Potrivit Bibliei

Căsătorie sau concubinaj?

„CÎND ne vom căsători?“ Cu numai 35 de ani în urmă, această întrebare era pusă probabil de cuplurile de logodnici. Astăzi însă este foarte probabil ca această întrebare să fie ridicată de două persoane care trăiesc deja împreună. Timpurile s-au schimbat şi tot la fel modul de a privi căsătoria. Care cale este mai bună: Să fii căsătorit sau să trăieşti în concubinaj cu persoana pe care o alegi?

Studiile arată că în Brazilia, Franţa, Suedia, Statele Unite şi în multe alte ţări, concubinajul este foarte la modă. Acest lucru poate fi în armonie cu atitudinea morală actuală, dar el nu constituie ceva nou. Noutatea constă în modul de a privi concubinajul. Astăzi mulţi scuză sau consideră absolut normal un lucru considerat altădată drept păcat.

Concubinajul — oferă vreun avantaj?

Unii susţin că faptul de a trăi în concubinaj este raţional, întrucît îi face capabili pe cei doi să ajungă să se cunoască bine înainte de a se angaja în legătura permanentă a căsătoriei. Alţii enumeră alte avantaje: concubinajul îi permite cuplului să reducă cheltuielile împărţind plata chiriei; îi face independenţi de părinţi; le oferă compania de care au nevoie, inclusiv relaţii sexuale. Alte cupluri mai în vîrstă şi necăsătorite spun că trăind în concubinaj nu pierd unele avantaje de ordin social.

Însă concubinajul îşi are aspectele sale negative: Cei doi pot pune capăt legăturii dintre ei în orice moment pur şi simplu plecînd. De fapt, cotidianul francez Le Monde relata că în Suedia şi Norvegia, jumătate din legăturile de concubinaj nu durează nici măcar doi ani, iar între 60 şi 80% le pun capăt în mai puţin de cinci ani.

Căsătoria — o cale mai bună

Cei care privesc favorabil concubinajul ar putea defini certificatul de căsătorie drept o simplă „bucată de hîrtie“, ceva fără valoare practică. Această atitudine transpare şi din serialele TV şi din filmele de cinema şi, de asemenea, din viaţa personală a unor celebrităţi. Să examinăm, aşadar, acum adevărata valoare a acestei „bucăţi de hîrtie“.

Cînd se formează o societate comercială sau se achiziţionează un teren sau se împrumută cuiva bani de ce se întocmeşte un contract scris, şi încă în faţa unui notar? Un motiv este că ambele părţi şi-au luat un angajament, şi este în avantajul amîndurora să stabilească condiţiile în scris. De exemplu, dacă una din părţi moare, dispare sau pur şi simplu îşi pierde memoria, contractul rămîne în vigoare prin lege. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul căsătoriei. În eventualitatea că unul sau ambii parteneri decedează, în majoritatea ţărilor legea le acordă ajutor membrilor rămaşi în viaţă ai familiei. Acest tip de asistenţă nu este acordat atunci cînd cei doi trăiesc în concubinaj. Angajamentul este cel care marchează diferenţa dintre concubinaj şi căsătorie. Iar certificatul de căsătorie îi aminteşte cuplului de promisiunea pe care au făcut-o de a se iubi, a se onora şi a-şi purta de grijă reciproc, precum şi de implicaţiile legale ale jurămîntului solemn de căsătorie.

O femeie căsătorită s-a exprimat astfel: „Probabil par demodată, dar angajamentul căsătoriei mă face să mă simt mai în siguranţă“. Această exprimare este ecoul a ceea ce a spus Dumnezeu cînd a unit prin căsătorie prima pereche umană: „Iată de ce bărbatul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa şi trebuie să se alipească de soţia sa şi ei trebuie să devină o singură carne“a (Geneza 2:24, NW). O unitate fără egal! Astfel, „o carne“ este posibilă numai printr-o relaţie completă, exclusivă, legală şi care să dureze toată viaţa.

Unii susţin însă că ştiu cupluri care trăiesc în concubinaj şi care au totuşi o relaţie strînsă.

„Să se căsătorească“

Biblia indică motivul principal pentru care cuplurile nu trebuie să trăiască în concubinaj. „Căsătoria să fie onorată printre toţi şi patul conjugal să fie nepătat, căci Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe adulteri“, declară Evrei 13:4, NW. Biblia spune în termeni simpli şi clari că faptul de a convieţui cu cineva în afara relaţiilor de căsătorie înseamnă fornicaţie. Dar ce se înţelege prin „fornicaţie“? Un dicţionar descrie fornicaţia drept „relaţii sexuale între persoane care nu sînt soţ şi soţie“. Pentru a avea o conştiinţă bună trebuie să urmăm acest sfat biblic: ‘Dumnezeu vrea să vă abţineţi de la fornicaţie’. — 1 Tesaloniceni 4:3, NW.

Dar dacă unora le vine greu să-şi stăpînească impulsul sexual? Apostolul Pavel a scris: „Dar dacă nu se pot înfrîna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decît să ardă“. Şi iarăşi: „Dacă cineva gîndeşte că virginitatea este nepotrivită, . . . să se căsătorească“ (1 Corinteni 7:9, 36). Să observăm că Pavel nu a spus ca ei ‘să facă ce vor şi să trăiască în concubinaj’, ci: „Să se căsătorească“.

Căsătoria nu trebuie considerată doar un mijloc de satisfacere a dorinţelor sexuale. Cuplurile trebuie să ajungă să se cunoască reciproc înainte de căsătorie. Dar cum puteţi face aceasta dacă nu trăiţi împreună? O curtare onorabilă furnizează multe ocazii în acest sens. Reflectaţi la ce anume aşteptaţi de la căsătorie şi de la partenerul conjugal. Care vă sînt necesităţile fizice, afective şi spirituale? Persoana la care vă gîndiţi ca la un eventual partener vă va ajuta să vi le realizaţi? — Matei 5:3.

După examinarea celor de mai sus veţi fi de acord, fără îndoială, că dintre cele două tipuri de legături — concubinajul şi căsătoria — căsătoria este mai bună. În primul rînd, cuplurile căsătorite nu au nici un motiv de ruşine sau teamă, şi ele se bucură de respectul prietenilor şi al rudelor. În al doilea rînd, copiii lor nu vor purta cicatrice afective pentru motivul că ar fi nelegitimi. In sfîrşit, şi ceea ce este cel mai important, aceste cupluri obţin aprobarea lui Dumnezeu prin faptul că manifestă respect faţă de aranjamentul său în vederea căsătoriei.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

Nuntă în secolul al XVI-lea

[Provenienţa ilustraţiei]

Nuntă ţărănească, de Pieter Bruegel cel Bătrîn, secolul al XVI-lea

Cu amabila permisiune a Kunsthistorisches Museum, Viena