Tinerii se întreabă . . .

Sinuciderea este oare soluţia?

„M-am săturat să mă scol în fiecare dimineaţă. Sunt dezorientat. Sunt trist. Inima îmi este îndurerată. . . . M-am gândit deci să plec. . . . Nu vreau, dar simt că trebuie s-o fac. . . . Privind spre viitor nu văd decât întuneric şi durere.“ — Bilet lăsat de Peter, în vârstă de 21 de ani, înainte de a se sinucide.a

SPECIALIŞTII susţin că nu mai puţin de două milioane de tineri din Statele Unite au încercat să se sinucidă. Din nefericire, anual circa 5 000 se sinucid. Dar sinuciderea în rândul tinerilor nu este deloc o caracteristică a Statelor Unite. Pe parcursul anului 1990, în India s-au sinucis circa 30 000 de tineri. În ţări cum ar fi Canada, Elveţia, Finlanda, Franţa, Israel, Noua Zeelandă, Olanda, Spania şi Thailanda rata sinuciderilor în rândul tinerilor a crescut în mod dramatic.

Dar dacă cineva se simte copleşit de tristeţe sau cade pradă durerii şi nu întrevede nici o cale de ieşire? Sinuciderea poate părea tentantă, dar în realitate nu este altceva decât o pierdere tragică. Ea lasă în urmă doar suferinţă şi durere pentru prieteni şi familie. Oricât de sumbru ar putea părea viitorul şi oricât de mari problemele, sinuciderea nu constituie soluţia.

De ce gândesc unii în felul acesta

Dreptul Iov ştia ce înseamnă disperarea. După ce şi-a pierdut familia, averea şi sănătatea, el a spus: „Sufletul meu alege mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!“ (Iov 7:15). Unii tineri de astăzi au simţit acelaşi lucru. Un scriitor a exprimat această idee astfel: „Stresul . . . duce la durere (sentimente de suferinţă şi teamă) [care] duce la apărare (tentative de a scăpa de durere)“. Sinuciderea este deci o încercare nechibzuită de a scăpa de o durere aparent insuportabilă.

Ce anume cauzează o astfel de durere? Ea poate fi declanşată de o întâmplare, de pildă o ceartă aprinsă cu părinţii, cu prietenul sau cu prietena. După ce a pus capăt relaţiei cu prietena sa, Brad, în vârstă de 16 ani, a căzut pradă disperării. El nu a vorbit însă niciodată despre sentimentele sale. Pur şi simplu şi-a pus capăt vieţii spânzurându-se.

Sunita, în vârstă de nouăsprezece ani, a căzut în deprimare când părinţii au descoperit că întreţinea relaţii imorale cu prietenul ei. „Ştiam că nu doream să continuu acest fel de viaţă, îşi aminteşte ea. Şi astfel, într-o seară, imediat după ce m-am întors acasă, am început să înghit aspirine. A doua zi dimineaţa am vomitat sânge. Nu vieţii doream să-i pun capăt, ci modului meu de viaţă.“

Şcoala poate constitui şi ea o sursă de tensiuni puternice. Presat să devină medic de părinţii săi (ei înşişi medici), tânărul Ashish a început să aibă insomnii şi să se izoleze de ceilalţi. Nereuşind să fie la înălţimea aşteptărilor părinţilor săi în ce priveşte rezultatele la învăţătură, Ashish a luat o doză excesivă de somnifere. Acest lucru ne aminteşte de Proverbele 15:13 din Biblie: „Cînd inima este tristă, duhul este zdrobit“.

Probleme în familie

O tulburare în familie — de pildă divorţul sau separarea părinţilor, decesul unui membru al familiei sau schimbarea domiciliului — constituie un alt factor responsabil de sinuciderea unor tineri. De exemplu, Brad, menţionat mai sus, şi-a pierdut doi prieteni apropiaţi şi o rudă într-un accident de maşină. Apoi familia sa a început să se confrunte cu dificultăţi financiare. Brad a fost pur şi simplu copleşit. El s-a simţit, probabil, asemenea psalmistului care a strigat: „Sufletul mi s-a săturat de rele . . . m-au cuprins toate deodată“. — Psalmul 88:3, 17.

Un număr alarmant de tineri sunt expuşi unui alt gen de stres: abuzul fizic, emoţional şi sexual. Statul Kerala, India, are una dintre cele mai mari rate de sinucideri în rândul tinerilor din această ţară. Multe adolescente de acolo au încercat să-şi pună capăt vieţii din cauza abuzului din partea taţilor lor. Diferitele tipuri de abuz asupra copiilor au atins proporţii epidemice la nivel mondial, iar pentru victimele sale inocente suferinţa poate fi imensă.

Alte cauze de suferinţă

Dar nu toate gândurile de sinucidere sunt cauzate de factori externi. Un raport făcut în urma unui studiu privitor la adolescenţii necăsătoriţi spune: „Băieţii şi fetele care s-au angajat în relaţii sexuale şi în consum de alcool erau mai vulnerabili [la sinucidere] decât ceilalţi“. Viaţa imorală a Sunitei a avut drept rezultat o sarcină — căreia i-a pus capăt prin avort (compară cu 1 Corinteni 6:18). Copleşită de sentimentul vinovăţiei, ea îşi dorea moartea. În mod similar, Brad, care consuma alcool de la vârsta de 14 ani, obişnuia să meargă la chefuri. Da, când este consumat în exces, alcoolul poate ‘muşca întocmai ca un şarpe’. — Proverbele 23:32.

Gândurile de sinucidere pot apărea brusc din ‘gîndurile negre’ ale unei persoane (Psalmul 94:19). Medicii spun că gândirea depresivă poate fi generată uneori de diverşi factori biologici. De exemplu, Peter, menţionat la început, a fost diagnosticat înainte de a se sinucide ca suferind de un dezechilibru chimic la nivelul creierului. Sentimentele de deprimare lăsate necontrolate se pot intensifica: sinuciderea poate începe să pară o alternativă.

Obţinerea ajutorului

Sinuciderea însă nu trebuie considerată o alternativă. Indiferent că ne dăm sau nu seama, cu toţii dispunem de ceea ce psihiatrii Alan L. Berman şi David A. Jobes numesc ‘mijloace interne şi externe pentru a înfrunta cu succes stresul şi fricţiunile’. Un mijloc ar putea fi familia şi prietenii. La Proverbele 12:25 citim: „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar un cuvînt bun îl înveseleşte“. Da, un cuvânt bun din partea unei persoane înţelegătoare poate schimba radical situaţia!

Astfel, dacă cineva se simte deprimat sau neliniştit, este recomandabil să nu sufere de unul singur (Proverbele 18:1). Cel care suferă îşi poate vărsa inima înaintea unei persoane în care are încredere. Faptul de a discuta cu cineva contribuie la diminuarea intensităţii sentimentelor şi îi poate oferi persoanei o perspectivă nouă asupra problemelor. Dacă cineva se simte zdrobit din cauza pierderii unui prieten sau a unei persoane dragi, trebuie să vorbească despre aceasta cu o persoană de încredere. Când durerea generată de astfel de pierderi este mărturisită şi înţeleasă, persoana se simte mângâiată (Eclesiastul 7:1–3). I-ar putea fi de ajutor unei persoane faptul de a promite că va lua legătura cu o persoană de încredere în cazul în care dorinţa de sinucidere ar reapărea.

Adevărat, poate fi greu să te încrezi în cineva. Dar întrucât este în joc însăşi viaţa, nu merită oare riscul? Probabil, imboldul de a-ţi face rău va trece dacă lucrurile sunt discutate. ‘Cu cine?’, poate întreabă unii. Dacă părinţii tăi sunt temători de Dumnezeu, de ce nu ai încerca să le ‘dai inima ta’ (Proverbele 23:26)? Ei pot înţelege mai bine decât cred mulţi şi pot fi în măsură să ajute. Dacă se pare că este nevoie de ajutor suplimentar — de pildă de un control medical — ei pot lua măsuri în acest sens.

Membrii congregaţiei creştine constituie o altă sursă de ajutor. Bătrânii spirituali din congregaţie îi pot sprijini şi ajuta pe cei ce suferă (Isaia 32:1, 2; Iacov 5:14, 15). După tentativa ei de sinucidere, Sunita a primit ajutor din partea unei evanghelizatoare cu timp integral (pionieră). Sunita spune: „Ea a fost alături de mine şi la bine şi la rău. Dacă nu ar fi fost ea, efectiv mi-aş fi ieşit din minţi“.

Înfruntarea problemei

Există şi mijloace interne la care se poate face apel. De exemplu, se datorează sentimentele de vinovăţie unei nelegiuiri (compară cu Psalmul 31:10)? În loc să permiţi ca astfel de sentimente să prindă rădăcini, ar trebui să lucrezi la reglementarea problemei (Isaia 1:18; compară cu 2 Corinteni 7:11). Un pas pozitiv ar fi acela de a te confesa părinţilor tăi. Adevărat, s-ar putea ca ei să fie tulburaţi la început. Dar, probabil, se vor strădui să-ţi ofere ajutor. Suntem, de asemenea, asiguraţi că Iehova ‘nu oboseşte iertîndu-l’ pe cel care se căieşte sincer (Isaia 55:7). Jertfa de răscumpărare a lui Isus acoperă păcatul celor penitenţi. — Romani 3:23, 24.

Creştinii posedă, de asemenea, credinţă, cunoştinţă din Scripturi şi o relaţie cu Iehova, la care pot apela. În diverse ocazii psalmistul David a suferit atât de mult, încât a spus: „Vrăjmaşul . . . îmi calcă viaţa în picioare la pămînt“. El nu s-a lăsat pradă disperării. Iată ce a scris el: „Cu glasul meu strig către DOMNUL, cu glasul meu mă rog către DOMNUL“. „Mă gîndesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mîinilor Tale.“ — Psalmii 142:1; 143:3–5.

Dacă dorinţa de a-şi face rău devine puternică, persoana trebuie să apeleze la Iehova în rugăciune. El înţelege durerea şi vrea ca persoana care suferă să trăiască (Psalmul 56:8)! El poate furniza „puterea care depăşeşte normalul“ pentru a o ajuta să învingă durerea (2 Corinteni 4:7, NW). Persoana trebuie să se gândească şi la durerea pe care sinuciderea ar cauza-o familiei, prietenilor şi lui Iehova însuşi. Faptul de a reflecta la aceste lucruri ar putea-o ajuta mult pe o persoană să rămână în viaţă.

Chiar dacă unii au poate sentimentul că durerea nu va dispărea niciodată, ei pot fi siguri că şi alţii au trecut prin acelaşi fel de durere. Aceştia sunt în măsură să spună din experienţă că lucrurile pot şi se vor schimba. Alţii te pot ajuta să depăşeşti o astfel de perioadă de durere. Cei deprimaţi trebuie să caute ajutorul necesar la care au dreptul — şi să continue să trăiască!

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Este mai bine să se discute cu cineva despre sentimentele dureroase.