Dinozaurii — Diversitate de forme şi dimensiuni

Dintre toate formele de viaţă dispărute în prezent, probabil că dinozaurii au stîrnit cel mai mult imaginaţia oamenilor. Ideea cea mai răspîndită este că dinozaurii au fost nişte animale uriaşe, înspăimîntătoare. Cînd s-a formulat pentru prima dată acest nume din cuvintele greceşti însemnînd „şopîrlă înspăimîntătoare“, s-a presupus că este vorba de nişte animale gigantice, fiindcă fosilele de dinozauri care fuseseră găsite pînă atunci erau foarte mari.

Unele specii de dinozauri au fost într-adevăr gigantice şi înfricoşătoare, pentru că greutatea lor era mai mare decît a zece elefanţi africani. Însă, în decursul deceniilor următoare, paleontologii au descoperit oseminte ale unor dinozauri mai mici. Dimensiunile unora dintre ei se pot compara cu ale unui măgar, altele însă au mărimea unor pui de găină! Să aruncăm aşadar o privire asupra acestor reptile preistorice atît de fascinante!

Reptile zburătoare

Una dintre speciile de reptile preistorice care le-a dat multă bătaie de cap savanţilor este Pterozaurus (şopîrlă zburătoare) din care face parte şi Pterodactilus (şopîrla cu membrană între degete). De fapt acestea nu erau nici dinozauri, şi nici păsări, ci reptile zburătoare preistorice, care au fost clasificate drept reptile ca şi dinozaurii şi crocodilii. La unele specii, distanţa dintre aripile deschise (sau anvergura) ajungea pînă la 8 metri. Un exemplar găsit în 1975, în Texas, indică faptul că existau specii la care anvergura depăşea 15 metri. Acestea trebuia să fi fost cele mai mari animale zburătoare care au existat vreodată pe pămînt.

Cu toate că dinţii, craniul, bazinul şi membrele posterioare ale acestora erau ca ale reptilelor, în alte privinţe nu se asemănau cu dinozaurii. Pe de altă parte, în ciuda aripilor lor rigide, cu contur aerodinamic, a oaselor goale şi a unor articulaţii la nivelul aripilor şi gleznelor, ele nu erau nici păsări. Într-adevăr, şopîrlele zburătoare (Pterozaurii) aveau aripi membranoase, şi nu acoperite cu pene, ca în cazul păsărilor, iar aceste aripi erau susţinute de cel de-al patrulea deget al membrelor anterioare, dezvoltat foarte mult, şi nu de-al doilea deget ca la păsări.

Ornithischienii

Dinozaurii au fost divizaţi în două ordine după structura bazinului lor. Prima grupă, aceea a ornithischienilor („cu bazin de pasăre“) este compusă din animale avînd un bazin asemănător cu al păsărilor, dar de dimensiuni mult mai mari. Ca dimensiuni, existau şi unele exemplare mai mici, dar altele erau gigantice. De exemplu, specia denumită Iguanodon atingea lungimea de 9 metri. Scheletele proeminente de la unele specii de hadrozauri arată că aceste reptile aveau fălcile asemănătoare ciocului de raţă, prevăzute cu mulţi dinţi. Aceşti hidrozauri, după toate probabilităţile, erau bipezi şi puteau să umble şi să alerge pe labele posterioare. Unele exemplare au atins şi 10 metri lungime.

Şi Stegozaurii aparţineau categoriei ornithischienilor. Pe spate purtau nişte plăci osoase ascuţite începînd de la cap pînă la jumătatea cozii. Erau patrupezi şi aveau pînă la 6 metri lungime. În dreptul bazinului ajungeau la înălţimea de 2,4 metri. Recent s-a emis ipoteza că acele plăci osoase dorsale aveau nu numai rolul de a-i apăra, ci serveau şi ca regulator termic. Labele posterioare erau puternice şi grele, în schimb cele anterioare erau cu mult mai mici, ceea ce le aducea capul (foarte mic în comparaţie cu trupul) aproape de sol. Coada era puternică şi se termina cu lungi ţepi osoşi dispuşi de jur împrejur.

În ultima grupă a ornithischienilor se numărau Ceratopsienii, adică dinozaurii cu corn, care au fost cei mai răspîndiţi pe toată suprafaţa pămîntului. Lungimea acestora varia între 2 şi 8 metri. Destul de asemănători rinocerilor africani, aceste veritabile „tancuri“ blindate aveau un craniu lat, iar gîtul le era apărat de un guler caracteristic din plăci osoase. În lumea dinozaurilor a fost bine cunoscută specia Triceratops, care avea trei coarne. Cele două coarne mari erau dispuse deasupra ochilor şi uneori atingeau chiar şi 90 centimetri lungime. Multe fosile de triceratops au fost descoperite în valea rîului Red Deer River, din Alberta.

Saurischienii — dinozaurii gigantici

O altă categorie de dinozauri a fost cunoscută sub denumirea de saurischieni („cu bazin de şopîrlă“) caracterizaţi printr-un bazin asemănător cu al şopîrlelor, dar cu mult mai mare. Ei corespund foarte bine formatului general-cunoscut al dinozaurilor: erau gigantici şi înfricoşători. Între aceştia se numără şi specia Apatozaurus (cu denumirea mai veche de Brontozaurus). Erau animale patrupede ierbivore. Lungimea totală a corpului atingea peste 20 metri, iar greutatea circa 30 de tone. Aceşti dinozauri au fost descoperiţi pe teritoriul Americii de Nord şi în Europa.

Specia Diplodocus, de dimensiuni gigantice din cauza lungimii enorme a cozii şi gîtului, semăna mai mult cu şerpii decît cu reptilele, numai că avea şi picioare. Dintre toate formele cunoscute, acest soi de dinozauri a avut lungimea cea mai mare (27m) însă greutatea lor era mai mică decît a Apatozaurilor. Fosilele lui au fost descoperite pe teritoriul Americii de Nord. Orificiile nazale ale speciei Diplodocus erau situate pe partea superioară a capului, astfel încît se putea scufunda în apă aproape total.

Trebuie să amintim şi specia Brachiozaurus. Pe baza scheletului descoperit în Tanzania, avînd o lungime de circa 21 m, se crede că greutatea unui exemplar ajungea pînă la 85 de tone. Stînd în picioare atingea înălţimea de 12 m. Gîtul lung, asemănător cu al girafei, i se subţia treptat în direcţia capului.

În 1985, în New-Mexic, (SUA) a fost descoperit un schelet fosilizat de dimensiuni neobişnuite. Administratorul Muzeului de Geografie din New-Mexic i-a dat numele de Seismozaurus. Se estimează că lungimea animalului ajungea la 30 m, iar greutatea la circa 100 de tone!

Specia denumită Tyrannozaurus rex („regele şopîrla-titan“), avea un aspect foarte înspăimîntător exterior, cu o înălţime la nivelul bazinului de circa 3 m. Ridicîndu-se în picioare, putea atinge înălţimea de 6 m, la o lungime de aproximativ 12 metri. Capul foarte voluminos, de circa 1,2 m lungime prezenta nişte maxilare uriaşe cu numeroşi dinţi ascuţiţi, avînd fiecare 15 cm lungime. Picioarele dinapoi, foarte puternice, contrastau cu cele anterioare care erau foarte mici. Corpul i se termina cu o coadă enormă şi puternică asemănătoare cu a şopîrlelor. Astăzi se consideră că şopîrla-tiran nu putea sta drept în picioare, ci se deplasa mai mult în poziţia orizontală, servindu-se de coada sa masivă pentru a-şi echilibra greutatea corpului.

Schimbare de decor

Din cercetarea materialelor fosile reiese foarte clar că suprafaţa pămîntului prezenta un peisaj diferit de cel de astăzi şi era populată de foarte mulţi dinozauri, bineînţeles într-o epocă îndepărtată care a apus demult. Cu privire la momentul aproximativ cînd ar fi trăit acestea, paleontologul D. A. Russell face următoarea remarcă: „Este regretabil faptul că metodele actuale cu ajutorul cărora am putea determina timpul cînd s-au desfăşurat acele evenimente preistorice sînt relativ imprecise“.

Ce s-a întîmplat cu dinozaurii? Ce denotă apariţia şi — după aceea — dispariţia bruscă a acestora? Existenţa dinozaurilor ar putea pune la îndoială unele principii fundamentale ale darwinismului? Răspunsurile la aceste întrebări vor fi analizate în articolul următor.

[Diagrama de la paginile 8, 9]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

9 metri

6 metri

3 metri