Descoperirea unor ‘reptile gigantice’ de altădată
Dacă stai pe malul rîului Red Deer River, la sud de orăşelul Drumheller din Alberta/Canada/, te trezeşti la graniţa dintre două lumi diferite. În faţa ochilor de jur împrejur se întind nesfîrşitele lanuri de grîu din preriile albertine. Dar dacă vizitatorul priveşte în jos, spre valea pustie şi aridă se simte transportat într-o altă lume, aceea a dinozaurilor.
Din această vale, în care apa şi-a croit un defileu abrupt prin straturile de roci sedimentare multicolore, au fost scoase la iveală osemintele a sute de dinozauri. Deşi unii locuitori i-au dat numele de „pămînt rău“, turiştii care vin aici, atît tineri, cît şi vîrstnici, rămîn uimiţi contemplînd această bogată moştenire de fosile ale unora dintre cele mai ciudate animale care au trăit vreodată pe pămînt.
Descoperirea dinozaurilor
Pînă în 1824, oamenii nu au ştiut nimic despre dinozauri. Atunci, în Anglia, au fost scoase la suprafaţă osemintele a diverse reptile fosilizate. Paleontologul britanic, Richard Owen, le-a dat acestor animale numele de „dinozauri“ („şopîrle înspăimîntătoare“), pornind de la cuvintele greceşti deinos şi sauros. Această denumire a rămas valabilă pînă în zilele noastre, cu toate că dinozaurii au fost reptile, nu şopîrle.
Din anul 1824 încoace, au fost găsite fosile de dinozauri pe toate continentele. Fosilele găsite în straturile de aluviuni atestă faptul că dinozaurii — ca specie — au fost foarte numeroşi şi prezentau o mare diversitate de forme în epoca geolocică denumită „era dinozaurilor“. Unii dinozauri trăiau pe uscat, alţii în locuri mlăştinoase, unele specii putînd fi chiar amfibii, ca hipopotamul de azi.
Numeroase resturi de dinozauri — inclusiv resturi nescheletice, cum ar fi urme fosile — au fost găsite în Preeriile din America de Nord. În cîmpiile care se întind în centrul Albertei au fost găsite multe rămăşiţe, printre care aproape 500 de schelete complete. În anii 1920 unele expediţii care cercetau ţinuturile deşertului Gobi din Asia centrală, au găsit şi aici oseminte de dinozauri. În 1940, o expediţie sovietică a descoperit în Mongolia un schelet de dinozaur avînd circa 12 metri lungime.
În 1986, savanţii argentinieni au găsit în Antarctica fosilele unui dinozaur ierbivor. Pînă în acel moment, aceasta era singura mare regiune a lumii unde nu se găsiseră fosile de dinozauri. Cu puţin înainte, un cercetător american descoperise oseminte de dinozaur chiar şi în North Slope, în Alaska. În decursul ultimului secol, au fost găsite oseminte de dinozauri în atît de multe locuri, încît s-a ajuns la concluzia unanimă că într-o anumită epocă din trecutul îndepărtat toată planeta era populată de dinozauri.
Cînd au trăit?
La timpul lor dinozaurii au îndeplinit un rol important în viaţa terestră. Dar, dintr-o dată au încetat să mai existe. Straturile geologice care conţin fosile umane se află în mod sistematic deasupra straturilor conţinînd fosile de dinozauri. Pornind de la acest fapt, savanţii concluzionează că oamenii au apărut mai tîrziu pe suprafaţa Terrei.
În această privinţă, în cartea scrisă de James Scott, intitulată Palaeontology se face următoarea precizare: „Chiar primele specii de Homo sapiens (omul) au trăit la mult timp după dispariţia dinozaurilor. (...) Luînd în considerare faptul că straturile geologice au suferit alunecări (datorită mişcărilor tectonice), reiese că straturile care conţineau fosile de origine umană au rămas sistematic deasupra acelora care conţineau oseminte bine conservate ale acestor reptile uriaşe, dinozaurii, ceea ce înseamnă că aceştia aparţin unei epoci mai vechi decît aceea din care proveneau rămăşiţele scheletelor umane.“
În valea rîului Red Deer River există un strat sedimentar, care conţine oseminte de dinozauri. Imediat deasupra acestuia se găseşte un strat de culoare purpurie, care se întinde pe tot traseul. Peste acest strat se află alt strat de aluviuni de culoare brun închis, care conţine fosile ale unor ferigi subtropicale. Acest aspect semnalează o climă caldă, tropicală. Urmează apoi cîteva straturi de cărbune, iar mai sus putem găsi straturi de roci detritice. Însă în nici unul din straturile superioare nu au fost găsite oseminte de dinozauri.
Cartea A Vanished World: The Dinosaurs of Western Canada (O lume dispărută: Dinozaurii din Vestul Canadei) conţine următoarea precizare: „toate cele 11 specii de bază ale dinozaurilor (...) şi-au încetat existenţa cam în acelaşi timp, în partea vestică a ţării“. Atît aspectul sus amintit, cît şi faptul că între fosilele dinozaurilor nu s-au găsit şi oseminte umane, i-a condus pe cei mai mulţi oameni de ştiinţă la concluzia că „era dinozaurilor“ s-a sfîrşit înainte de apariţia omului pe pămînt.
Trebuie remarcată însă şi părerea unor specialişti care susţin că fosilele de dinozauri nu sunt amestecate cu oseminte de origine umană datorită faptului că dinozaurii trăiau în anumite zone nelocuite de oameni. Aceste divergenţe de opinii arată că există anumite dificultăţi în interpretarea registrelor de fosile descoperite şi că nimeni nu ştie astăzi răspunsul cu privire la ceea ce s-a petrecut în trecutul îndepărtat.
Caracteristicile lor
Concluzia savanţilor este că în trecut, pe teritoriul nord-american, spre răsărit de Munţii Stîncoşi, se întindea o mare de mică adîncime. Această mare avînd o lăţime de sute de kilometri se întindea de la actualul ocean Arctic pînă în Mexic. De-a lungul ţărmului său existau păduri luxuriante şi mlaştini. Judecînd după numeroasele fosile se poate deduce că în acest mediu ecologic formidabil au locuit multe specii de dinozauri. Se pare că Edmontozaurii cu cioc de raţă aveau lungimi de circa 9 metri şi păşteau în cirezi, asemenea vacilor de azi. Paleontologii şi-au formulat aceste presupuneri studiind urmele labelor formate din trei degete precum şi rămăşiţele fosilizate ale conţinutului din stomacul unei reptile.
Alte dovezi par să susţină ideea că unele specii de dinozauri trăiau în grupuri compacte. Le plăcea să pască în cirezi, uneori numărînd sute de exemplare. Pe de altă parte, cercetînd numeroasele straturi în care se aflau cuiburi cu ouă, toate în cadrul aceleiaşi zone, se poate deduce că unii dintre dinozauri se întorceau anual în acelaşi loc pentru a-şi depune ouăle. Prezenţa în apropierea cuiburilor a unor oseminte aparţinînd unor pui de dinozauri — se scria în Scientific American — sugerează ideea unui comportament social părintesc şi implică de asemenea ca părinţii să-şi fi exercitat o supraveghere asupra puilor după ieşirea acestora din ouă.
Aşadar toate fosilele arată că dinozaurii au fost numeroşi şi de multe feluri. Dar cum arătau ei? Oare să fi fost chiar nişte monştri gigantici şi înspăimîntători — supranumiţi „şopîrle înspăimîntătoare“? De ce au dispărut atît de brusc?