredere care să-i ajute pe părinţii fără partener să-şi cheltuiască cu atenţie resursele financiare?

Treziţi-vă!: „Cum ai reuşit să-ţi învingi singurătatea?“

Margaret: „Întotdeauna în timpul zilei îmi găsesc o ocupaţie. Seara, după ce copiii s-au dus la culcare, simt cel mai mult singurătatea. În acele momente îi dau telefon unei rude sau unei prietene. Uneori, în timp ce discutăm, îmi dau lacrimile. Povestesc ce s-a întâmplat în cursul zilei. Simplul fapt că există cineva care să asculte astfel de lucruri mă ajută mult“.

Puteţi lua iniţiativa şi telefonaţi-le celor care sunt singuri. Faptul că îi ascultaţi le poate aduce multă mângâiere.

Treziţi-vă!: „Ce anume crezi că este cel mai greu atunci când eşti un părinte fără partener?“

Margaret: „Creşterea copiilor într-un mod corect din punct de vedere moral. Degradarea normelor sociale şi morale îi determină pe oameni să-mi pună la îndoială dorinţa de a implanta în copii  nişte valori morale sănătoase“.

Exemplul vostru în susţinerea unor norme sfinte cu siguranţă îi va încuraja şi pe alţii să procedeze la fel.

Treziţi-vă!: „Creşterea celor doi copii îţi răpeşte mult timp. Cum reuşeşti să găseşti timp şi pentru tine?“

Margaret: „Mă străduiesc să-mi fac timp şi pentru mine. De exemplu, atunci când o prietenă ţine cu copiii mei lecţii de muzică, am o oră liberă. Mă aşez comod şi nu deschid televizorul. Pur şi simplu stau în linişte şi mă gândesc la ce am făcut în cursul zilei. Întotdeauna sunt foarte atentă la ce este bine sau la ce este rău, astfel că îmi place să meditez pentru a vedea dacă modul în care am procedat a fost cel mai bun posibil“.

Dacă le purtaţi din când în când de grijă copiilor, părintele fără partener va avea clipe preţioase ca să mediteze la astfel de lucruri.

Acordaţi-le un ajutor practic

Treziţi-vă!: „Ce anume consideri că ţi-a fost de cel mai mare ajutor practic?“

Margaret: „Mi-a plăcut când am fost invitată de o altă familie la ea acasă. Atunci când ajungi să îţi dai seama că alţii se preocupă de tine, aceasta te ajută mult. Uneori crezi că eşti singura persoană care are probleme. Şi, în plus, când alţii mă laudă pentru felul în care îmi cresc copiii, nici nu vă daţi seama cât de mult înseamnă aceasta pentru mine! Apoi există şi lucruri practice de făcut, cum ar fi decoratul, grădinăritul, cumpărăturile. . . . O, dar aş mai putea adăuga multe altele!“

Când într-o familie nu există decât un singur părinte, lucrurile parcă se fac mai încet şi mai greu. De aceea, nu subapreciaţi valoarea pe care o are faptul că dăruiţi din timpul vostru. Pentru părinţii fără partener acesta este unul dintre cele mai preţioase daruri pe care le-ar putea primi.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Ca să le fiţi de un real folos părinţilor fără partener, petreceţi un anumit timp împreună cu ei.