Mari oraşe comerciale

ANTICUL Babilon a fost numit în Biblie „cetate de comercianţi“ (Ezechiel 17:4, 12). Această denumire avea să fie potrivită şi pentru Tirul antic, identificat astăzi cu localitatea Sur, un port la Marea Mediterană situat între Beirut (Liban) şi Haifa (Israel).

Potrivit unei surse, începând din anul 2000 î.e.n., Tirul a fost „un important port maritim fenician“. Când, în jurul anului 1467 î.e.n., israeliţii au cucerit Ţara Promisă, Tirul era o importantă putere maritimă. Marinarii şi flota lui comercială deveniseră renumiţi pentru călătoriile lor în locuri îndepărtate. — 1 Împăraţi 10:11, 22.

O flotă mai puternică

„Domnească Britania, domnească valurile“, scria James Thomson, poet scoţian din secolul al XVIII-lea, despre flota care a contribuit la transformarea Imperiului Britanic în unul dintre cei mai mari giganţi comerciali ai vremurilor. „Puterea maritimă garanta inviolabilitatea Marii Britanii în faţa invaziei, securitatea coloniilor ei şi dezvoltarea paşnică a investiţiilor ei comerciale din lumea întreagă.“ — The Cambridge Historical Encyclopedia of Great Britain and Ireland.

Pe măsură ce Imperiul Britanic se extindea, comerţul lui căpăta o amploare globală. Între 1625 şi 1783, importurile sale crescuseră cu circa 400%, iar exporturile cu peste 300%. Până în 1870, fabricile britanice produceau peste o treime din bunurile industriale ale lumii. Deoarece lira sterlină domina în mod evident piaţa internaţională, Londra a devenit cel mai mare centru financiar din lume.

Astăzi, pentru oameni cu preocupări diferite, Londra înseamnă lucruri diferite. Pentru melomani Londra înseamnă opera de pe Covent Garden sau Sala Royal Festival; pentru fanii sportului înseamnă Wembley şi Wimbledon; pentru iubitorii de teatru, West End. Amatorii de modă se gândesc fie la Savile Row, fie la Carnaby Street; pentru studenţii la istorie ea înseamnă Tower of London (Turnul Londrei) şi British Museum, iar pentru amatorii de fast — ca să nu mai vorbim despre bârfă şi scandal — ea poate însemna Camerele Parlamentului şi Palatul Buckingham.

În mod paradoxal, nici una dintre aceste atracţii turistice nu este situată în Londra propriu-zisă. Aceasta, numită în mod simplu City, constituie nucleul comercial al unei metropole compuse din zeci de suburbii. În cadrul City-ului (în limbaj colocvial „the Square Mile“) se află Banca Angliei, numită afectuos „the Old Lady of Threadneedle Street“ (Bătrâna Doamnă de pe strada Threadneedle). Ea a fost înfiinţată în urma unui act emis de Parlament în 1694 şi este una dintre cele mai vechi bănci centrale din lume. Aceste instituţii puternice îndeplinesc funcţia de bancheri ai statului, reglementând activitatea băncilor comerciale şi controlând masa monetară şi creditul, şi influenţează deseori puternic politica economică a guvernului. În City se mai află Bursa de Valori şi, aproape de ea, societatea de asigurări Lloyd, reprezentată de agenţi de asigurări internaţionale.

Numit în anii ’60 Swinging London (Londra veselă), datorită modului de viaţă lipsit de griji al locuitorilor lui, City-ul a avut totuşi parte de necazuri vreme de aproape 2 000 de ani. În 1665, Marele Flagel — o ciumă bubonică epidemică — a ucis circa 100 000 de persoane, iar, un an mai târziu, Marele Incendiu aproape că a şters din existenţă City-ul. Mai recent, raidurile efectuate de bombardierele germane în timpul celui de-al doilea război mondial au ucis 30 000 de londonezi şi au distrus sau avariat 80% din case.

Depăşit de un tânăr

Comparativ cu Londra, oraşul New York, fundat în 1624 de către coloniştii olandezi şi numit New Amsterdam, este doar un copil. Astăzi însă el este unul dintre cele mai mari şi mai active porturi maritime din lume, un centru industrial, comercial şi financiar, precum şi patria multora dintre cele mai mari bănci şi instituţii financiare din lume. În calitate de centru comercial, el depăşeşte atât Amsterdamul, cât şi Londra. Ca şi cum ar fi un simbol al ascensiunii oraşului, cele două turnuri gemene ale World Trade Center (Centrul Comerţului Internaţional), zguduite în 1993 de o bombă teroristă, îşi înalţă încă semeţe spre cer vârful celor 110 etaje.

Asemenea naţiunii al cărei prim oraş mare este, New York-ul constituie un amestec de naţionalităţi. Începând din 1886, Statuia Libertăţii, din portul în care este aşezată, îi întâmpină pe imigranţi, chemându-i spre o lume care promite libertate şi şanse egale.

Unele dintre străzile new york-eze înseamnă mai mult decât doar un nume. De exemplu, Broadway este simbolul reprezentaţiilor teatrale, stabilind modele şi iniţiind orientări care tind să influenţeze întreaga lume. Dar ce se poate spune despre Wall Street? În 1792, un grup de 24 de agenţi de bursă s-au întâlnit aici sub un platan american pentru a discuta cum să instituie în New York o Bursă de Valori. Fundată oficial în 1817, Bursa de Valori, actualmente cea mai mare piaţă de valori din lume, este cunoscută în mod obişnuit astăzi doar ca Wall Street.

Broadway-ul oferă reprezentaţii captivante, dar nu se poate egala cu Wall Street în ce priveşte adevăratele drame. În octombrie 1987, când Wall Street a suferit cel mai mare şi mai rapid declin din istorie, toate celelalte 22 mari burse de valori din lume au înregistrat, ca atare, o scădere rapidă. Domnea „sentimentul unei catastrofe iminente“ — scria un reporter — sentiment alimentat de veştile că „o alarmantă scădere a preţurilor va afecta toate bursele care, în funcţie de fusul orar, se deschid înaintea celor din New York, şi anume cele din Tokyo, Hong Kong, Londra, Paris, Zürich“.

Se clatină Wall Street? Se clatină World Trade Center? Ce prevestesc toate acestea pentru comerţul mondial?

„Ca sardelele“

Hong Kong-ul are o populaţie atât de densă încât odinioară era descris, pe bună dreptate, drept oraşul ai cărui locuitori stau „ca sardelele“. Cartierul Mong Kok are 140 000 de locuitori pe kilometru pătrat! Deşi a fost asanat din mare mai mult teren totuşi aproximativ 1% din populaţie locuieşte încă efectiv pe apă! Cunoscuţi pe plan local sub numele de tanka, aceşti oameni locuiesc în jonci, sau bărci, ca şi strămoşii lor pescari, care au venit din nordul Chinei şi au format aici un cătun pescăresc în al doilea mileniu î.e.n.

Când, la jumătatea secolului al XIX-lea, au sosit aici britanicii, aceştia şi-au dat seama imediat de poziţia strategică şi favorabilă comerţului pe care o avea Hong Kong-ul. Excelentul său port era accesibil atât dinspre est, cât şi dinspre vest, şi se afla pe principalele drumuri comerciale care legau Europa de Orientul Îndepărtat. Ca urmare a celor două războaie ale opiumului (1839—1842 şi 1856—1860), China a fost forţată să cedeze britanicilor insula Hong Kong şi părţi din peninsula Kowloon, care au devenit astfel colonii britanice. În 1898, întreaga regiune, plus Teritoriile Noi, dinspre nord, au fost date în locaţie britanicilor pentru 99 de ani. În 1997, când contractul de locaţie expiră, Hong Kong-ul va fi luat înapoi de China.

Aşa cum se cuvine unui oraş pe care revista National Geographic îl numeşte „al treilea mare centru financiar din lume şi al unsprezecelea în ce priveşte economia de piaţă“, Hong Kong-ul este absorbit de câştigarea şi cheltuirea banilor. „Fii binecuvântat cu prosperitate“ este urarea obişnuită din perioda sărbătorilor Anului Nou lunar. Şi se pare că mulţi dintre locuitorii lui au fost atât de binecuvântaţi, încât revista susţine că locuitorii din „Hong Kong consumă, pe cap de locuitor, mai mult coniac, şi se mândresc că au mai multe Rolls-Royce-uri pe acru, decât orice alt loc de pe pământ“.

Cu greu s-ar fi putut prevedea această prosperitate în timpul celui de-al doilea război mondial, când comerţul Hong Kong-ului era grav afectat, hrana era puţină şi atât de mulţi locuitori fugiseră în interiorul ţării încât populaţia scăzuse la mai puţin de jumătate. După război, oraşul îşi începe ascensiunea, ascensiune care l-a transformat în una dintre supraputerile economice ale Asiei. Produsele sale se vând bine pe piaţa mondială deoarece mâna de lucru şi materia primă relativ ieftine menţin scăzute preţurile. În 1992 exporturile lui au crescut de circa 45 de ori, comparativ cu 1971.

Care vor fi repercusiunile comerciale, politice şi economice atunci când, în 1997, Hong Kong-ul va aparţine din nou Chinei? Unii locuitori şi unele societăţi sunt îngrijorate şi s-au mutat în altă parte. Alţii au rămas, dar probabil că deja şi-au ascuns banii undeva, într-un loc pe care îl consideră, poate, mai sigur.

„O trezorerie mondială“

Pe parcursul secolului al XVII-lea, Elveţia a adoptat o poziţie de neutralitate politică, poziţie pe care nu şi-a păstrat-o întotdeauna cu succes. În ciuda acestui fapt, banii depuşi aici sunt consideraţi relativ în siguranţă. De asemenea, sistemul bancar elveţian oferă o absolută confidenţialitate. Prin urmare, cei care vor să-şi păstreze averile ascunse — indiferent de motiv — pot să rămână realmente anonimi.

În centrul acestor afaceri bancare se află Zürich-ul. Având populaţia unei metropole — peste 830 000 de locuitori —, Zürich-ul este cel mai mare oraş elveţian. Poziţia sa strategică, pe drumurile comerciale europene, i-a fost favorabilă vreme de secole, iar astăzi el se află în fruntea lumii finanţelor. De fapt, profesorul Herbert Kubly denumeşte principalul bulevard din Zürich „centrul bancar al Europei continentale şi o trezorerie mondială“.

Zürich-ul şi-a lăsat, de asemenea, amprenta asupra prefacerilor religioase. În 1519 un preot catolic pe nume Huldrych Zwingli a ţinut aici o serie de predici care au dus la discuţii contradictorii cu episcopul catolic al oraşului. Dezbateri ulterioare au avut loc în 1523, iar Zwingli a ieşit victorios. Pe măsură ce Reforma Protestantă Elveţiană căpăta avânt, şi alte oraşe elveţiene mari i s-au alăturat lui Zwingli, devenind bastioane ale direcţiei protestante iniţiate de el.

Un „fiu“ mai tânăr al Zürich-ului a fost Albert Einstein, considerat una dintre cele mai mari personalităţi ştiinţifice ale istoriei. Deşi născut în Germania, Einstein a studiat fizica şi matematica la Zürich. În urma tezei pe care a publicat-o în 1905 a primit chiar din partea Universităţii din Zürich titlul de doctor în filozofie. Realizările sale se armonizează cu îndelungata tradiţie elveţiană a perfecţiunii ştiinţifice, la care Zürich-ul a contribuit în foarte mare măsură. Comparativ cu orice altă instituţie ştiinţifică din lume, Institutul Federal de Tehnologie din Zürich a dat cei mai mulţi câştigători ai premiului Nobel.

În ciuda unei asemenea bogăţii şi a întregii sale moşteniri religioase şi ştiinţifice, acest oraş nu este lipsit de probleme. În mai, anul trecut ziarul londonez The European a zugrăvit o imagine nu prea plăcută a oraşului. Deşi „dezonorantul Needle Park (Parcul acelor) al oraşului — nota el —, până nu demult un punct de atracţie internaţional pentru consumatorii de droguri“, fusese închis, lumea drogurilor nu a făcut decât să se mute într-o zonă cunoscută sub numele de Kreis 5. Această zonă, spune articolul, „reprezintă acel ceva pe care Elveţia încearcă cu disperare să-l ascundă: şomajul, lipsa unui adăpost, alcoolismul, resemnarea, problema locuinţelor şi, mai presus de toate, consumul de droguri“.

În mod paradoxal, consumul de droguri este problema ce leagă Zürich-ul de New York şi de Hong Kong. Probabil peste 80% din heroina introdusă prin contrabandă în New York provine din zona Triunghiului de Aur format din Myanmar-ul de Nord, Thailanda şi Laos, unde societăţile secrete din Hong Kong, cunoscute drept triade, sunt puternic implicate în traficul de droguri.a Astfel, mulţi dintre dolarii câştigaţi de triadele din Hong Kong din vânzările de heroină făcute toxicomanilor din New York sfârşesc în cele din urmă prin a fi ascunşi în conturile bancare din Zürich.

Marile oraşe comerciale, bine reprezentate prin Londra, Zürich, Hong Kong şi New York, au multe în comun cu anticul Tir. Prosperând în dauna altora, succesul comercial al Tirului a alimentat vanitatea şi trufia, iar în cele din urmă a dus la dezastru.

Le va merge oare mai bine centrelor comerciale de astăzi? Au ele o bază mai solidă? Dovezile arată că situaţia lor nu este mai bună decât cea a oraşelor despre care vom vorbi în numărul viitor.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Hong Kong