Ştiinţa de carte în cadrul poporului lui Dumnezeu

ÎN ANTICHITATE, în cadrul poporului lui Dumnezeu exista un înalt nivel de ştiinţă de carte. Primele cinci cărţi ale Bibliei au fost scrise de Moise cu aproximativ 3 500 de ani în urmă. Succesorului acestuia, Iosua, i s-a poruncit să citească Scripturile „zi şi noapte“ pentru a-şi încununa cu succes însărcinarea pe care Dumnezeu i-o dăduse. Dumnezeu a mai dispus ca, după urcarea la tron, regii israeliţi să scrie ei înşişi o copie a Legii şi să o citească zilnic. — Iosua 1:8; Deuteronomul 17:18, 19.

Ştiinţa de carte nu le era rezervată numai conducătorilor naţiunii. Deşi în aparenţă figurativ, ordinul dat israeliţilor, şi anume să-şi ‘scrie’ poruncile lui Dumnezeu pe uşorii caselor lor, presupunea ca poporul să ştie carte. Amos a fost un crescător de oi, iar Mica un profet dintr-un orăşel de provincie; cu toate acestea, amândoi au scris cărţi ale Bibliei. — Deuteronomul 6:8, 9; Amos 1:1; Mica 1:1.

Isus a avut acces la toate sulurile inspirate ale Scripturilor ebraice aflate în sinagogi, unde, cu o anumită ocazie, el a citit în public un text şi şi l-a aplicat lui însuşi. Şi apostolii săi erau ştiutori de carte, ei citând şi făcând referire la Scripturile ebraice de sute de ori în scrierile lor. — Luca 4:16–21; Faptele 17:11.

Poporul lui Dumnezeu azi

Isus le-a spus continuatorilor săi să ‘facă discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor, . . . învăţându-i să respecte toate lucrurile pe care [el] li le-a poruncit’. El a prezis, de asemenea, că ‘vestea bună a regatului avea să fie predicată pe tot pământul locuit’. — Matei 24:14; 28:19, 20, New World Translation.

Asemenea creştinilor din primul secol, Martorii lui Iehova din zilele noastre au dus la îndeplinire această misiune, instruind şi predicând cu zel prin viu grai. Ei au răspândit vestea bună a Regatului şi prin intermediul paginilor tipărite. Începând din 1920, Martorii lui Iehova au produs şi distribuit peste nouă miliarde de Biblii, cărţi, reviste şi broşuri în peste 200 de limbi.

Milioane de persoane de pe glob au reacţionat în mod favorabil, devenind discipoli ai lui Cristos. Printre ei se află bărbaţi şi femei care nu ştiu nici să citească, nici să scrie. Aceşti analfabeţi nu sunt deloc mai puţin creştini — mulţi dintre ei i-au slujit lui Dumnezeu cu fidelitate timp de zeci de ani, au suportat persecuţii religioase şi şi-au dovedit iubirea faţă de Iehova respectând poruncile sale. — 1 Ioan 5:3.

Mulţi dintre ei doresc cu ardoare să citească şi să scrie, înţelegând că ştiinţa de carte este o cheie care le va deschide calea spre o participare mai amplă la închinarea pe care i-o aduc lui Dumnezeu. La întruniri, ei doresc să urmărească citirea Bibliei şi a publicaţiilor creştine şi vor să citească versurile cântărilor pentru a putea cânta împreună cu surorile şi fraţii lor spirituali. Acasă, ei doresc să se zidească personal şi să-şi zidească familiile prin intermediul studiului Bibliei. În minister, ei doresc cu ardoare să le predea altora adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu fără să se bizuie pe ajutorul altcuiva în ce priveşte citirea din Biblie.

Învăţarea cititului

Răspunzând acestei necesităţi, Martorii lui Iehova s-au îngrijit să contribuie la promovarea alfabetizării atât prin intermediul congregaţiei, cât şi la nivel individual. Ei au instruit nenumărate persoane, bărbaţi şi femei, din întreaga lume. Numai în Nigeria, Martorii lui Iehova au învăţat peste 23 000 de persoane să citească şi să scrie. Printre acestea s-a numărat şi Effor. El relatează:

„Am început să citesc şi să scriu în 1950, când aveam 16 ani. Cursul de alfabetizare a fost condus de Martorii lui Iehova. Am folosit un manual editat de Societatea Watch Tower şi ni se dădea de citit ca temă pentru acasă.

Am avut sentimentul că analfabetismul meu era ca o boală. Voiam să le explic fraţilor şi prietenilor mei Biblia, însă neştiind să citesc şi să scriu nu puteam să o fac cum trebuie. Ceea ce m-a îndemnat să învăţ a fost dorinţa mea de a predica şi de a-i învăţa pe alţii ca să devină discipoli ai lui Cristos. Scriam pe tot ce-mi cădea în mână, până şi pe frunze de bananier. Dorinţa mea de a citi şi de a scrie era atât de puternică, încât şi noaptea visam că fac exerciţii. I-am rugat pe alţii să mă ajute; nu mi-a fost ruşine să fac acest lucru. Îmi amintesc că le scriam scrisori prietenilor mei şi apoi le dădeam celor care mergeau la şcoală să mi le corecteze.

Pentru a învăţa a trebuit să frecventez timp de un an cursul de alfabetizare care se ţinea în congregaţie. După aceasta am fost însărcinat să ţin eu cursul. Acest lucru mi-a oferit posibilitatea de a-i ajuta pe mulţi alţii.

Acea şcoală m-a ajutat atât de mult, încât în decursul anilor am avut privilegiul să traduc dramele Societăţii din engleză în isoko, limba mea maternă. În afară de aceasta, începând din anii ’60 slujesc în calitate de supraveghetor de congregaţie. În anii ’80 am slujit în calitate de locţiitor de supraveghetor itinerant al Martorilor lui Iehova. M-am bucurat, de asemenea, de privilegiul de a conduce Şcoala pentru serviciul de pionier [o şcoală pentru miniştrii cu timp integral], precum şi de cel de a oferi de două ori instruire în cadrul Şcolii pentru ministerul Regatului [o şcoală pentru creştinii numiţi ca bătrâni]. Sunt sigur că dacă aş fi rămas analfabet, nu mi-ar fi fost acordate toate aceste privilegii.

Cât de mult apreciez acest aranjament de a-i învăţa pe cei de condiţie umilă să citească şi să scrie! Uneori, seara, când merg la culcare, continuu să-i mulţumesc lui Iehova că nu mai sunt analfabet în această lume modernă“.

Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu, a înzestrat în mod binevoitor omenirea cu capacitatea de a citi şi de a scrie. Însă aceste deprinderi nu se dobândesc fără efort. Cea mai mare răsplată pentru a fi învăţat să citim şi să scriem este aceea de a fi capabili să punem mâna pe Cuvântul lui Dumnezeu şi să dăm ascultare ordinului divin: ‘Citeşte-l în şoaptă zi şi noapte’. — Iosua 1:8, NW.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 9]

Cum să vă ajutaţi copiii să cultive dragostea pentru lectură

● Daţi exemplu citind dumneavoastră înşivă cu regularitate. Dacă părinţii citesc, este posibil ca şi copiii lor să citească.

● Vorbiţi-i copilului dumneavoastră încă de când este bebeluş. Folosind un limbaj bogat în semnificaţie îi ajutaţi pe copii să înţeleagă cuvinte şi idei care le vor face mai uşoară învăţarea cititului.

● Citiţi-le cu regularitate copiilor. Faptul că îi ţineţi pe genunchi şi că le citiţi le transmite copiilor mesajul că cuvintele şi cărţile sunt lucruri bune, şi aceasta chiar dacă ei nu sunt suficient de mari pentru a înţelege ceea ce li se citeşte. Continuaţi să le citiţi copiilor şi după ce au învăţat să citească singuri. Profesorii îi ajută pe copii să înveţe cum să citească, însă părinţii pot avea o contribuţie majoră în a-i ajuta să găsească plăcere în lectură. Copiilor le face plăcere să li se repete de nenumărate ori poveştile preferate.

● Faceţi astfel încât copiii dumneavoastră să aibă cărţi de citit acasă.

● Încurajaţi-vă copiii să scrie. Unui copil care scrie îi place de obicei şi să citească.

● Stabiliţi o anumită perioadă a zilei pentru citirea în familie. Citiţi pe rând, apoi discutaţi împreună materialul citit. Aceste momente trebuie să fie plăcute şi ziditoare.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Bărbaţii temători de Dumnezeu din antichitate ştiau să citească şi să scrie.