Energia mareelor

De la corespondentul nostru din Canada

ENERGIE! Societatea modernă are o nesăţioasă sete de energie. Iar după embargoul petrolului din 1973, care a avut drept rezultat o creştere colosală a preţurilor carburanţilor, oamenii de ştiinţă au căutat alte surse de energie în afară de combustibilii fosili. Recentul război din Golf a arătat cît de gravă consideră naţiunile că ar fi posibilitatea întreruperii aprovizionării lor cu petrol din Orientul Mijlociu.

Unele proiecte experimentale propuse cîndva, dar date la o parte în timpuri mai puţin critice, sînt acum reexaminate. De exemplu, ce se poate spune despre puternicele maree oceanice? Ar putea fi ele utilizate într-un mod rentabil pentru producerea electricităţii? 

Cu cîţiva ani în urmă, nişte ingineri canadieni au început să studieze extraordinarele maree ale Golfului Fundy. Acest golf este situat între două provincii canadiene de pe coasta atlantică, Noua Scoţie şi New Brunswick, şi este renumit pentru mareele sale — cele mai mari de pe glob, ajungînd pînă la 16 metri. Uzine maremotrice au fost deja instalate în Franţa şi în Uniunea Sovietică, aşadar de ce nu ar fi instalate şi în Canada?

A fost conceput deci un proiect detaliat în vederea producerii unei energii electrice de 4.800 de megawaţi — 6,5 milioane cai-putere. (Pentru comparaţie, o centrală nucleară instalată în apropierea New Brunswick-ului genera numai 600 de megawaţi.) Însă costul realizării unei astfel de uzine maremotrice este astronomic — în 1981 el era estimat la aproximativ 5 miliarde de dolari canadieni!

O uzină pilot

Prudent, guvernul a decis să finanţeze mai întîi construirea unei uzine experimentale pentru a testa structura şi rentabilitatea. Această uzină, numită Annapolis Tidal Power Project este situată pe un baraj construit pe rîul Annapolis care se varsă în bazinul cu acelaşi nume, bazin în care pătrunde fluxul şi care comunică cu Golful Fundy, în apropiere de oraşul Annapolis Royal din Noua Scoţie. Uzina, a cărei instalare a costat 55 de milioane de dolari, a început să producă energie electrică în 1984.

Într-unul din anii recenţi, peste 40.000 de persoane au vizitat centrala maremotrică din Annapolis, unii venind chiar din Siberia şi China. La prima vedere însă uzina pare să nu aibă nimic ieşit din comun deoarece tot ce puteţi vedea aici este o construcţie de beton cu două nivele, aşezată pe un mic baraj. Cine ar putea bănui că aceasta este prima uzină maremotrică din America de Nord?

În plus, aici nu veţi vedea nici un grup numeros de ingineri care să supravegheze uzina. Ea este comandată de ordinatoare situate la o distanţă de circa 100 km, iar întreţinerea ei necesită doar cîteva persoane. Şi totuşi centrala produce aproximativ 30 de milioane de kilowaţi-oră pe an — suficient pentru a alimenta 8.000 de locuinţe. Cum funcţionează ea?

Principiul de funcţionare

Ascuns în interiorul unei săpături adînci de peste 30 de metri se află secretul succesului uzinei: turbina hidraulică. Principiul ei de funcţionare este surprinzător de simplu. Turbina este instalată pe o mică insulă legată de ţărm de fiecare parte printr-un fel de dig. Cînd are loc fluxul în golful Fundy, apa din bazinul Annapolis trece prin nişte ecluze făcute în baraj şi umple un mare bazin de acumulare situat în amonte. Cînd mareea atinge înălţimea maximă, toate ecluzele se închid.

Cînd mareea se retrage în aval de baraj (avînd înălţimea de 4,60 m), ecluzele se deschid, iar apa din bazinul de acumulare se varsă din nou în bazinul Annapolis trecînd prin turbină. Forţa apelor pune în mişcare turbina generînd astfel electricitate. Întrucît uzina funcţionează numai cînd apa curge, ea produce energie doar circa 11 sau 12 ore pe zi.

Ţinînd cont de aceste condiţii speciale, a fost concepută o turbină experimentală cu un diametru de 7,60 metri. Polii magnetici ai generatorului, care produc electricitate atunci cînd turbina se învîrte, sînt fixaţi de marginea turbinei şi se rotesc odată cu ea. (Turbinele tradiţionale pun în mişcare de obicei un arbore care acţionează generatorul.) S-a obţinut astfel o turbină mai compactă care funcţionează în mod eficient chiar şi atunci cînd viteza apei este relativ mică.

Oare salinitatea apei nu avea să creeze probleme acestui echipament? Efectul corosiv al apei sărate a constituit o problemă majoră, dar inginerii au rezolvat-o introducînd un curent electric foarte slab în apa care curge, reducînd astfel efectul corosiv.

Viitorul energiei maremotrice

Dacă proiectul de construcţie al unei centrale maremotrice mai mari în Golful Fundy se va realiza, ea va cuprinde peste o sută de turbine de talia celei de la Annapolis. Acestea vor fi instalate pe un baraj lung de 8 km plasat de-a curmezişul braţului estic al golfului.

Însă, îndiguirea parţială a Golfului Fundy în vederea producerii electricităţii riscă să creeze probleme serioase. Un prim motiv de preocupare îl constituie costul enorm al lucrării de construcţie. Mai există apoi problema daunelor pe plan ecologic. Posibila creştere a mareelor în Golful Fundy cu cîţiva centimetri ar avea drept rezultat inundarea cu apă sărată a unor vaste regiuni de coastă. Procesul de migrare a peştilor ar putea fi de asemenea afectat, blocîndu-se reîntoarcerea scrumbiilor în apă dulce.

În orice caz, prima uzină maremotrică din America de Nord, centrala pilot de la Annapolis, continuă să producă energie pentru reţeaua electrică din estul Canadei. Însă, producţia sa nu constituie decît o picătură de apă, o parte infimă din electricitatea necesară pentru a potoli setea de energie a acestei ţări.

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Bazin de acumulare

Uzina maremotrică permite refularea apei înapoi în ocean în timpul refluxului

Ecluzele de control se deschid pentru a permite admisia apei în timpul fluxului şi apoi se închid pentru a menţine plin bazinul de acumulare

Golful Fundy

[Provenienţa fotografiei]

Cu amabila cooperare a centralei din Noua Scoţie