O soluţie simplă la plictiseală?
OFERIREA unui şir nesfârşit de amuzamente milioanelor de clienţi plictisiţi constituie în prezent o afacere foarte profitabilă. Vacanţe exotice, echipamente electronice sofisticate, hobby-uri complicate, toate au ca scop să-l ajute pe client să-şi omoare timpul. Cu toate acestea, plictiseala constituie în continuare o mare problemă. Chiar şi în vacanţă, turiştii plictisiţi au nevoie de ceva care să-i anime şi să le menţină buna dispoziţie. Mulţi dintre cei care fac jogging cu regularitate se simt pierduţi dacă nu au la ei radioul lor portabil.
Nu există nici o îndoială că divertismentele, cum ar fi televiziunea, creează o anumită stare de însufleţire şi risipeşte plictiseala, însă pentru cât timp? Pentru unii este ca un drog care duce la dependenţă. Data viitoare este nevoie de un stimulent mai puternic şi de ceva mai însufleţitor — altfel acea senzaţie de plictiseală că lucrul respectiv a mai fost văzut pune din nou stăpânire pe tine. În loc să constituie soluţia la problemă, asemenea divertismente pot sfârşi prin a fi unul dintre factorii care contribuie la apariţia plictiselii.
Televizorul, în sine, nu este o cauză a plictiselii, dar nici o vizionare excesivă nu va alunga plictiseala. Ceea ce este însă şi mai grav, cu cât eşti mai „conectat“ la aparatul TV, cu atât poţi fi mai „deconectat“ de la realitate. În cazul copiilor, acest lucru se întâmplă mult prea des. În cadrul unui studiu în care copii în vârstă de patru şi cinci ani au fost întrebaţi la ce anume ar prefera să renunţe: la TV sau la tatăl lor, unul din trei a hotărât că viaţa ar fi mai suportabilă fără tăticul lor!
Nici satisfacerea oricărei dorinţe nu constituie soluţia. Mulţi tineri „cresc [în prezent] într-o perioadă de bunăstare materială, în care se pot bucura de orice jucărie, de orice vacanţă, de orice este la modă“, a afirmat un deputat social-democrat din Parlamentul german. Există altceva care le-ar mai putea stârni interesul? S-ar putea ca părinţii binevoitori care îşi copleşesc copiii cu tot felul de noutăţi de ultimă oră, de care nu au neapărat nevoie, în realitate să le deschidă calea spre o maturitate afectată de o plictiseală cronică.
Cauzele fundamentale ale plictiselii
Faptul de a ne propune să scăpăm complet de plictiseală este un lucru nerealist. Viaţa în această lume nu poate fi o continuă fericire şi animaţie. O asemenea speranţă nerealistă ar putea cauza probabil o nemulţumire inutilă. În acelaşi timp, există anumiţi factori care agravează problemele.
De exemplu, în zilele noastre din ce în ce mai multe familii se destramă. S-ar putea oare ca mămica şi tăticul să fie atât de preocupaţi să se distreze ei înşişi, încât să nu mai petreacă suficient timp cu copiii lor? Nu este surprinzător faptul că adolescenţii caută să se distreze în felul lor, frecventând discoteci, săli de jocuri video, centre comerciale şi alte locuri asemănătoare. Ca urmare, în multe cămine, ieşirile cu familia şi alte activităţi în comun au devenit lucruri ce aparţin trecutului.
Pe lângă acestea, alţii sunt atât de nemulţumiţi de viaţa lor banală, încât se retrag fără să-şi dea seama în cochilia lor, făcând ceea ce le place lor, uitând de toţi. Şi în timp ce se izolează din ce în ce mai mult, ei nutresc speranţa deşartă că vor ajunge „să se realizeze“. Însă acest lucru pur şi simplu nu se dovedeşte a fi aşa. În definitiv, nici un om nu este o insulă. Avem nevoie de companie şi de comunicare. Aşadar, este inevitabil ca cei care se gândesc numai la ei înşişi şi care se izolează să nu răspândească în jur plictiseală, făcând fără să vrea viaţa plictisitoare atât pentru ei înşişi, cât şi pentru cei din jurul lor.
Însă problema este oarecum mai profundă, aşa cum a observat cu exactitate Blaise Pascal, un filozof francez din secolul al XVII-lea: „Plictiseala [izvorăşte] din străfundurile inimii, unde îşi are rădăcinile naturale, şi [umple] mintea cu otrava ei“. Cât de adevărate sunt aceste cuvinte!
Atât timp cât inima este plină de îndoieli îngrijorătoare în legătură cu sensul real al vieţii, plictiseala nu va fi probabil alungată. Trebuie ca persoana respectivă să fie convinsă din inimă că viaţa sa are un sens. Totuşi, cum poate cineva să facă faţă vieţii având o concepţie pozitivă, fără să cunoască motivul pentru care există, fără să aibă nişte obiective, fără să aibă o speranţă sigură de viitor?
Acum se ridică întrebările fundamentale: Care este sensul vieţii? De ce exist? Ce viitor mă aşteaptă? „Străduinţa de a găsi un sens în viaţă este principala forţă motivaţională din om“, a remarcat medicul Viktor Frankl. Însă, unde poate fi găsit un astfel de sens? Unde putem găsi răspunsuri la aceste întrebări care să ne satisfacă?
Mai puţină plictiseală — Cum?
Cea mai veche carte aruncă lumină în privinţa acestor întrebări fundamentale. Iată ce a spus poetul german din secolul al XIX-lea, Heinrich Heine: „Înţelegerea mea o datorez în întregime citirii unei cărţi“. Despre care carte este vorba? Despre Biblie. Charles Dickens a spus ceva asemănător: „Este cea mai bună carte din lume care a existat sau va exista vreodată, deoarece ea te învaţă cele mai bune lecţii cu ajutorul cărora orice fiinţă umană . . . poate fi îndrumată“.
Fără îndoială, Biblia este un ghid sigur care ne îndrumă spre o viaţă plină de sens. De la început şi până la sfârşit, ea arată cu claritate că Dumnezeu i-a încredinţat omului o lucrare. Omul trebuia să se îngrijească de pământ, să-l înfrumuseţeze, să supravegheze plin de iubire viaţa animală şi, mai presus de toate, să-l laude pe Creator, pe Iehova. O adevărată sarcină, care n-ar fi lăsat loc plictiselii! Milioane de creştini activi au descoperit că faptul de a sprijini cauza lui Dumnezeu, dedicaţi şi pe deplin devotaţi lui, le dă într-adevăr un sens vieţii şi înlătură plictiseala.
Plictiseala pe scară largă ar putea fi un fenomen modern — se pare că în cele mai multe limbi din vechime nu există un cuvânt pentru aceasta. Totuşi, Biblia, pe lângă faptul că ne arată care este sensul vieţii, conţine sugestii practice pentru combaterea plictiselii. De exemplu, ea afirmă că ‘cel ce se retrage în singurătate este împotriva adevăratei înţelepciuni [a oricărei înţelepciuni practice, NW]’ (Proverbele 18:1). Cu alte cuvinte, nu vă retrageţi în cochilie!
Omul, prin natura lui, este făcut să trăiască în grup. El are nevoie să stabilească relaţii cu alţi oameni şi din naştere simte nevoia să aibă companie. Înăbuşind această dorinţă normală de a ne asocia unii cu alţii — fiind singuratici sau simpli spectatori — procedăm în mod neînţelept. În mod asemănător, faptul de a ne limita doar la nişte relaţii superficiale este echivalent cu a ignora orice înţelepciune practică.
Bineînţeles, este cu mult mai uşor să stăm pasivi şi să ne uităm la filme sau să ne limităm comunicarea la introducerea datelor într-un computer prin apăsarea unor taste. Faptul de a ne adapta la ceilalţi oameni este o sarcină dificilă. Totuşi, dacă vom spune ceva valoros şi vom împărtăşi altora din gândurile şi sentimentele noastre, vom fi răsplătiţi şi nu va mai fi loc şi pentru plictiseală. — Faptele 20:35.
Solomon, care a fost un fin observator al naturii umane, a dat următoarea recomandare plină de forţă: „Este mai bine să fii mulţumit cu ceea ce ai în faţa ochilor decât să dai frâu liber dorinţei“ (Eclesiastul 6:9, The New English Bible). Cu alte cuvinte, încercaţi să obţineţi satisfacţie şi să trageţi foloase la maximum din împrejurările în care vă aflaţi în prezent. Concentraţi-vă asupra lucrurilor pe care le vedeţi acum. Aceasta este cu mult mai bine decât să tânjiţi să scăpaţi de toate sau, cum s-a exprimat Solomon, ‘să daţi frâu liber dorinţei’.
Zile cu un program bine stabilit, obiective clare şi o dorinţă sinceră de a continua să învăţaţi vă vor ajuta, de asemenea, să alungaţi plictiseala. Ei bine, chiar dacă se află la pensie, o persoană poate să mai realizeze multe lucruri. Un Martor al lui Iehova din insulele Baleare, un pensionar care a depăşit vârsta de 70 de ani, este dornic să înveţe limba germană. Obiectivul său? Vrea să-i vorbească despre Cuvântul lui Dumnezeu oricărui vizitator plictisit din Germania aflat aici în vacanţă, iar asemenea vizitatori nu sunt puţini. Cu siguranţă, plictiseala nu constituie o problemă pentru el!
O ultimă sugestie: Ce-ar fi să faceţi ceva cu propriile mâini? De ce n-aţi încerca să dezvoltaţi noi deprinderi, fie într-un oarecare meşteşug, fie pictând sau cântând la un instrument muzical? Aprecierea de sine creşte atunci când există un sentiment al realizării. De ce nu v-aţi gândi să vă „suflecaţi mânecile“ şi să vă oferiţi ajutorul la treburile din gospodărie? Există atât de multe lucruri neînsemnate care trebuie de obicei să fie reparate într-o locuinţă! În loc să meditaţi plin de amărăciune la viaţa dumneavoastră plictisitoare, fiţi accesibil, efectuaţi munci utile acasă, deveniţi iscusit într-o anumită meserie! Nu veţi rămâne nerăsplătit! — Proverbele 22:29.
În plus, Biblia ne sfătuieşte să lucrăm din toată inima la orice proiect pe care l-am avea de îndeplinit (Coloseni 3:23). Aceasta înseamnă, fără îndoială, să ne implicăm, să fim sincer interesaţi de ceea ce facem. Ar putea fi util să ne aducem aminte faptul că în limba română cuvântul „interes“ îşi are originea în latinescul interesse, care înseamnă literalmente „a fi între sau în mijloc“, cu alte cuvinte a fi absorbit de munca pe care o desfăşori. Aceasta o va face interesantă.
Dacă se vor aplica toate aceste sfaturi bune scrise cu mulţi ani în urmă, atunci situaţia victimelor deprimării din timpul liber se va schimba considerabil. Aşadar, fiţi absorbit de ceea ce faceţi. Stabiliţi relaţii cu alte persoane. Faceţi anumite lucruri pentru alţii. Continuaţi să învăţaţi. Comunicaţi deschis cu alţii. Descoperiţi adevăratul scop al vieţii. Făcând toate acestea, nu veţi fi înclinat să spuneţi oftând: ‘De ce este viaţa atât de plictisitoare?’
[Chenarul de la pagina 7]
Cum să învigeţi plictiseala
1. Nu permiteţi ca iniţiativa personală să fie slăbită de divertismentele puse la dispoziţie. Fiţi selectivi în privinţa distracţiilor şi a divertismentelor.
2. Stabiliţi relaţii cu oamenii.
3. Continuaţi să învăţaţi. Fixaţi-vă obiective personale.
4. Fiţi inventivi. Faceţi ceva cu propriile voastre mâini.
5. Stabiliţi-vă un scop în viaţă. Luaţi-l în considerare pe Dumnezeu.