Soacra şi nora — Eternul conflict!

„NU mai vreau să te văd!“ — i-a strigat Fujiko soacrei sale, Tomiko. Fujiko se săturase pînă peste cap de atîtea ordine. Cu toate că pînă atunci reuşise să se stăpînească, în realitate trăise într-o tensiune interioară permanentă. „Mă consumam în sinea mea“, povesteşte Fujiko. „Nu mai eram eu însămi. Nu mai puteam continua să trăiesc într-o asemenea atmosferă“.

O femeie în vîrstă, care trăieşte singură în Japonia, declară următoarele: „Fiul meu şi soţia lui m-au părăsit. Acum nu mai port grija altora, fac ce vreau eu. Însă, după ce apune soarele, începe să mă cuprindă sentimentul de singurătate“.

Eternul conflict dintre soacră şi noră este o problemă universală. „În mod regretabil — remarcă Dulcie Boling, editoare a unei reviste australiene — există femei care sînt în permanenţă geloase pe nurorile lor. (...) În astfel de situaţii, nu este mare lucru de făcut, decît să zîmbeşti şi să suporţi“. În orient circulă chiar unele legende despre femei în vîrstă părăsite în munţi, în urma instigărilor făcute de nurorile lor.

În zilele noastre, acest conflict a devenit mai complicat ca oricînd. Conform statisticilor, vîrsta medie de viaţă creşte mereu, însă familiile au un număr tot mai mic de membri, iar diferenţa între rata mortalităţii la bărbaţi şi cea de la femei se adînceşte. Care sînt consecinţele acestui fapt? Deoarece tot mai multe femei ajung la vîrsta de 70–80 de ani, conflictul dintre soacre şi nurori se prelungeşte asemenea unui maraton epuizant în loc să fie ca o alergare scurtă de o sută de metri, cum era altădată.

Aspiraţiile persoanelor în vîrstă

Lăsînd la o parte aceste conflicte, dacă părinţii în vîrstă ar putea să aleagă, în ce fel de condiţii ar dori să trăiască? „În ultimii 20 de ani — spun cercetătorii Jacob S. Siegel şi Cynthia M. Taeuber — atît femeile, cît şi bărbaţii care-şi pierd partenerul de căsătorie, preferă singurătatea mai degrabă decît să locuiască împreună cu alţii“. La rîndul ei, Elaine M. Brody, fosta directoare a Ministerului american pentru probleme sociale, adaugă următoarea remarcă: în Statele Unite „persoanele în vîrstă preferă să trăiască separate de membrii lor de familie“. În cele mai multe cazuri, copiii lor locuiesc în apropiere şi îi vizitează sistematic, îngrijindu-se de necesităţile lor.

Cei din ţările orientale, preferă o altă variantă. O anchetă internaţională realizată de Agenţia Japoneză pentru Administraţie şi Coordonare, relevă că majoritatea vîrstnicilor din Japonia şi Thailanda, locuiesc împreună cu familia lor. Aceasta este situaţia în 61% din cazuri în Thailanda, şi în 51% din cazuri în Japonia.

Bineînţeles, că în Occident este destul de frecvent cazul cînd părinţii foarte înaintaţi în vîrstă sau imobilizaţi la pat, locuiesc împreună cu copiii lor. În Franţa, de exemplu, persoanele în vîrstă de peste 75 de ani, care şi-au pierdut partenerul conjugal, trăiesc de obicei la unul din copiii lor.

Acceptînd avantajele şi inconvenientele

Dacă două sau trei generaţii trăiesc sub acelaşi acoperiş, această situaţie prezintă în mod cert unele avantaje. Cei vîrstnici se simt mai în siguranţă şi nu sînt copleşiţi de sentimentul singurătăţii. Generaţia mai tînără poate profita de experienţa celor în vîrstă. O asemenea coexistenţă poate avea avantaje şi pe plan financiar.

Pe de altă parte, faptul de a locui împreună cu părinţii, poate complica şi mai mult relaţiile familiale, care sînt deja foarte dificile. De exemplu, în Japonia unde, conform tradiţiei, părinţii înaintaţi în vîrstă locuiesc împreună cu familia fiului lor cel mai mare, conflictul dintre soacră şi noră a devenit proverbial.

Dacă vă confruntaţi cu o asemenea situaţie, ce puteţi face? În cartea sa intitulată America’s Older Population (America persoanelor bătrîne), Paul E. Zopf, Jr., profesor de sociologie la Guilford College, scrie: „Deşi familia este o sursă de conflicte, ea oferă şi posibilitatea de a le rezolva. Capacitatea de a ţine sub control aceste conflicte şi de a colabora în mod constructiv cu cei în vîrstă din cadrul familiei, poate fi utilă şi în cadrul altor relaţii“.

Adoptaţi deci, o atitudine pozitivă faţă de această situaţie. Dacă veţi învăţa cum se soluţionează tensiunile familiale, atunci cu siguranţă veţi reuşi să rezolvaţi şi alte situaţii spinoase din viaţă. Consideraţi că aceasta constituie o provocare care vă va ajuta însă, să progresaţi. Să analizăm aşadar, problemele specifice ale convieţuirii cu socrii şi să vedem cum ar putea fi ele soluţionate. Chiar dacă în momentul de faţă nu vă aflaţi într-o asemenea situaţie, principiile care trebuie aplicate vă pot fi utile.

[Chenarul de la pagina 18]

Mai mult părinţi decît copii

Conform opiniei demografului Samuel Preston, pentru prima data în istorie, familiile au, în medie, mai mulţi părinţi decît copii. Problema cu care se confruntă multe perechi căsătorite din prezent, este de a şti cum să se achite în mod echilibrat de responsabilitatea de a se îngriji de două perechi de părinţi.