Vizita anuală a uriaşelor ţestoase pieloase
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MALAYSIA
ESTE aproape miezul nopţii. Luna plină scaldă marea liniştită într-o splendidă lumină aurie. Pe ţărmul din Rantau Abang stau grupuri de oameni, fie în picioare, fie ghemuiţi, fie aşezaţi pe nisipul fin şi rece. Dar ce fac ei aici la această oră? Aşteaptă cu răbdare vizita uneia dintre cele mai mari reptile cu patru înotătoare — broasca ţestoasă pieloasă (Dermochelys coriacea).
Aceşti misterioşi vizitatori amfibieni au adus o faimă internaţională acestui ţărm, altfel trecut cu vederea. Rantau Abang este situat pe coasta estică a Malaysiei peninsulare, puţin la nord de Dungun şi la circa 400 de kilometri nord de Singapore. Acesta este unul dintre puţinele locuri din lume unde se întorc în fiecare an broaştele ţestoase pieloase pentru a îndeplini o misiune nobilă.
Aici, perioada de depunere a ouălor durează aproximativ din lunile mai până în septembrie. În timpul lunilor de vârf — iunie, iulie şi august — este foarte uşor să observi cum se depun ouăle. De obicei, broaştele ţestoase încep să iasă din apă după lăsarea întunericului. Oare aşteptările acestor vizitatori veniţi din toate părţile Malaysiei, din Singapore şi din Occident au fost zadarnice?
Iată-le ieşind din mare!
La un moment dat, nu departe de ţărm, în luciul apei se desluşeşte ceva, când plutind deasupra apei, când dispărând dedesubtul ei. Mulţimea începe să se agite! Pe măsură ce se apropie de ţărm, un obiect în formă de cupolă îşi face apariţia din apă. O broască ţestoasă a ajuns pe ţărm! Cei câţiva ghizi prezenţi îi avertizează pe toţi să observe scena într-o linişte desăvârşită, pentru ca nu cumva zgomotul să alunge reptila.
Mai întâi apare capul, apoi gâtul, urmate de partea din faţă a carapacei şi de membrele anterioare, iar în cele din urmă întreaga broască ţestoasă se află pe plajă. Valurile blânde ale fluxului îi scaldă coada şi membrele posterioare. Este cu adevărat uriaşă: din vârful botului până în vârful cozii ajunge şi chiar depăşeşte 2 metri! Acolo, pe plajă, ţestoasa rămâne nemişcată.
Dintr-o dată, broasca ţestoasă se ridică cu ajutorul membrelor anterioare şi îşi azvârle corpul înainte, prăbuşindu-se cu o bufnitură. Rămâne liniştită un moment, ca şi cum ar vrea să-şi tragă răsuflarea şi să-şi adune toate puterile înainte de a se ridica şi de a se avânta din nou. Aşa se deplasează ea pe uscat. De ambele părţi, mulţimea este ţinută la distanţă. Ghizii sunt foarte categorici în această privinţă. Cu fiecare înaintare a reptilei înaintează şi mulţimea, însă într-o linişte profundă.
În timp ce ţestoasa se târâie pe plajă, ea îşi cunoaşte instinctiv destinaţia. Instinctul ei programat îi permite să găsească un loc în care ouăle să aibă condiţii optime pentru incubaţie. Acolo începe să sape o groapă. Membrele posterioare se transformă în lopeţi cu care sapă în nisip.
După o pauză aparent interminabilă, unul dintre ghizi, care este în acelaşi timp autorizat să colecteze ouă, păşeşte înainte şi îşi introduce mâna în groapă, care este atât de adâncă, încât îi dispare cotul în ea. Când îşi scoate braţul, toţi îşi ţin respiraţia de surpriză şi emoţie. El are în mână un ou!
Oul reptilei are culoarea alb mat. Dimensiunile lui variază de la mărimea unei mingi de ping-pong la cea a unei mingi de tenis. Ultimele ouă depuse în cuib au, de obicei, mărimea unei bile mici. Spre deosebire de ouăle de găină, coaja lor este, de fapt, o piele dură care poate fi deformată cu uşurinţă dacă se exercită presiuni asupra ei. Curios, albuşul rămâne fluid chiar dacă este gătit. Se spune că gustul ouălor gătite este puţin înţepător şi aduce cu gustul de peşte. O broască ţestoasă depune, în medie, 85 de ouă o dată. În 1967 însă a fost găsit un cuib care conţinea numărul record de 140 de ouă.
Acum, mulţimea se poate mişca mai liber. Unii ating cu timiditate ţestoasa şi o examinează. Alţii se urcă pe ea sau se apropie de ea ca să facă fotografii pentru albumul de familie. Privită mai îndeaproape se observă că din ochi îi curge o substanţă vâscoasă transparentă, presărată cu granule de nisip. Se spune că aceasta se datorează schimbării mediului, de la apă la aer. Din când în când, ţestoasa îşi deschide gura pentru a respira cu un muget.
Depunerea ouălor
După un timp oarecare, creatura începe să îşi mişte membrele posterioare pentru a împinge nisipul înapoi în groapă. Când aceasta s-a umplut, membrele posterioare încep să acţioneze ca nişte ştergătoare de parbriz puternice. Nisipul zboară în toate direcţiile. Oamenii se dau înapoi imediat pentru a-şi proteja feţele şi corpurile. Această mişcare a membrelor continuă un timp. Câtă energie şi câtă rezistenţă! Când reptila se opreşte în cele din urmă, mulţimea nu mai poate vedea nici urmă de groapă. Într-adevăr înţelepciune instinctivă! Dar înţelepciunea de care a dat dovadă Creatorul acestei broaşte ţestoase este infinit superioară!
Înainte ca broasca ţestoasă pieloasă să se întoarcă în mare, o persoană autorizată să colecteze ouă îi aplică o plăcuţă pe unul dintre membrele anterioare. Acest lucru face posibilă luarea în evidenţă a ulterioarelor ei vizite pe sol şi urmărirea mişcărilor ei în largul mării. În fiecare sezon, ea depune ouă de 6–9 ori, la intervale de 9–14 zile.
Dintr-o dată, reptila se ridică şi se aruncă înainte. Se întoarce şi se îndreaptă din nou spre mare, târându-se relativ mai repede decât la venire. Când ajunge la apă îşi cufundă mai întâi capul, apoi carapacea. În cele din urmă dispare complet sub apă. Mai târziu, când îşi scoate capul din apă, reptila este destul de departe. Înoată rapid către largul mării, cu vârful botului strălucind în bătaia lunii. Cât de vioaie şi de rapidă este în apă! Ce contrast faţă de înaintarea ei greoaie şi înceată pe uscat!
Eforturi pentru a o proteja
Broaştele ţestoase pieloase, la fel ca alte specii de animale, într-un număr mereu crescând, se află în pericol din cauza poluării mediului înconjurător şi a lăcomiei umane. Pe la mijlocul anilor ’70, valurile au aruncat pe ţărmul statului vecin, Pahang, sute de broaşte ţestoase încă tinere, moarte. Iar ouăle de broască ţestoasă sunt colectate fără scrupule pentru a satisface gustul celor cărora le place hrana exotică.
Din fericire, preocuparea sinceră faţă de scăderea numărului lor a făcut ca, în 1951, în Malaysia să fie emisă o lege pentru protejarea acestor ţestoase. Colectarea ouălor de către persoane particulare a fost interzisă. Chiar dacă unii indivizi fără scrupule sfidează această lege, fiind tentaţi prea mult de profitul material, eforturile depuse pentru a le proteja nu au fost zadarnice.
Este o plăcere să vezi pe plaja din Rantau Abang rânduri de indicatoare micuţe înfipte în nisip. Fiecare marchează locul unde este depozitat un mic cuib de ouă de broaşte ţestoase pieloase. Indicatorul specifică numărul de ouă, data depunerii şi un cod numeric care identifică grupul originar din care provin ouăle. După aproximativ 45 de zile de la depunere, în jurul fiecărui indicator este montată o plasă metalică pentru a împiedica puii să fugă. Perioada de incubaţie durează de la 52 până la 61 de zile. Atunci când puii ies din găoace, de obicei seara după apusul soarelui, se înregistrează numărul puilor care ies din fiecare groapă. Apoi sunt puşi în conteinere şi mai târziu eliberaţi chiar pe malul mării.
Graţie acestui program de protejare a fost posibilă naşterea a mii de pui şi plasarea lor în mediul acvatic. Însă rata lor scăzută de supravieţuire, precum şi numărul mereu în scădere de broaşte ţestoase pieloase care vin la Rantau Abang continuă să fie un motiv de îngrijorare.
[Legenda fotografiilor de la pagina 18]
Dermochelys coriacea, care măsoară în jur de 2 metri, depune zeci de ouă. După aproximativ opt săptămâni ies puii.
[Provenienţa fotografiilor]
Broasca ţestoasă pieloasă. Lydekker
C. Allen Morgan/ Peter Arnold
David Harvey/SUPERSTOCK
[Provenienţa fotografiei de la pagina 17]
C. Allen Morgan/Peter Arnold