Soţii şi soţiile — Vorbesc ei realmente în moduri diferite?

ÎNCERCAŢI să vă imaginaţi scena: Andrei intră cu paşi şovăitori în biroul lui Vlad. Din expresia sa este evident faptul că ceva îl preocupă. Vlad îşi priveşte cu blândeţe prietenul şi aşteaptă ca acesta să-i vorbească primul. „Nu ştiu dacă voi putea încheia această afacere, îi spune Andrei cu un oftat. Se ivesc atâtea probleme neprevăzute, iar conducerea exercită presiuni asupra mea.“ „Ce anume te nelinişteşte Andrei?, îl întreabă Vlad pe un ton care inspiră siguranţă. Ştii bine că eşti omul cel mai potrivit pentru acest lucru, iar cei din conducere ştiu şi ei asta. Nu te pripi! Crezi că asta constituie o problemă? Ei bine, chiar luna trecută . . .“ Şi Vlad îi povesteşte detaliile amuzante ale micului său eşec, iar la scurt timp după aceea prietenul său iese din birou râzând uşurat. Vlad s-a bucurat că a putut să-i ridice moralul prietenului său.

Imaginaţi-vă acum că în cursul aceleiaşi după-amieze, când ajunge acasă, Vlad îşi dă seama imediat că soţia sa, Alina, este şi ea necăjită. El o salută cu o deosebită voioşie şi apoi aşteaptă ca ea să-i spună ce are pe inimă. După o tăcere plină de încordare, ea izbucneşte: „Nu mai pot să suport! Şeful ăsta nou este un tiran!“ Vlad o invită să şadă, o cuprinde pe după umeri şi-i spune: „Draga mea, nu te mai necăji. În fond, nu este altceva decât un loc de muncă. Aşa sunt şefii. Să-l fi auzit astăzi pe şeful meu ce discurs ne-a ţinut şi ce furios era. Totuşi, dacă nu mai poţi suporta, dă-ţi demisia“.

„Nici măcar nu-ţi pasă de ce simt eu!, îi replică imediat Alina. Tu niciodată nu mă asculţi! Nu pot să-mi dau demisia! Tu nu aduci acasă destui bani!“ Şi fuge în dormitor să tragă un plâns bun. Vlad rămâne consternat în faţa uşii închise a dormitorului, întrebându-se ce s-a întâmplat. De ce cuvintele sale de mângâiere au produs reacţii atât de diferite?

O prăpastie în comunicarea dintre bărbaţi şi femei?

Unii vor atribui reacţiile diferite prezentate în această situaţie imaginară unui singur fapt: Andrei este bărbat; Alina este femeie. Lingviştii consideră că dificultăţile de comunicare în căsnicie apar de multe ori din cauza diferenţelor existente între cele două sexe. Unele cărţi, ca de exemplu You Just Don’t Understand (Pur şi simplu nu înţelegi) şi Men Are From Mars, Women Are From Venus (Bărbaţii vin de pe Marte, femeile de pe Venus), avansează teoria potrivit căreia, stilul de comunicare al bărbaţilor se deosebeşte net de cel al femeilor, cu toate că şi unii şi alţii vorbesc aceeaşi limbă.

Fără îndoială, atunci când Iehova a creat-o pe femeie din bărbat, ea nu a fost doar un model puţin revizuit al acestuia. Bărbatul şi femeia au fost creaţi într-un mod extraordinar şi cu multă înţelepciune pentru a se completa unul pe celălalt — pe plan fizic, afectiv, mintal şi spiritual. Adăugaţi la aceste deosebiri înnăscute bagajul complex al unei educaţii primite individual, al experienţei de viaţă şi faptul că oamenii sunt modelaţi prin intermediul culturii, mediului şi al opiniei societăţii cu privire la ceea ce este bărbătesc sau femeiesc. Datorită acestor influenţe, în modul de a comunica al bărbaţilor şi al femeilor se pot deosebi anumite tipuri. Însă bărbatul sau femeia „tip“, greu de definit, de altfel, nu există decât, poate, în cărţile de psihologie.

Femeile se remarcă în mod caracteristic prin sensibilitatea lor, cu toate acestea mulţi bărbaţi sunt extraordinar de delicaţi în relaţiile lor cu oamenii. Gândirea logică poate fi atribuită într-o mai mare măsură bărbaţilor, cu toate acestea femeile dovedesc adesea o intuiţie fină, analitică. Aşadar, deşi este imposibil să catalogăm vreo trăsătură drept exclusiv bărbătească sau strict femeiască, un lucru este sigur: Faptul de a şti să discerni punctul de vedere al celuilalt poate să stabilească diferenţa dintre o coexistenţă paşnică şi un război declarat, şi aceasta în special în căsnicie.

Problema cotidiană a comunicării dintre bărbat şi femeie în căsnicie este dificilă. Mulţi soţi cu discernământ pot confirma că aparent simpla întrebare „Îţi place noua mea coafură?“ poate ascunde o mulţime de pericole. Multe soţii care dau dovadă de tact învaţă să se reţină de la a repeta întrebarea „De ce nu te duci să întrebi pe cineva?“ atunci când, aflându-se în călătorie împreună cu soţii lor, se rătăcesc din vina acestora. În loc să dispreţuiască aparentele ciudăţenii ale partenerului lor şi să şi le apere cu îndărătnicie pe ale lor pentru că „ăsta este felul meu de-a fi“, partenerii iubitori privesc dincolo de aparenţe. Aceasta nu înseamnă că îşi scrutează reciproc cu răceală felul de a comunica, ci fiecare îşi îndreaptă cu căldură privirea spre mintea şi inima celuilalt.

Aşa cum fiecare persoană este unică, la fel este şi unirea a două persoane în căsnicie. Acordul real dintre minţile şi inimile lor nu este rezultatul întâmplării, ci pretinde eforturi asidue din cauza naturii noastre umane imperfecte. De exemplu, este foarte uşor să presupunem că şi alţii văd lucrurile la fel cum le vedem noi. Adesea satisfacem necesităţile altora în modul în care am dori să fie satisfăcute necesităţile noastre, încercând probabil să aplicăm Regula de aur: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“ (Matei 7:12). Cu toate acestea, Isus nu a vrut să spună că ceea ce doriţi voi ar trebui să fie neapărat bun şi pentru alţii. La drept vorbind, voi doriţi ca alţii să vă dea ceea ce vă este necesar sau vă doriţi. Prin urmare ar trebui să le daţi ceea ce le este necesar. Acest lucru este deosebit de important în special în căsnicie, întrucât fiecare a promis în mod solemn să satisfacă necesităţile partenerului sau partenerei în măsura posibilităţilor sale.

Alina şi Vlad au făcut şi ei o astfel de promisiune solemnă. Iar unirea lor conjugală care durează de doi ani este fericită. Cu toate acestea, deşi consideră că se cunosc destul de bine unul pe celălalt, uneori se ivesc situaţii care dezvăluie existenţa unei prăpăstii adânci în comunicare, prăpastie peste care nu se poate construi o punte numai cu bunele intenţii. „Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte“, se spune în Proverbele 16:23. Da, cheia constă în a manifesta discernământ în comunicare. Să vedem acum ce uşi descuie ea pentru Vlad şi Alina.

Punctul de vedere al unui bărbat

Vlad navighează pe apele unei lumi competitive în care fiecare bărbat trebuie să-şi ocupe locul într-o ierarhie socială — fie ca subaltern, fie ca şef — într-o situaţie dată. Comunicarea serveşte la stabilirea poziţiei, competenţei, calificării sau valorii sale. Independenţa este pentru el un lucru de preţ. Astfel, atunci când i se dau ordine într-un mod revendicativ, Vlad constată că opune rezistenţă. Mesajul subtil „Nu-ţi faci datoria“ îl face să se răzvrătească, chiar dacă solicitarea care i se adresează este cât se poate de logică.

Vlad conversează în principal pentru a face schimb de informaţii. Îi place să discute despre fapte, idei şi lucruri noi pe care le-a învăţat.

Atunci când ascultă, Vlad nu îşi întrerupe aproape niciodată interlocutorul, nici măcar cu răspunsuri scurte, ca de exemplu „aha, da“, deoarece îşi însuşeşte informaţii. Însă, dacă nu este de acord cu ceea ce i se spune, este posibil ca el să nu ezite să spună acest lucru, în special unui prieten. Aceasta dovedeşte că îl interesează ceea ce are de spus prietenul său şi că explorează toate posibilităţile.

Dacă se confruntă cu o problemă, Vlad preferă să găsească el singur o soluţie. De aceea, poate că se izolează de toţi şi de toate. Sau, poate, caută să se relaxeze cu ajutorul unei distracţii oarecare pentru a uita de problemă un timp. Va discuta despre ea numai dacă este în căutarea unui sfat.

Dacă un prieten vine la el cu o problemă, aşa cum a venit Andrei, Vlad îşi dă seama că este de datoria lui să-l ajute, având însă grijă să nu-l facă pe prietenul său să se simtă incompetent. De obicei, odată cu sfatul pe care i-l oferă el îi va împărtăşi şi unele dintre problemele sale, pentru a-i arăta prietenului său că nu este singurul în această situaţie.

Lui Vlad îi place să efectueze unele activităţi împreună cu prietenii săi. Faptul de a avea companie înseamnă pentru el efectuarea unor lucruri în comun.

Căminul este pentru Vlad un loc de refugiu când se retrage din arenă, un loc în care nu mai trebuie să vorbească pentru a se afirma, un loc în care este acceptat, iubit, apreciat şi un loc în care se exercită încredere în el. Dar chiar şi aşa, Vlad consideră uneori că are nevoie de singurătate. Este posibil ca aceasta să nu aibă nici o legătură cu Alina sau cu ceva ce a făcut ea. Vlad are pur şi simplu nevoie să petreacă puţin timp singur. Îi este greu să-i destăinuie soţiei temerile, nesiguranţa şi durerile sale, deoarece nu doreşte ca ea să-şi facă griji. Sarcina lui este aceea de a o îngriji şi de a o ocroti, iar în ceea ce-l priveşte, îi este necesar ca Alina să aibă încredere că el face acest lucru. Vlad doreşte să fie sprijinit, este adevărat, însă nu doreşte milă. Aceasta l-ar face să se simtă incompetent sau inutil.

Punctul de vedere al unei femei

Alina trăieşte într-o lume alcătuită din relaţii sociale. Pentru ea este important să stabilească şi să întărească legăturile care stau la baza acestor relaţii. Faptul de a discuta este un mijloc important de a crea şi de a confirma existenţa unei apropieri.

Dependenţa este pentru Alina un lucru natural. Ea se simte iubită atunci când Vlad caută să-i afle punctul de vedere înainte de a lua o hotărâre, deşi ea doreşte ca el să fie la cârmă. Îi face plăcere să-şi consulte soţul atunci când trebuie să ia o hotărâre, nu neapărat pentru ca el să-i spună cum să procedeze, ci pentru a face dovada sentimentelor de apropiere şi a încrederii pe care o are în el.

Alinei îi este foarte greu să vorbească direct şi să spună că are nevoie de ceva. Nu doreşte să-l sâcâie pe Vlad sau să-i dea impresia că este nefericită. Ci dimpotrivă, aşteaptă ca el să remarce că ceva nu este în regulă sau face câteva aluzii indirecte.

Atunci când participă la o conversaţie, Alina se interesează de cele mai mici detalii şi, prin urmare, pune multe întrebări. Acest lucru este normal, având în vedere atât sensibilitatea ei, cât şi viul interes pe care îl are faţă de oameni şi faţă de relaţiile ei cu aceştia.

Atunci când conversează, Alina intervine încontinuu făcând exclamaţii, gesturi de încuviinţare cu capul sau punând întrebări pentru a dovedi că-şi urmăreşte interlocutorul şi că o interesează ceea ce are de spus el sau ea.

Depune eforturi mari pentru a intui ce anume le este necesar celor din jur. Faptul de a oferi ajutor fără ca acesta să fie solicitat este un mijloc extraordinar de a dovedi iubire. Ea doreşte îndeosebi să-şi ajute soţul să facă progrese şi să se perfecţioneze.

Atunci când are o problemă, Alina se poate simţi împovărată şi simte nevoia să vorbească, nu atât pentru a încerca să găsească o soluţie, cât pentru a-şi exprima sentimentele. Ea trebuie să ştie că există cineva care o înţelege şi se interesează de ea. Când este agitată, Alina face afirmaţii al căror caracter este mult prea general, prea dramatic. Ea nu vorbeşte serios atunci când spune: „Tu niciodată nu asculţi!“

Cea mai bună prietenă din copilărie a Alinei nu este cea împreună cu care a făcut o mulţime de lucruri, ci aceea cu care a vorbit despre toate cele. Aşadar, în viaţa de familie, pe ea o preocupă mai puţin activităţile din afară şi mai mult un ascultător plin de empatie căruia poate să-i împărtăşească sentimentele.

Căminul este pentru ea un loc în care poate să vorbească fără să fie judecată. Nu ezită să-i dezvăluie lui Vlad temerile şi necazurile ei. Dacă are nevoie de ajutor, nu-i este ruşine să recunoască acest lucru, deoarece are încredere că soţul ei este alături de ea şi că se interesează de ea îndeajuns pentru a o asculta.

În căsnicie, în general, Alina se simte iubită şi are un sentiment de siguranţă. Însă, uneori, aparent fără nici un motiv, ea începe să se simtă în nesiguranţă şi neiubită şi are imediat nevoie să primească asigurări în acest sens şi să aibă companie.

Desigur, Vlad şi Alina, unul fiind complinirea celuilalt, sunt foarte diferiţi. Deosebirile dintre ei creează un potenţial de grave neînleţegeri, chiar dacă amândoi pot avea cele mai bune intenţii fiind tandri şi gata să se susţină reciproc. Dacă am avea posibilitatea să auzim punctul de vedere al fiecăruia în legătură cu situaţia amintită anterior, ce ar spune ei?

Ceea ce a văzut fiecare cu propriii ochi

„Din clipa în care am intrat pe uşă mi-am dat seama că Alina era necăjită, ar spune Vlad. Mă gândeam că atunci când va simţi că poate, îmi va spune ce nu era în regulă. Problema nu mi s-a părut atât de importantă. Am crezut că dacă o ajutam numai să vadă că nu avea de ce să fie atât de necăjită şi că soluţia era simplă se va simţi mai bine. M-a durut foarte mult când, după ce am ascultat-o, mi-a spus: «Tu niciodată nu mă asculţi!» Aveam sentimentul că mă învinuieşte pe mine pentru toată suferinţa ei!“

„Întreaga zi fusese o catastrofă, s-ar justifica Alina. Ştiam că Vlad nu avea nici o vină. Însă atunci când a venit atât de vesel, am avut sentimentul că ignora faptul că eram necăjită. De ce nu m-a întrebat ce se întâmplase? Când i-am zis care era problema, el mi-a spus cu alte cuvinte că eram prostuţă şi că toată chestiunea era neînsemnată. În loc să spună că înţelege ce simt, Vlad, Dl Ştie-tot, îmi spune cum să rezolv problema. Nu voiam soluţii, voiam înţelegere!“

În pofida aparenţelor acestei rupturi temporare, Vlad şi Alina se iubesc foarte mult. Discernerea căror lucruri îi va ajuta să-şi exprime cu claritate această iubire?

A vedea lucrurile cu ochii celuilalt

Vlad s-a gândit că ar fi fost indiscret dacă ar fi întrebat-o pe Alina ce s-a întâmplat, aşa că a făcut pentru ea ceea ce i-ar fi plăcut să facă alţii pentru el. A aşteptat ca ea să-i vorbească în mod deschis. Acum Alina era supărată nu numai din cauza problemei ei, ci şi din cauză că Vlad părea că ignoră faptul că ea îi cerea sprijinul. Ea nu a privit tăcerea lui ca pe un gest de respect delicat, ci ca pe o dovadă de nepăsare. În cele din urmă, când Alina i-a vorbit, Vlad a ascultat fără să o întrerupă, însă ea a avut sentimentul că el de fapt nu auzea ce simte ea. Apoi, în loc să manifeste empatie, el i-a oferit o rezolvare. Era ca şi cum i-ar fi spus: ‘Sentimentele tale sunt nejustificate; exagerezi. Vezi ce uşor se poate rezolva această neînsemnată problemă?’

Cu totul altfel ar fi stat lucrurile dacă fiecare ar fi putut să vadă lucrurile din punctul de vedere al celuilalt! Totul s-ar fi derulat cam aşa:

Vlad soseşte acasă şi o găseşte pe Alina necăjită. „Draga mea, ce s-a întâmplat?“, întreabă el cu delicateţe. Lacrimile şi cuvintele ei încep să curgă. Alina nu spune: „Numai tu eşti vinovat“ şi nici nu insinuează că Vlad nu face de-ajuns. Vlad o cuprinde pe după umeri şi o ascultă cu răbdare. Când ea încheie, el spune: „Îmi pare rău că te simţi nefericită. Înţeleg acum de ce eşti atât de necăjită“. Alina îi răspunde: „Îţi mulţumesc foarte mult că m-ai ascultat. Mă simt mult mai bine când ştiu că mă înţelegi“.

Din nefericire, în loc să-şi rezolve neînţelegerile, multe cupluri optează pur şi simplu pentru a pune capăt căsătoriei printr-un divorţ. Lipsa de comunicare distruge multe cămine. Din cauza ei izbucnesc dispute care zguduie însuşi fundamentul căsniciilor. Cum se nasc aceste dispute? Articolul care urmează explică acest lucru şi arată cum să-l evitaţi.