Nu neglijaţi avertismentele organismului!

De la corespondentul nostru din Irlanda

PENTRU Una şi pentru soţul ei, Ron, experienţa a fost îngrozitoare şi dureroasă. Într-o noapte friguroasă de ianuarie, Unei i s-a făcut rău. Medicul pe care l-a chemat Ron credea că era vorba de un dezechilibru hormonal care îi provoca tulburări ovariene şi a ordonat să fie dusă la spital. Ron a condus-o cu maşina pe soţia sa — care avea hemoragie şi dureri teribile — la un spital situat la distanţă de 80 km, rulînd pe un drum de munte întunecos şi accidentat.

Însă spitalul respectiv nu putea trata cazul ei, de aceea a fost transferată la un spital din apropiere mai modern şi mai mare. Acolo i s-a făcut o operaţie reuşită şi ea s-a restabilit.

Ron şi Una au fost recunoscători personalului spitalului pentru competenţa şi îngrijirile care salvaseră viaţa Unei. În timp ce îşi exprimau recunoştinţa faţă de anestezist, acesta a spus că era fericit că lucrurile s-au terminat cu bine. Apoi a adăugat această remarcă interesantă: „Extrem de puţine tulburări ginecologice se declanşează brusc. Cele mai multe sînt semnalate dinainte“. Ce voia el să spună?

Semnale de avertizare

Una spune că avusese unele tulburări cu doi ani în urmă. În timpul menstruaţiei, ea nu avea hemoragie decît dacă făcea efort fizic, şi atunci, în general, sub formă de cheaguri de sînge. „Ar fi trebuit să consult un medic, recunoaşte ea, dar nu am acordat atenţie acestui lucru gîndindu-mă că era, probabil, vorba de o menopauză prematură. Apoi, în ianuarie anul trecut, menstruaţia mi-a încetat după două zile pentru ca, trei zile mai tîrziu, să reînceapă cu o hemoragie foarte abundentă însoţită de cheaguri enorme. Nu m-am prea îngrijorat, dar a doua zi m-am simţit atît de rău încît a trebuit să stau la pat. Dar tot nu am chemat medicul. Am apelat la el doar în noaptea în care a trebuit să fiu dusă de urgenţă la spital.“

Ar fi putut oare evita Una să ajungă într-o situaţie atît de critică? Ea crede că acest lucru ar fi fost posibil dacă ar fi ştiut căror simptome să le acorde atenţie şi dacă ar fi acţionat prompt. Din nefericire, spune ea, „la fel ca multe femei, întotdeauna minimalizam importanţa oricărui lucru legat de menstruaţie, neluîndu-l în serios“. În realitate însă, simptomele Unei erau tipice unei tulburări ovariene care pretinde o atenţie imediată.

În fiecare lună, femeile aflate la vîrsta la care pot da naştere la copii au un indicator al stării lor generale de sănătate: procesul natural al menstruaţiei. Orice neregularitate semnificativă este, de fapt, un semnal de alarmă. În unele cazuri, o afecţiune care ar putea fi vindecată printr-un tratament medical obişnuit se termină cu o intervenţie chirurgicală pentru că simptomele nu au fost sesizate la timp.

Dar de ce aceste semnale sînt adesea ignorate sau minimalizate? În multe familii, soţia este cea care se ocupă de problema alimentaţiei, administrării medicamentelor şi menţinerii igienei familiei. Făcînd toate acestea, se poate întîmpla ca ea să–şi neglijeze propria sa sănătate. La fel ca în cazul Unei, probabil ea nu cunoaşte exact semnificaţia unor simptome. Sau, s-ar putea ca posibilităţile financiare să fie limitate şi ea să acorde prioritate copiilor sau soţului ei, sperînd că propriile ei probleme se vor rezolva de la sine. Sau, poate că ideea unei spitalizări o înspăimîntă atît de mult încît preferă să suporte durerea decît să se interneze. Sau, dacă are serviciu laic, nu poate sau nu vrea să se învoiască pentru a se îngriji de propria ei sănătate.

În multe cazuri, spun medicii, soţia este lăsată să se chinuiască singură cu propriile ei probleme de sănătate. Probabil soţul nu este prea preocupat de „problemele femeilor“. Însă soţii care îşi iubesc soţiile se vor interesa personal de aceste lucruri, astfel încît să poată veghea asupra bunăstării soţiilor lor. Biblia îi îndeamnă pe bărbaţi: „Fiecare dintre voi să–şi iubească soţia ca pe sine“ (Efeseni 5:28, 33). Aşadar, cum pot soţii şi părinţii să–şi ajute soţiile şi fiicele să evite, atunci cînd este posibil, situaţiile de urgenţă?

Atenţie la semnalele de avertizare!

Fiţi atenţi la unele întîmplări neobişnuite care pot constitui semnale de avertizare. De exemplu, orice hemoragie sau pierdere neregulată de sînge, chiar dacă nu este însoţită de durere, ar trebui să constituie obiectul unui examen medical.a La fel stau lucrurile şi dacă este vorba de stări de oboseală neobişnuite, pierderi mari de sînge şi tulburări în ce priveşte micţiunea. Acestea pot semnala prezenţa unui fibrom care este cu atît mai uşor de tratat, cu cît este descoperit mai devreme.

Nu trebuie neglijate durerile de spate cronice, o senzaţie de apăsare pelviană sau incontinenţă urinară la efort. Acestea pot semnala o anomalie care, în primele stadii, poate fi corectată uneori prin exerciţii fizice, dar care poate necesita o intervenţie chirurgicală mai tîrziu.b

În afară de atenţia acordată acestor simptome, femeile care depăşesc vîrsta de 25 de ani ar fi bine să facă un control medical regulat, vizînd în special o examinare a sînilor şi a organelor abdominale şi pelviene. Acest lucru poate fi făcut o dată la doi ani sau ori de cîte ori consideră necesar familia pacientei sau o pretind antecedentele medicale ale acesteia.

Perioade speciale

Există trei perioade în viaţa unei femei, perioade în care cei care o iubesc ar trebui să-i acorde o atenţie specială: apariţia menstruaţiei (cînd o fată începe să aibă ciclu menstrual), parturiţia (procesul de a da naştere la copii) şi menopauza (cînd menstruaţia încetează). Pe parcursul fiecăreia din aceste perioade ar putea surveni situaţii în care un sfat sau un tratament medical prompt ar putea preveni o fază critică.

APARIŢIA MENSTRUAŢIEI: Tinerele fete au nevoie de o educaţie sanitară pentru a fi ajutate să înţeleagă cum anume funcţionează corpul lor şi ce se petrece cu ocazia apariţiei ciclului menstrual. Părinţii, şi în special mamele, ar trebui să discute sincer şi deschis despre acest subiect cu fiicele lor. Dacă există o problemă, fetele nu ar trebui lăsate în ignoranţă cu privire la ceea ce se întîmplă, crezînd că trebuie să suporte o menstruaţie foarte abundentă sau dureri acute la data respectivă din lună. Dacă părinţii lor nu sînt în măsură să le ajute, probabil o prietenă mai în vîrstă le-ar putea sfătui să urmeze un tratament medical adecvat.

Cum poate şti o tînără dacă ciclul ei menstrual este normal, avînd în vedere faptul că acesta poate varia foarte mult chiar la aceeaşi persoană? Menstruaţiile neregulate sînt ceva obişnuit în primele şase pînă la douăsprezece luni (sau chiar pînă la doi ani în unele cazuri) după apariţia ciclului menstrual şi se datorează, de obicei, unor mici schimbări hormonale. Dacă după aceşti primi ani există schimbări ocazionale în ce priveşte durata ciclului menstrual sau natura sîngerării, acest lucru este considerat normal. Schimbările mai semnificative ar trebui considerate drept un semnal de alarmă care pretind un control medical.

Un aspect al educaţiei sanitare se referă la alimentaţie. Unele alimente apetisante dar cu valoare nutritivă mică, precum şi preocuparea exagerată de a nu creşte în greutate le împiedică adesea pe tinerele fete să asimileze cantitatea corespunzătoare de substanţe nutritive, în special calciu şi fier. Tinerele ale căror cicluri ovariene nu sînt încă stabilite, au adesea în timpul menstruaţiei pierderi de sînge mai mari decît ar fi normal şi aceasta le sporeşte necesarul de fier. Astfel, este foarte important ca ele să aibă o alimentaţie echilibrată şi să evite excesul de alimente preparate industrial. Uneori este indicat un supliment de fier.

PARTURIŢIA: Obstetricienii le recomandă femeilor gravide să se supună unui examen prenatal preventiv pentru a se determina prin teste sanguine dacă este necesar să ia un supliment de fier sau de acid folic. Întrucît o femeie gravidă este predispusă la hemoragie, faptul de a nu neglija semnalele de avertizare are o şi mai mare importanţă.

Chiar şi cea mai mică hemoragie în timpul gravidităţii pretinde un examen medical. Alte semnale de alarmă în această perioadă sînt durerile lombare, urmele de sînge în urină şi micţiunile dureroase. De fapt, orice simptom sau neregularitate ar trebui raportat imediat obstetricianului. În cazul în care situaţia financiară a familiei este precară, soţul are responsabilitatea specială de a se îngriji de sănătatea şi viaţa celei cu care a devenit „o singură carne“, şi de a veghea ca viaţa ei să nu fie în pericol. — Matei 19:5, 6, NW; Efeseni 5:25.

MENOPAUZA: Acesta este termenul medical pentru încheierea completă şi normală a ciclurilor menstruale. Această perioadă este cunoscută şi sub numele de climacteriu, sau vîrstă critică, şi este o etapă naturală în viaţa unei femei. În sens mai larg, aceasta a ajuns să însemne lunile sau chiar anii dinainte şi după acest eveniment natural. Pe parcursul acestei perioade, multe femei simt unele tulburări fizice neplăcute — cum ar fi menstruaţii neregulate şi valuri de căldură — care însă vor dispărea în cele din urmă. Dacă are loc o hemoragie prelungită sau foarte abundentă sau chiar o reapariţie a ciclului menstrual după şase sau mai multe luni de la ceea ce părea a fi ultimul ciclu menstrual, ar trebui consultat imediat un medic.

Este adevărat, nu pot fi prevenite toate situaţiile de urgenţă. ‘Timpurile şi împrejurările neprevăzute’ ne ating pe toţi (Eclesiastul 9:11, NW). Dar amintiţi-vă ce i-a zis Unei anestezistul: „Extrem de puţine tulburări ginecologice se declanşează brusc“. O bună educaţie sanitară şi o cunoaştere a modului în care acţionează mecanismele propriului lor organism le pot proteja pe femei de unele tulburări ginecologice neprevăzute. Este mai bine să preveniţi o situaţie critică decît să ajungeţi în ea pentru că aţi neglijat semnalele de alarmă. De aceea, soţiilor şi soţilor, nu neglijaţi avertismentele organismului!

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Un soţ înţelegător o poate ajuta pe soţia sa să nu neglijeze avertismentele organismului său