Imigranţii — Cum pot ei înfrunta problemele?

JAROSLAV, în vîrstă de 17 ani, nu mai putea suporta să fie tachinat pentru faptul că era ucrainean. „Ascultaţi, ripostează el, părinţii mei au venit aici ca refugiaţi.“ El a explicat că ei şi-au pierdut ţara lor şi chiar dacă ar dori, acum nu ar putea să se reîntoarcă în ea. Acest episod, relatat de scriitorul John Brown în cartea sa The Un-melting Pot, arată dificultăţile pe care le întîmpină mulţi imigranţi şi mulţi străini pentru a fi acceptaţi. Jaroslav a învăţat din proprie experienţă că faptul de a se scuza că este străin nu serveşte la nimic. El a sfîrşit prin a-şi spune: ‘nu au decît să mă accepte aşa cum sînt’ — şi metoda i-a reuşit!

Prejudecata, suspiciunea şi intoleranţa sînt realităţi cărora imigranţii trebuie să le facă faţă. Dar dacă sînteţi străin, există ceva ce puteţi face pentru a depăşi perioada de tranziţie.

Motive şi atitudini

Ştiind dinainte că veţi fi obiectul prejudecăţilor, sau că veţi fi probabil respins, de ce nu v-aţi adapta reacţiile ca atare? Rosemary, o englezoaică care a emigrat în Japonia, vorbeşte din proprie experienţă. „Nu vă iritaţi cînd oamenii din ţară fac remarci usturătoare cu privire la ţara dvs. natală“, sfătuieşte ea, adăugînd: „Împotriviţi-vă puternicului impuls de a vă apăra pe dvs. înşivă, ţara şi mediul din care aţi venit. Cu timpul, oamenii vă vor judeca după atitudinea şi conduita dvs. de fiecare zi şi îşi vor revizui prejudecăţile. Acest lucru poate pretinde ani“.

Amintiţi-vă că oamenii sînt foarte susceptibili cu privire la motivele pentru care doriţi să trăiţi în ţara lor. Un corespondent al revistei Treziţi-vă! din Germania, ţară în care în prezent există mulţi imigranţi din Europa de Est, spune: „Adaptarea la noua ţară depinde de motivele pentru care emigrează cineva. Cei care o fac din motive corecte, dorind să facă din noua ţară propria lor ţară, se simt în general stimulaţi să înveţe limba şi să facă tot ce pot pentru a se integra. Cei care consideră prezenţa lor într-o ţară doar ceva temporar, sau care nu se gîndesc decît la avantaje economice rămîn curînd deziluzionaţi. În consecinţă ei depun puţine eforturi pentru a se adapta, acest lucru conducînd la frustrarea lor şi a celor care au de-a face cu ei“. Desigur, aceasta nu înseamnă că imigranţii nu trebuie să se reîntoarcă niciodată în ţara lor natală dacă aceasta este dorinţa lor.

Totuşi, de atitudinea şi motivele unui imigrant poate să depindă succesul sau eşecul integrării sale. Dacă sînteţi imigrant, recunoaşteţi că în sînul populaţiei locale există, aşa cum arată U.S.News & World Report, ideea adînc înrădăcinată că „străinii dizolvă liantul etnic care asigură coeziunea unui popor“. Dar dacă vă dovediţi valoarea şi vă aduceţi contribuţia, oamenilor din ţara care vă primeşte le va fi mult mai uşor să vă accepte şi să vă arate prietenie. „Ei doresc să rămîneţi un străin, spune Rosemary, imigranta menţionată mai înainte, dar doresc, de asemenea, să iubiţi ceea ce iubesc ei.“

Unele dintre problemele care vă aşteaptă în calitate de imigrant pot fi anticipate, sau chiar evitate, învăţînd cît mai mult posibil despre ţara în care intenţionaţi să mergeţi. Faptul de a citi, studia şi discuta cu alţii despre ţara, obiceiurile şi cultura ei vă va fi de mare ajutor în a vă pregăti în vederea şocului cultural pe care în mod inevitabil îl veţi suferi.

Desigur, pentru cîştigarea respectului populaţiei locale, este esenţial să vă legalizaţi situaţia. Mulţi îi consideră pe imigranţii clandestini drept o pacoste, o ameninţare. În cel mai bun caz ei sînt priviţi drept o mînă de lucru ieftină, care aşteaptă doar să fie exploatată fără milă. Imigranţii care au reuşit să se integreze spun că merită să încerci să faci tot ce poţi pentru a-ţi legaliza situaţia. Cînd sînteţi intervievaţi de către funcţionarii care se ocupă cu problemele legate de imigrare, este esenţial să aveţi o ţinută curată şi ordonată pentru a face o impresie favorabilă. Arătaţi-vă dispuşi să colaboraţi. Nu fiţi evazivi.

Dar există multe alte lucruri pe care dvs., în calitate de imigranţi, le puteţi face pentru a atenua problemele care derivă din adoptarea unei noi ţări.

Lărgiţi-vă

Tendinţa naturală a celor mai mulţi nou-veniţi este de a se regrupa în sînul comunităţii lor. De exemplu, în New York City există cartiere întregi populate de oameni de aceeaşi naţionalitate — mica Italie, Chinatown şi cartierul evreiesc, pentru a nu menţiona decît cîteva. Aceste comunităţi furnizează servicii esenţiale pentru a-i face pe imigranţi să se simtă la ei acasă — un punct de plecare pentru explorarea de noi orizonturi.

Din nefericire, în acest stadiu unii se închid în ei înşişi şi se privează de ocaziile şi avantajele care în realitate i-ar putea ajuta. „Dacă respingerea şi îndepărtarea de cultura ţării gazde devine modalitatea preferată de a înfrunta noul . . . mod de viaţă, spune revista Psychology of Women Quarterly, procesul de adaptare riscă să nu ajungă niciodată la desăvîrşire.”

Dimpotrivă, aproape toţi imigranţii care au avut vederi suficient de largi pentru a face un pas îndrăzneţ în încercarea de a se integra în societatea ţării gazdă spun că lucrul acesta le-a îmbogăţit mult viaţa. După ce petrecuseră cîteva săptămîni pe insula microneziană Guam cu ocazia unui studiu asupra diferenţelor culturale, un grup de studenţi americani au comentat despre faptul că această experienţă le-a deschis orizontul în ce priveşte modul în care considerau alte culturi. „În loc să consider diferenţele drept o ameninţare, le consider drept un punct de interes şi curiozitate“, a recunoscut un student. Un altul a spus: „Încep să-mi reevaluez propria cultură printr-o altă prismă. Repun în discuţie unele valori şi lucruri pe care anterior le consideram ca fiind singurele autentice . . . Am avut de învăţat de la ei“.

Totuşi, pentru a vă putea integra într-o comunitate este nevoie să faceţi anumiţi paşi.

Lucruri esenţiale în vederea integrării

„Învăţarea limbii ţării gazde conduce la o adaptare mai rapidă şi mai uşoară . . . deoarece ea îi permite imigrantului să fie într-o legătură mai strînsă cu majoritatea.“ Aşa recomandă revista Psychology of Women Quarterly. Dar nu vă lăsaţi înşelaţi! Învăţarea unei limbi nu este un lucru uşor. „La început mi-a fost foarte greu, îşi aminteşte George, care a emigrat în Japonia. Ei rîdeau cînd făceam o greşeală, dar nu mă ajutau.“ Fără să se lase descurajat, George s-a echipat cu un tranzistor şi oriunde mergea asculta posturile de radio japoneze. El adaugă: „Am constatat că faptul de a citi mult mă ajuta să învăţ limba“.

Limba unei naţiuni este poarta spre cultura sa. Dar chiar dacă ajungeţi în cele din urmă să stăpîniţi limba, cultura ţării este mult mai dificil de asimilat. Aici apare necesitatea unui anumit echilibru. Un străin care doreşte să se integreze trebuie să fie dispus să accepte sfidarea de a se adapta noii culturi, fără a renunţa prin aceasta la propria-i personalitate şi la amorul său propriu. Scriitorul iugoslav Milovan Djilas a spus: „Un om poate abandona totul — casă, ţinut, ţară — dar nu se poate abandona pe sine însuşi“. Găsirea unui astfel de echilibru nu este un lucru uşor.

Unitate familială

Fiecare persoană reacţionează în mod diferit la noul său mediu. În mod evident, pentru persoanele mai în vîrstă limba şi cultura maternă sînt adînc înrădăcinate. Copiii asimilează, în schimb, mult mai repede o limbă şi o cultură diferită. În scurt timp ei îşi pot asuma rolul de interpreţi, părinţii lor aflîndu-se atunci în postura de elevi. Această nenaturală inversare de roluri conduce adesea la conflicte în sînul familiei. Părinţii pot crede că nu se mai bucură de acelaşi respect, în timp ce copiii nu suportă ca părinţii să le impună cultura lor ‘depăşită’. Cum pot fi, aşadar, atenuate aceste tensiuni?

În primul rînd, părinţii trebuie să ţină cont de influenţa pe care noul mediu o exercită asupra copiilor lor. Aceasta înseamnă că ei trebuie să depună efort pentru a se integra împreună cu copiii lor — nu să aştepte ca aceştia să adopte o cultură şi în acelaşi timp să fie fideli alteia. Această concesie pretinde discernămînt din partea părinţilor imigranţi, dar contribuie mult la reducerea tensiunilor din cadrul familiei. Biblia conţine acest principiu: „Prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere se întăreşte“. — Proverbele 24:3.

În mod asemănător, copiii ar trebui să recunoască faptul că, deşi părinţii provin dintr-o cultură diferită, ei au trecut prin şcoala vieţii şi posedă, aşadar, mult mai multă experienţă. Manifestînd respectul cuvenit faţă de părinţii lor, copiii vor contribui mult la pacea familiei.

Aşadar, în pofida dificultăţilor inerente integrării, dvs., imigranţii, puteţi contribui mult pentru ca această experienţă să fie în avantajul dvs. Tony, un tînăr imigrant portughez, care a reuşit să se integreze, rezumă situaţia cu aceste cuvinte: „M-am confruntat cu multe dificultăţi dar, în final, m-am îmbogăţit. Înţelegerea a două limbi şi culturi mi-a lărgit considerabil vederile despre viaţă“.

[Chenarul de la pagina 10]

Dacă sînteţi imigrant

Ce să faceţi

▶ învăţaţi limba

▶ acceptaţi şi căutaţi să înţelegeţi cultura ţării

▶ conformaţi-vă obiceiurilor locale

▶ studiaţi noul mediu şi puneţi întrebări pentru a afla mai multe lucruri despre el

▶ depuneţi efort pentru a vă integra ca familie

▶ cooperaţi cu autorităţile; faceţi tot ce puteţi pentru a vă legaliza situaţia

Ce să nu faceţi

▶ să vă retrageţi din noua voastră comunitate

▶ să consideraţi propria voastră cultură superioară

▶ să puneţi banii şi lucrurile materiale pe primul loc în viaţă

▶ să aşteptaţi de la copiii voştri să rămînă ataşaţi de cultura voastră

▶ să-i dispreţuiţi pe părinţi pentru cultura lor diferită

▶ să emigraţi separat de familie, dacă puteţi să o evitaţi

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Învăţînd limba noii voastre ţări, vă lărgiţi cercul de cunoştinţe