De la cititorii noştri

Comunicare Azi am primit numărul din 22 ianuarie 1994 ce conţine seria „Comunicarea în căsnicie“.a Această serie de articole este, foarte probabil, cea mai bună din câte am citit până acum. Soţul meu şi cu mine suntem căsătoriţi de un an şi jumătate. Între noi există relaţii foarte bune şi suntem foarte fericiţi, cu toate că, uneori, se întâmplă să nu comunicăm în mod eficient. Treziţi-vă! a oferit o înţelegere excelentă asupra motivelor pentru care se întâmplă acest lucru. Deoarece am început să citesc articolele pentru a treia oară, permiteţi-mi să-i mulţumesc lui Iehova şi vouă pentru că publicaţi asemenea informaţii oportune.

C. M., Statele Unite

Soţul meu îşi îndeplineşte cu conştiinciozitate sarcina de bătrân creştin şi cea de evanghelizator cu timp integral. Cu toate acestea, chiar de când ne-am căsătorit, între noi a apărut o prăpastie în comunicare şi ne-am confruntat cu momente grele. Aceste articole ne-au arătat în mod clar cauzele acestei probleme. Suntem siguri că ele ne vor ajuta să ne îmbunătăţim relaţia.

C. A., Japonia

Citind despre reacţiile „Alinei“, mi-am dat seama că nici măcar eu însămi nu aş fi putut să descriu mai bine sentimentele mele şi nici reacţiile soţului meu văzute în lumina comportamentului lui „Vlad“. Acest articol te ajută să tratezi cauza, nu doar efectele. M-a impresionat şi modul plăcut în care a fost prezentat acest subiect important.

E. F., Italia

Chiar dacă acum nu am decât 17 ani şi nu intenţionez să mă căsătoresc în următorii câţiva ani buni, apreciez însă mult această incursiune în motivaţiile care stau la baza modului în care oamenii acţionează. M-am gândit să pun deoparte acest articol ca să-l citesc din când în când pe parcursul următorilor câţiva ani. Voi avea nevoie de acesta în special când voi fi pregătită să mă mărit!

N. B., Statele Unite

Tatăl meu seamănă mult cu „Vlad“. Dar acum înţeleg că atunci când se retrage în tăcere şi nu vrea să vorbească cu mine, are dreptul s-o facă. Chiar dacă acest articol a fost reveletor, mi-e teamă că el se va folosi de acesta pentru a confirma că ceea ce face el este bine.

A. B., Statele Unite

Articolele s-au străduit să-i ajute pe cititori să înţeleagă motivul pentru care bărbaţii şi femeile au tendinţa de a simţi sau de a acţiona în anumite moduri. Cu toate acestea, noi nu am vrut să sugerăm faptul că şi bărbaţii, şi femeile au într-un fel dreptul să nu comunice sau să aibă un comportament necorespunzător. Scripturile îi îndeamnă pe taţi să evite ‘să-şi exaspereze copiii’ (Coloseni 3:21, NW). Aceasta va exclude faptul de a se ajunge la lungi perioade de tăcere lipsite de raţiune atunci când copiii doresc şi au nevoie de îndrumarea părintească. — ED.

Sunt sigur că soseşte un potop de scrisori cu comentarii pozitive la adresa acestor articole. Vă rog adăugaţi şi cuvintele mele. În articolul despre „Vlad“ şi „Alina“ aţi fi putut înlocui numele lor cu cel al soţiei mele şi al meu. Cât de mult mi-aş fi dorit să fi înţeles sentimentele soţiei mele! Am fost exact ca „Vlad“, încercând să-i satisfac necesităţile, dar comportându-mă ca şi cum aş fi dorit să mi le satisfac pe ale mele. După 20 de ani de căsătorie soţia mea a divorţat de mine. Probabil că inima soţiei mele va fi mişcată de aceste articole şi poate că putem încerca să ne refacem căsnicia.

J. K., Statele Unite

Test biblic Cât de mult m-am bucurat de pagina „V-aţi întrebat vreodată?“, din numărul din 8 martie 1994. Am făcut copii ale acestei pagini şi le-am trimis prietenilor, membrilor familiei şi altor persoane interesate. I-am încurajat să verifice fiecare verset biblic şi să noteze eventualele întrebări. Aceasta este o foarte bună modalitate de a purta o discuţie biblică cu astfel de persoane. Vă rog să continuaţi să publicaţi o asemenea pagină!

M. S., Statele Unite

[Notă de subsol]