Potrivit Bibliei
Aprobă Dumnezeu toate sărbătorile religioase?
Credincioşii, în număr de 20 000, celebrează o liturghie specială în piaţa oraşului. La sfîrşitul slujbei, începe procesiunea. Mulţimea de închinători ajungînd acum la 60 000 de persoane, se deplasează agale de-a lungul străzilor, în urma icoanei ce o reprezintă pe Nossa Senhora Aparecida, „sfînta“ protectoare a Braziliei. La amiază, în apropierea sanctuarului se aud detunături puternice în timp ce pelerinii fac să explodeze strălucitoare focuri de artificii.
ASTFEL de sărbători religioase însoţite de procesiuni sînt obişnuite în multe ţări. Dar ce determină mulţimile să se alăture procesiunilor? Două dintre motivele principale ale catolicilor, budiştilor şi credincioşilor din alte confesiuni religioase sînt tradiţia şi devoţiunea. În plus, la fel ca în trecut, dorinţa de a se distra poate constitui un element important. The World Book Encyclopedia spune că în Evul Mediu „multe sărbători religioase puneau accentul pe destindere. Ele le permiteau oamenilor să uite greutăţile vieţii cotidiene“. Adesea, şi astăzi se întîmplă la fel. De exemplu, oraşul brazilian Salvador este renumit pentru sărbătorile sale religioase şi populare, care amestecă misticismul cu petrecerea cu ocazia a diverse sărbători şi chefuri care culminează cu carnavalul. Însă, în timp ce unele procesiuni religioase pot fi vesele, altele sînt solemne.
„Însoţind icoana şi preoţii, cîţiva oameni cîntau un imn în timp ce alţii îi urmau în tăcere“, relatează o persoană care a asistat la o procesiune tipică din Brazilia. „Dar ceea ce domina scena era seriozitatea, sau mai degrabă tristeţea, ca şi cum mulţimea ar fi asistat la funeralii.“ Şi Lúcio, care locuieşte în nordul Braziliei, spune: „La fel cum am făcut şi eu cîndva, oamenii caută cu desperare un remediu sau o soluţie la problemele lor financiare sau familiale. Adesea devoţiunea faţă de un protector «sfînt» include sărutarea icoanei, urcarea scărilor în genunchi sau parcurgerea unor distanţe mari cu o piatră pe cap“.
Aceste sacrificii autoimpuse li se pot părea ciudate necredincioşilor. Totuşi, participanţii au sentimentul că Dumnezeu îi aprobă. Dar aşa este oare? Biblia ne ajută să aflăm dacă Dumnezeu aprobă sau nu astfel de sărbători şi procesiuni religioase.
Aduc ele aprobarea divină?
Istoria ne spune că vechiul Israel celebra plin de bucurie sărbători anuale şi periodice. Aceste sărbători îl onorau pe Iehova Dumnezeu (Deuteronomul 16:14, 15). Referitor la sărbătorile biblice, The Illustrated Bible Dictionary spune: „Ele erau expresia unei bucurii sincere. Angajamentul religios nu era incompatibil cu plăcerile temporare care erau considerate drept daruri din partea lui Dumnezeu“. În pofida sărbătorilor religioase, preoţii şi poporul Israel şi-au neglijat spiritualitatea (Isaia 1:15–17; Matei 23:23). Însă, întrebarea care se pune este: Au fost procesiunile religioase o parte integrantă a creştinismului din secolul întîi?
Deşi Isus Cristos a respectat unele sărbători iudaice, nici el, nici apostolii săi nu au instituit procesiuni religioase. The Encyclopædia Britannica spune: „Se pare că procesiunile au devenit la modă la scurt timp după ce Constantin ridicase creştinismul la rangul de religie a imperiului, în secolul al IV-lea“. Iar The World Book Encyclopedia declară: „Sărbătorile bisericii [cu procesiunile lor] au asimilat multe obiceiuri păgîne, dîndu-le semnificaţii noi“.
Creştinii nu se află sub obligaţia de a participa la astfel de sărbători şi procesiuni religioase. Referitor la sărbătorile pretinse de legea lui Dumnezeu pentru Israelul antic, apostolul Pavel a scris: „Nimeni să nu vă judece cu privire la mîncare sau la băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, sau lună nouă, sau sabate, care sînt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul (realitatea, NW) este al lui Hristos“ (Coloseni 2:16, 17). Creştinii din Colose nu trebuiau să permită nimănui să le judece poziţia lor înaintea lui Dumnezeu pe baza respectării sărbătorilor Legii mozaice.
Ceva mai bun decît procesiunile
Pentru coloseni, faptul de a-şi identifica convingerile creştine cu ritualurile ar fi însemnat un pas înapoi în credinţă. Raţionamentul lui Pavel era: De ce să urmăm doar o umbră a adevărului? Adevărul propriu-zis este în Cristos. De aceea, faptul de a te crampona de o umbră profetică înseamnă a obscuriza realitatea spirituală prefigurată prin acele lucruri. De ce? Deoarece, aşa cum a spus Pavel, ‘realitatea este a lui Cristos’. Astfel, sărbătorile religioase de astăzi nu au nimic de-a face cu adevărata închinare creştină.
Aşadar, creştinilor nu li se mai pretinde să respecte aceste obiceiuri de origine divină şi, cu siguranţă, ei trebuie să evite sărbătorile de origine păgînă, care pot implica chefuri şi folosirea imaginilor (Psalmul 115:4–8). Apostolul Pavel a avertizat: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între dreptate şi fărădelege? Sau ce părtăşie are lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate să fie între Hristos şi Belial?“ (2 Corinteni 6:14, 15). Cu alte cuvinte, dacă dorim să fim aprobaţi de Dumnezeu nu putem amesteca închinarea adevărată cu cea falsă. Cum am putea ignora voinţa lui Dumnezeu şi totuşi să-i fim plăcuţi? — Matei 7:21.
Nu, Dumnezeu nu aprobă sărbătorile religioase păgîne cu procesiunile lor. De fapt, ele vor dispărea împreună cu toate obiceiurile care îl dezonorează pe Iehova, aşa cum a fost profeţit în Cuvîntul lui Dumnezeu. Apocalipsa 18:21, 22 arată legătura care există între religia falsă cu practicile ei şi oraşul păgîn Babilon. Aici citim: „Atunci un înger puternic a ridicat o piatră ca o mare piatră de moară şi a aruncat-o în mare, zicînd: «Cu aşa violenţă va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit. Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de harpe, nici glas de cîntăreţi, nici cîntători din fluiere, nici din trîmbiţe“. Ce veţi face dacă vă veţi da seama că sărbătorile religioase babilonice nu sînt aprobate de Dumnezeu?
Imaginaţi-vă că efectuaţi o călătorie importantă şi că v-aţi rătăcit. Dacă cineva v-ar explica în mod amabil cum să ajungeţi cu bine la destinaţie, nu i-aţi fi recunoscător? În mod asemănător, acum că ştiţi cum consideră Dumnezeu procesiunile religioase, de ce nu aţi continua să examinaţi Cuvîntul său pentru a vedea ce anume aprobă el? Dacă veţi acţiona în armonie cu ceea ce învăţaţi din Biblie veţi lega o relaţie strînsă cu Dumnezeu — ceea ce este mult mai important decît participarea la sărbători şi procesiuni religioase. — Ioan 17:3.
[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 28]
Procesiune de Paşte în Olanda, Harper’s, secolul al XIX-lea