Lumea în obiectiv

1991 — Un an record pentru Biblie

Ecumenical Press Service afirmă că, potrivit raportului anual al Alianţei Biblice Universale (Scripture Language Report), în 1991 „pentru prima dată . . . treizeci şi două de limbi au primit cel puţin una din cărţile Bibliei“, ridicînd numărul total al limbilor în care a fost tradusă cel puţin o carte a Bibliei la 1.978. În acelaşi an, spune revista olandeză Vandaar, cele peste o sută de societăţi biblice naţionale au vîndut un record de 16 milioane de Biblii în lumea întreagă, aceasta reprezentînd o creştere de 3,5% faţă de 1990. Expedierea Bibliilor în fosta Uniune Sovietică (peste 700.000 de exemplare), în România (aproape 340.000) şi în Bulgaria (140.000) a avut drept rezultat o creştere de 34% a distribuirii de Biblii în Europa, în timp ce expedierile în China (aproape un milion de exemplare) şi în Coreea de Sud (1,8 milioane) au condus la o creştere de 13% în Asia. În aceeaşi perioadă însă, distribuirea de Biblii a scăzut cu peste 10% în Africa şi 11% în Americi. Vandaar precizează că în ţările în curs de dezvoltare preţul unei Biblii echivalează cu salariul mediu pe o zi de muncă.

În căutarea tinereţii

O mulţime de produse de pe piaţă au reputaţia de a întîrzia procesul îmbătrînirii. Din nefericire, după cum afirmă revista Consumer Reports, există puţine dovezi în sprijinirea acestei pretenţii. În plus, aceste produse costisitoare pot avea efecte secundare dăunătoare. Caleb Finch, profesor în neurobiologia îmbătrînirii la o universitate din sudul Californiei, a spus: „Cînd vă îndopaţi cu medicamente, în corp au loc reacţii ciudate. Fiecare medicament are propriul său efect şi nu se pot prezice interacţiunile sau consecinţele pe termen lung“. Consumer Reports a declarat: „Puţini sînt cercetătorii care speră că în viitorul apropiat vor reuşi să mărească durata maximă de viaţă“. Revista comenta că o dietă corectă, exerciţii fizice efectuate cu regularitate, evitarea tutunului şi a unui prea mare consum de alcool, precum şi menţinerea unei greutăţi corespunzătoare pot „produce efecte similare celor pretinse de produsele de prelungire a vieţii“.

Bebeluşi abandonaţi

„Mame desperate îşi abandonează copilaşii — unii în vîrstă doar de cîteva luni — în spitale pe tot cuprinsul Africii de Sud“, spune Saturday Star, un ziar din Johannesburg. „Sărace, fără loc de muncă, fără adăpost şi fără speranţă, tot mai multe mame îşi abandonează copiii în spitale unde, pur şi simplu, îi internează cu nume false şi boli inexistente.“ Unii copii au fost obligaţi să stea în spitale timp de peste un an neputînd fi adoptaţi sau transferaţi la orfelinate, acestea fiind deja supraaglomerate. În unele spitale, majoritatea copiilor abandonaţi erau bebeluşi. „Oameni de la ţară care vin cu treburi (în oraşe) seduc fete tinere, după care se întorc la familiile lor, lăsîndu-le gravide. Fetele nu au altă şansă decît să-şi abandoneze bebeluşul“, explică dr. Adele Thomas, directoare a unui centru de protecţie a copiilor din Johannesburg. Un alt motiv îl constituie agitaţia civilă. „Am înregistrat o creştere anul trecut cînd situaţia a fost deosebit de violentă şi mulţi oameni au trebuit să-şi abandoneze casele“, a afirmat directorul unui spital.

Onestitatea în Europa

Variază moralitatea civică de la o naţiune la alta în Europa? Pentru a afla aceasta, Grupul de studiu al sistemelor de valori ale europenilor a efectuat un sondaj asupra a 19.000 de persoane din 13 naţiuni. Fiecare persoană a fost întrebată dacă practici cum ar fi frauda fiscală, mituirea, aruncarea murdăriei pe străzi şi pretinderea unor avantaje sociale fără să aibă drept la ele sînt justificate. The European raportează că cei mai cinstiţi sînt scandinavii. Motivul? Oamenii de acolo au încredere în instituţiile lor, în timp ce în alte ţări, slaba moralitate civică reflectă o atitudine critică faţă de Stat. Aşadar, onestitatea pare să reflecte atitudinea pe care o are cineva faţă de societate. „Cînd oamenii au o atitudine negativă faţă de stat, ei au o atitudine negativă faţă de orice lucru legat de societate“, a afirmat Jan Kerkhofs, profesor emerit de ştiinţe sociale la Universitatea Leuven, Belgia.

Costul ridicat al alcoolismului

Alcoolismul costă. El îl costă atît pe alcoolic, cît şi societatea în nenumărate moduri, printre acestea numărîndu-se cheltuieli ridicate pentru sănătate, familii destrămate, accidente şi decese. Însă, un cost adesea trecut cu vederea îl constituie banii cheltuiţi de alcoolic pentru întreţinerea viciului său. Potrivit ziarului parizian Le Figaro, un studiu efectuat în Franţa arată că un alcoolic cheltuieşte în medie peste 3.000 de franci (540 de dolari americani) pe lună pe băutură. În plus, studiul arată că, în medie, consumul de alcool se ridică la 50% din bugetul familiei alcoolicului — şi chiar 80% în cazul celor care locuiesc singuri. După un an de abstinenţă totală, aproape toţi alcoolicii care au participat la realizarea studiului şi-au îmbunătăţit în general standardul de viaţă. Ei mîncau mai bine şi erau îmbrăcaţi mai bine. Jumătate dintre ei au reuşit chiar să economisească bani.