Duceţi o viaţă plictisitoare? — O puteţi schimba!
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SPANIA
MARGARET şi Brian aveau în jur de 55 de ani când li s-a ivit o ocazie extraordinară: să iasă mai devreme la pensie, şi încă cu o pensie frumoasă! Atunci ei s-au decis să se mute spre sud ca să se bucure de soarele şi de plajele Mediteranei. Gata cu grijile, gata cu problemele — o viaţă tihnită îi aştepta în vila lor de pe ţărmul mării.
După doi ani, visul lor nu s-a dovedit a fi chiar atât de frumos. Brian a explicat: „Totul părea atât de lipsit de sens — zilele treceau unele după altele fără să fie nimic de făcut. Bineînţeles că obişnuiam să înot, să joc puţin golf sau tenis şi să stau de vorbă la nesfârşit cu cineva care m-ar fi ascultat. Despre ce anume? Despre nimicuri“.
Gisela, la cei 20 şi ceva de ani, este mama unei frumoase fetiţe. Ca de obicei, mama şi fiica merg după-amiaza în parc, unde, total absorbită, fetiţa se joacă la groapa cu nisip, făcând plină de încântare tortuleţe şi castele de nisip. În tot acest timp, mămica stă în apropiere pe o bancă din parc şi o supraveghează pe micuţa ei. Oare chiar o supraveghează? Ea stă acolo cu urechea lipită de radioul său portabil. Prin fumul de ţigară abia dacă îl mai zăreşte pe micuţul ei copil. Este atât de plictisită, încât îi vine să plângă.
Peter, un elev de liceu de 17 ani, stă în camera sa, înconjurat de cele mai noi şi sofisticate produse din domeniul electronicii. El deschide unul dintre jocurile sale video, numai ca să-şi dea seama că, pur şi simplu, nu-l mai interesează. El a jucat deja acest joc de sute de ori şi, în plus, acum ştie cum să învingă maşina. Să asculte puţină muzică? Însă nu există înregistrare pe care s-o aibă şi pe care să n-o fi ascultat-o deja de zeci de ori. Plictisit de moarte, el se plânge: „Nu ştiu ce să fac“.
Vă omorâţi timpul?
Desigur, nu pentru toţi zilele sunt mohorâte şi caracterizate prin apatie. Există încă multe persoane care duc o viaţă fericită şi plină de sens, găsind împlinire, deoarece învaţă lucruri noi, îşi satisfac capacităţile creatoare şi cultivă relaţii bune cu alţi oameni — şi, ceea ce este şi mai important, cu însuşi Dumnezeu.
Cu toate acestea, oameni de orice categorie socială sau profesiune suferă de plictiseală — potrivit unui sondaj recent, unul din trei germani este afectat de plictiseală. Ambiţiosul tânăr „yuppie“ care frecventează fără întrerupere toate locurile de distracţii bine cunoscute din oraş, tânărul fără serviciu care îşi omoară timpul cu muzică dată la maximum şi cu bere ieftină, muncitorul de vârstă mijlocie care îşi pierde timpul la sfârşit de săptămână privind la televizor, directorul care se simte pierdut în afara biroului său — cu toţii se plâng de acelaşi lucru: că se plictisesc.
Filozofii din antichitate au numit plictiseala taedium vitae (expresie latinească pentru dezgust de viaţă). În germană ea este numită Langeweile (vreme îndelungată). Timpul care se scurge încet, munca ce pare a fi fără sens, dorinţa fierbinte „de a scăpa de toate“ sunt semne extrem de obişnuite ale plictiselii.
Nici chiar cei bogaţi nu sunt imuni la aceasta. După ce a descris stilul de viaţă îmbelşugat al celor care trăiesc pe picior mare, Roger Rosenblatt de la revista Time făcea următoarea observaţie: „După ce au obţinut casa cea mare şi grădina cea mare şi animalele cele mari, după ce au mers la petrecerile cele mai renumite şi au cunoscut persoane importante, ce au de spus majoritatea celor din lume care trăiesc pe picior mare? Că sunt plictisiţi. Plictisiţi“.
Cândva s-a crezut că mai mult timp liber ar constitui panaceul plictiselii. S-a presupus că nişte condiţii de lucru omeneşti, care să pună capăt corvoadei monotone din trecut, precum şi timp liber din belşug vor face ca viaţa omului de pe stradă să fie plină de satisfacţii. Din păcate însă, lucrurile nu sunt atât de simple. Faptul de a decide ce anume să faci cu tot acest timp liber s-a dovedit a fi mai dificil decât s-a presupus. Mulţi aşteaptă cu nerăbdare un weekend plăcut întreaga săptămână, ca să descopere apoi că, atunci când acesta soseşte, pur şi simplu, nu este la înălţimea aşteptărilor lor.
Rezultatele negative ale plictiselii
Unii caută să scape de plictiseală cufundându-se într-o mulţime de activităţi. Unii au ajuns să aibă mania muncii, deoarece, pur şi simplu, nu ştiau ce să facă cu timpul lor atunci când nu se aflau la birou. Alţii îşi îneacă plictiseala în alcool sau caută senzaţii tari drogându-se. Nu puţine staruri din lumea divertismentelor care duc o viaţă antrenantă îşi umplu golul, lăsat atunci când aplauzele se sting, cu droguri, cum ar fi cocaina. Plictiseala a fost identificată drept unul dintre motivele pentru care numărul mamelor adolescente necăsătorite creşte din ce în ce mai mult, adolescente dintre care multe s-au gândit că un bebeluş le-ar umple viaţa lor goală.
Plictiseala a fost asociată chiar şi cu creşterea ratei criminalităţii. Revista Time a remarcat faptul că un anumit număr de tineri părăsesc băncile şcolilor la vârsta de 16 ani şi nu au nimic de făcut, iar pentru cei fără loc de muncă din Europa de Vest, în comparaţie cu colegii lor care lucrează, ‘există un risc mai mare să ajungă să se sinucidă, sunt mult mai vulnerabili la abuzul de droguri, sunt mai predispuşi la sarcini nelegitime şi mult mai înclinaţi să încalce legea’. Acest lucru pare să confirme încă o dată vechiul proverb conform căruia „Satan le găseşte ceva rău de făcut chiar şi mâinilor care nu au o ocupaţie“. — Compară cu Efeseni 4:28.