Lîna: o minunăţie
De la corespondentul nostru din Australia
OFERIND o căldură plăcută iarna, ea este în schimb surprinzător de răcoroasă vara. Este mai groasă decît bumbacul, totuşi se fac din ea ţesături uşoare. Îi protejează pe schiori, dar îi face totodată să viseze pe creatorii de modă. Poate fi întinsă aproape cu o treime din lungimea ei şi apoi să revină la dimensiunea iniţială.
Despre ce anume este vorba? Despre lînă, o fibră rezistentă şi cu multiple întrebuinţări. Da, blana uimitoare a oii docile îi oferă omului un produs cu cele mai diverse utilizări.
Utilizată de secole
Cînd primii exploratori au sosit în America de Sud, ei au întîlnit mulţi indigeni, în special peruvieni, îmbrăcaţi în minunatele veşminte din lînă de alpaca. Încă şi mai înainte, în timpurile biblice, oamenii creşteau turme mari de oi şi îşi confecţionau veşminte din lînă prelucrată şi vopsită. — Exodul 26:1; Leviticul 13:47.
Istoria modernă aduce în centrul atenţiei oile merinos, o rasă spaniolă remarcabilă nu numai pentru cantitatea şi calitatea superioară a lînii sale, ci şi pentru robusteţea şi capacitatea sa de a se adapta unor condiţii climaterice aspre. Viguroasele oi merinos erau ideale pentru clima uscată din Australia, continentul insular. Spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea, fondatorii acestei colonii noi erau în căutare nu numai de hrană. Ei aveau nevoie de un produs valoros la export pentru a pune bazele unei economii.
Ei au ales lîna deoarece aceasta creşte pur şi simplu singură pe spatele animalului. Oile puteau fi lăsate să pască practic nesupravegheate perioade lungi de timp, iar pentru producerea unor cantităţi mari de lînă nu era nevoie de prea multă muncă. Aceasta putea fi uşor ambalată şi putea fi păstrată în depozite fără să se învechească. Rezistenţa ei la umezeală îi permitea să suporte călătoria lungă de şase luni spre Anglia, pe veliere. Un alt mare avantaj era faptul că lîna era rezistentă la foc.
„Pe spinarea oilor“
Şi astfel, timp de un secol şi jumătate după sosirea aici a primelor oi merinos, în 1797, Australia a supravieţuit pe plan economic în special datorită exportului de lînă. Însă, după primul război mondial, odată cu dezvoltarea treptată a industriilor secundare şi cu intensificarea utilizării materialelor sintetice în locul lînii, expresia potrivit căreia Australia trăia, din punct de vedere financiar, „pe spinarea oilor“ a început să–şi piardă valabilitatea. Această situaţie a durat pînă în a doua jumătate a anilor ’80 cînd comerţul australian cu lînă a intrat într-o perioadă de prosperitate fără precedent. Şeptelul australian era atunci de aproximativ 166 de milioane de oi — adică mai mult de 10 oi pe cap de locuitor, iar producţia anuală de lînă depăşea 950.000 de tone.
Însă în 1990 tendinţa s-a schimbat. Cererea de lînă a scăzut, iar cei 70.000 de crescători de oi australieni au rămas cu prea multe oi — circa 20 de milioane în plus, relata Sunday Correspondent din Londra.
De ce atît de minunată?
Multiplele întrebuinţări ale lînii şi utilitatea ei suscită desigur interesul, aşa cum reiese dintr-o scurtă trecere în revistă a calităţilor ei. Lîna creşte la fel ca părul uman, iar multe rase de oi au păr lung amestecat cu lîna lor. Acesta a fost eliminat de la rasa merinos, lăsînd să crească doar blana lînoasă care este foarte solicitată. Deşi lîna este mai groasă decît bumbacul sau inul, densitatea ei scăzută permite fabricarea unor ţesături uşoare. Excelenta afinitate la coloranţi îi amplifică şi mai mult multipla utilizare. Dacă vedeţi o tînără cu un fular de un roşu aprins fluturînd în adierea vîntului, acesta ar putea fi din lînă pură.
Dar aţi încercat vreodată să rupeţi cu degetele un fir de lînă? Este rezistent, nu-i aşa? Da, o singură fibră de lînă poate rezista la rupere sub acţiunea unei greutăţi de 15 pînă la 30 g — astfel vă va trebui o foarfecă pentru a tăia o ţesătură de lînă. Fibra de lînă are totodată o buclă, sau ondulaţie, care o face să fie foarte elastică, iar atunci cînd este întinsă cu 30% din lungimea ei, ea va reveni la lungimea iniţială. Graţie acestei proprietăţi, ţesătura de lînă nu se şifonează atunci cînd se usucă.
În plus, aerul aflat între fibrele de lînă îi conferă acesteia o calitate izolatoare, făcînd-o să menţină căldura iarna şi să fie răcoroasă vara. Suprafaţa ei este, de asemenea, rezistentă la apă, aşadar, nu vă veţi simţi înfrigurat în cardiganul de lînă umed deşi, spre deosebire de alte ţesături, acesta nu se usucă foarte repede. La urma urmelor, oaia este îmbrăcată cu lînă tot timpul, indiferent de starea vremii, şi nu suferă de frig.
Ştiaţi că pîsla — care are sute de întrebuinţări, de la carpete pînă la mingile de tenis — este de fapt lînă presată la căldură? Iar ţesătura pieptănată de lînă, utilizată pentru costume de femei şi de bărbaţi şi pentru unele haine elegante, este fabricată din lînă toarsă într-un mod special.
Tunsul
În ţările mari producătoare de lînă, staulul pentru tunsul oilor constituie o parte integrantă a peisajului rural. De obicei, oile sînt tunse o dată pe an, dar în zonele cu climă caldă, tunsul poate fi efectuat de două ori pe an.
Tunzătorii sînt bărbaţi solizi, cu braţe viguroase şi spate puternic. Utilizînd maşini de tuns electrice, ei încearcă să îndepărteze lîna într-o singură bucată. Un bărbat experimentat poate tunde aproximativ 200 de oi pe zi. Întîi, el tunde lîna de pe burtă, începînd cu partea interioară a unui picior, apoi continuă cu spatele, gîtul şi umerii după care coboară pe cealaltă parte. Lîna de cea mai bună calitate este cea de pe spate şi de pe părţile laterale ale oii.
Este o plăcere să vezi oile proaspăt tunse care ies din staul săltînd de bucurie, fiind eliberate de grelele lor blănuri.
Apoi, lîna este sortată şi clasată. Sortatorii stau în picioare în faţa unor mese care le ajung pînă la talie şi examinează lîna în funcţie de cît este ea de lucioasă, buclată, pură, fină, moale şi lungă. Un sortator experimentat poate sorta aproximativ 4.500 kg de lînă pe săptămînă. Apoi lîna este spălată şi uscată, după care se extrage din ea lanolina, un fel de ceară. Lîna cea mai bună este cea tunsă de pe animalul viu.
Îngrijiri atente pentru a-i mări durabilitatea
Probabil nu este necesar să vi se amintească faptul că moliile iubesc lîna. Ele îşi depun aici ouăle pentru ca larvele noi să aibă hrană din abundenţă. Ele preferă lîna impregnată de transpiraţie sau de alte substanţe. Aşadar, nu păstraţi niciodată lînă pătată sau murdară. Dacă puteţi cumpăra haine tratate împotriva moliilor, aceasta este o protecţie suplimentară. Păstraţi hainele de lînă pe care nu le îmbrăcaţi frecvent în cutii închise ermetic. Şi chiar hainele pe care le îmbrăcaţi mai des periaţi-le şi scuturaţi-le cu regularitate deoarece lînii îi place să fie aerisită.
Graţie tehnologiei moderne, astăzi o parte mare din lîna care se vinde este tratată împotriva insectelor şi a mucegaiului. Adesea ea este tratată şi pentru a nu mai intra la apă şi pentru a rezista la foc. Însă, trebuie să aveţi grijă cînd spălaţi articolele din lînă. Multe maşini de spălat moderne au un program special pentru articole din lînă. Dar dacă spălaţi manual, presaţi uşor haina sub apă călduţă sau rece. Detergenţii lichizi pentru lînă sînt evident mai buni decît cei solizi, dar dacă aceştia nu sînt la dispoziţie, dizolvaţi pulberea în apă înainte de a începe. Nu utilizaţi detergenţi care sînt de obicei alcalini şi care riscă să distrugă îmbrăcămintea. Clătiţi la aceeaşi temperatură şi cu multă apă pentru a face să iasă tot detergentul. Rulaţi apoi haina udă într-un prosop şi apăsaţi pentru a îndepărta umezeala.
Unul din avantajele îmbrăcămintei de lînă este că aceasta rareori necesită să fie călcată. Însă dacă doriţi să-i daţi o ţinută impecabilă, utilizaţi fie un fier de călcat cu aburi, fie un fier obişnuit şi o bucată de pînză umedă, dar numai după ce haina este complet uscată. Aplicînd şi ridicînd fierul cu mişcări uşoare şi rapide veţi preveni luciul nedorit, şi este mai bine să procedaţi aşa decît să-l plimbaţi apăsîndu-l.
Lîna este o minunăţie
Sînteţi desigur de acord că lîna este un material cu totul deosebit. De la pardesie pînă la mingi de tenis, ea ne furnizează produse durabile. Primii colonişti australieni au luat evident o decizie înţeleaptă alegînd oile. Le sîntem recunoscători pentru că în felul acesta continuăm să ne bucurăm de o varietate nesfîrşită de lucruri confecţionate din acest produs minunat, lîna.
[Legenda fotografiilor de la pagina 23]
Înainte de tuns
În timpul tunsului
După tuns
Produsul finit