Tinerii se întreabă . . .

De ce părinţii mei nu se interesează mai mult de mine?

„Ori de cîte ori o rog pe mama să-mi acorde cinci minute, se lamentează o adolescentă, ea nu are niciodată timp.“

CHRISTINA avea 16 ani şi era însărcinată, dar necăsătorită. Deşi simţea remuşcări pentru situaţia dificilă în care se afla, era îndurerată. „Mama niciodată nu şi-a bătut capul să-mi explice aceste lucruri, suspină ea. Pur şi simplu nu avea niciodată timp să se intereseze de ceea ce făceam.“

Simţi şi tu uneori că părinţii tăi pur şi simplu nu se interesează de tine? Poate că nu eşti înclinat să-ţi exprimi dezamăgirea, aşa cum a făcut Christina, şi ştii că faptul de a avea părinţi neglijenţi nu este o scuză pentru o conduită rea. Cu toate acestea, poate suferi mult din cauză că ei te neglijează. Deşi eşti aproape de vîrsta adultă, poate simţi încă intens nevoia de a fi iubit şi sprijinit de părinţi. Faptul de a fi ignorat de părinţi te poate face să te simţi abandonat. „Ori de cîte ori o rog pe mama să-mi acorde cinci minute, se lamentează o adolescentă, ea nu are niciodată timp.“

Nu este surprinzător aşadar că, potrivit unui sondaj, 25% dintre tineri „consideră că nu petrec suficient timp cu părinţii lor“. Un tînăr a spus: „Aş dori să fiu mai aproape de părinţii mei şi mai deschis cu ei“. Chiar dacă tinerii şi părinţii lor sînt împreună pe plan fizic, ei pot fi departe pe plan afectiv. Ei nu reuşesc întotdeauna să comunice suficient.

De ce se pare că te ignoră

Imaginează-ţi că ai aşteptat toată ziua pentru a discuta o anumită problemă cu mama ta. Dar, de îndată ce se întoarce de la serviciu, ea se prăbuşeşte într-un fotoliu şi se lasă absorbită de ştirile TV. Cînd încerci să o antrenezi în conversaţie, ea îţi spune iritată: „Nu vezi că încerc să mă relaxez?“

O mamă rece, lipsită de iubire? Nu, rareori părinţii îşi neglijează copiii în mod intenţionat. Dar noi trăim în „timpuri grele“ (2 Timotei 3:1–3). Iar părinţii tăi sînt supuşi stresului mai mult ca oricînd. Ei pot fi atît de iritaţi, de frustraţi şi de epuizaţi încît pur şi simplu nu au suficientă forţă pentru a-ţi dedica timp. Acest lucru se poate întîmpla îndeosebi dacă trăieşti într-o familie cu un singur părinte. De aceea, atîta timp cît nu te aud plîngîndu-te, ei presupun, probabil, că totul merge bine.

Părinţii mai pot fi preocupaţi şi de alte probleme. Dacă tatăl tău este un creştin activ, el poate că îşi asumă sarcini grele în congregaţie (compară cu 2 Corinteni 11:28, 29). Şi chiar dacă poate vorbeşte rareori despre aceasta, este posibil ca mama ta să se confrunte cu tot mai mari probleme de sănătate. Ai fraţi şi surori? Atunci părinţii tăi trebuie să se îngrijească şi de ei.

Este adevărat, unii părinţi se luptă cu probleme serioase, cum ar fi alcoolismul, şi sînt incapabili să facă faţă necesităţilor copiilor lor. Iar alţii pur şi simplu nu ştiu cum să manifeste interes faţă de copiii lor. La urma urmelor, copiii învaţă iubirea de la părinţii lor (compară cu 1 Ioan 4:19). Şi, probabil, părinţii tăi au fost crescuţi de părinţi care nu s-au interesat de ei.

Apoi mai există unele culturi care efectiv ignoră necesităţile tinerilor. În anumite părţi ale Africii, există obiceiul ca tata, mama şi copiii să ia masa separat. Cu ce rezultat? Collin, un adolescent african de 14 ani, îşi aminteşte: „Îmi era greu să simt afecţiune faţă de părinţii mei. Aveam impresia că eram singur şi că înaintam bîjbîind prin viaţă“.

Capcane ce trebuie evitate

Indiferent care ar fi cauza pentru care părinţii tăi par să te neglijeze, lucrul acesta probabil te răneşte şi te irită. Unii tineri reacţionează refuzînd să colaboreze şi fiind neascultători. Alţii devin rebeli crezînd că aceasta este unica modalitate de a atrage atenţia asupra situaţiei lor. Dar, la fel cum s-a întîmplat în cazul Christinei, menţionată la început, tinerii rebeli sfîrşesc adesea prin a-şi face rău doar lor înşişi. „Îndărătnicia celor fără minte îi ucide“, avertizează Proverbele 1:32.

Pe de altă parte, faptul de a ignora pur si simplu situaţia, nu rezolvă problema, îndeosebi dacă aceasta te face să suferi. „Dacă slăbeşti în ziua necazului, spun Proverbele 24:10, mică îţi este puterea.“ Rănile afective pot fi chiar mai dureroase decît rănile fizice (Proverbele 18:14). Iar cînd le laşi netratate, ele pot continua să-ţi cauzeze durere chiar şi la vîrsta adultă. Să luăm cazul unui tînăr pe nume Johan. „Cînd eram copil, îşi aminteşte Johan, tatăl meu care era alcoolic nu era niciodată abordabil atunci cînd aveam cea mai mare nevoie de el.“ El adaugă: „Era prea absorbit de propriile sale probleme pentru a-mi acorda atenţie mie“. Ca adult, Johan a suferit mult timp de depresie şi de sentimente de vinovăţie.

Cu ajutorul unor prieteni buni, Johan a reuşit să-şi recîştige respectul de sine. Totuşi, experienţa sa subliniază importanţa faptului de a încerca să găseşti soluţii la problemele tale familiale.

Încurajează-i să se intereseze de tine

Să presupunem că mama şi tata iniţiază rar o conversaţie cu tine. Poţi sparge gheaţa interesîndu-te tu de ei (Matei 7:12; Filipeni 2:4). Oferă-te să-i însoţeşti cînd au de îndeplinit un comision. Întreabă-i dacă i-ai putea ajuta, poate pregătind masa sau făcînd curăţenie. Cu timpul, vei putea începe să le vorbeşti despre ceea ce te preocupă, de exemplu despre ce se întîmplă la şcoală.

Uneori însă, este posibil să ai de discutat unele probleme serioase. Probabil nu ar fi cea mai bună idee să-l abordezi pe tatăl tău cînd stă întins pe sofa, relaxîndu-se după o zi grea de muncă. Încearcă să găseşti „timpul potrivit“ pentru a discuta cu el, cînd este suficient de relaxat şi bine dispus (Proverbele 15:23). El va fi probabil mult mai dispus să se intereseze de problemele tale.

Dar dacă părinţii tăi rămîn insensibili la eforturile tale?a Proverbele 15:22 ne aminteşte că „planurile nu reuşesc, cînd lipseşte sfatul“. Da, poate este necesar să le spui părinţilor tăi (bineînţeles, într-un mod amabil şi plin de tact) că eşti de părere că nu se interesează suficient de tine şi că acest lucru te face să suferi şi să te simţi neiubit. Poate nu le ceri decît să te laude din cînd în cînd sau să te ajute puţin la temele de casă.

Părinţii tăi vor fi, probabil, surprinşi cînd le vei spune ce simţi. Ei se vor grăbi poate să te asigure de iubirea lor, ba chiar îşi vor cere scuze pentru faptul că ţi-au creat o impresie greşită. Adesea, părinţii vor depune eforturi serioase pentru a face schimbări atunci cînd o problemă le-a fost supusă atenţiei.

Pe de altă parte, este posibil ca din conversaţia voastră să reiasă că ai interpretat greşit unele lucruri. Poate pur şi simplu nu ai observat multele dovezi de interes pe care părinţii tăi ţi le arată. Indiferent de situaţie, una din modalităţile cele mai bune de a ameliora situaţia constă în faptul de a vorbi despre ea.

Umplerea golului

Dar dacă totuşi nu obţii o reacţie favorabilă din partea părinţilor tăi? Desigur, lucrul acesta ar fi foarte dureros. Există însă şi alte soluţii.

De exemplu, încearcă să găseşti pe cineva — de preferinţă o persoană mai în vîrstă decît tine — care te va ajuta să umpli golul creat de indiferenţa părinţilor tăi. Aşa cum spun Proverbele, există un prieten „născut pentru timp de necaz“ (Proverbele 17:17, nota de subsol). Caută acest gen de prieteni. Fii însă selectiv în ce priveşte sfaturile pe care le accepţi, asigurîndu-te că ele au în vedere cele mai bune interese ale tale şi că sînt în armonie cu Cuvîntul lui Dumnezeu.

O altă sursă de ajutor şi sprijin este congregaţia locală a Martorilor lui Iehova. Acolo poţi găsi fraţi şi surori, taţi şi mame spirituale, care se vor interesa cu adevărat de tine şi care te vor ajuta să găseşti echilibrul spiritual şi afectiv (Marcu 10:30). Collin, tînărul african menţionat mai devreme, a găsit astfel de prieteni. Simţind nevoia de îndrumare, el a început să asiste la întrunirile Martorilor lui Iehova. Curînd el s-a împrietenit cu membrii congregaţiei care l-au făcut să se simtă iubit şi dorit. Cu timpul, şi părinţii, şi fraţii săi mai mari au început să frecventeze întrunirile creştine.

Este mai mult decît probabil că părinţii tăi se interesează sincer de tine, dar pur şi simplu este nevoie să fie puţin mai conştienţi de necesităţile tale. Ia iniţiativa în a le vorbi despre aceasta. Cine ştie? Poate vei constata că ei sînt mult mai interesaţi de tine decît ţi-ai imaginat tu vreodată.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Părinţii astăzi se simt adesea prea stresaţi şi prea obosiţi pentru a se interesa de problemele copiilor lor