Tinerii se întreabă . . .
Cum pot realiza o perioadă de curtare reuşită?
„CEA mai mare greşeală a fost că m-am ataşat de Andy înainte de a căuta să aflu ce fel de persoană era în realitate“, se lamentează Louise, a cărei căsătorie s-a soldat printr-un divorţ. „Curtarea noastră s-a limitat aproape întotdeauna la întîlnirile noastre în doi. N-am putut observa niciodată comportamentul lui în afara acestor situaţii ‘ideale’“.
La numai cîteva săptămîni după ziua nunţii au început să apară probleme serioase şi, chiar dacă mariajul lor a rezistat şapte ani, au fost şapte ani de suferinţe. Cum se poate evita comiterea unei asemenea greşeli? În ce fel să procedezi pentru ca perioada de curtare să conducă la o căsnicie fericită?
Înainte de începerea curtării
„Omul prevăzător /sau femeia prevăzătoare/ ia seama bine cum merge“. (Proverbe 14:15, B.C., ed. rev.) Dăruindu-vă inima unei persoane pe care abia o cunoaşteţi, vă expuneţi riscului de a vă căsători cu o persoană ale cărei sentimente şi obiective pot fi foarte diferite de ale voastre. Începe deci prin a o observa cînd sînteţi în grup, în timpul activităţilor recreative, de exemplu.
„Eram conştient că dacă m-aş apropia prea mult de Rose, imediat sentimentele mi-ar întuneca judecata“, explică Davie, fericit în căsătorie de 10 ani. „Am observat-o, deci, păstrînd o anumită distanţă, fără ca ea să ştie că mă simţeam atras de ea. Am putut vedea astfel cum îi trata pe ceilalţi şi mi-am dat seama, totodată, că nu flirta cu alţii. Din conversaţii întîmplătoare, am aflat împrejurările în care trăia şi obiectivele pe care le avea.“ Este potrivit să vă informaţi în acelaşi timp despre reputaţia persoanei respective şi pentru aceasta este înţelept să discutaţi cu cineva care o cunoaşte bine. — Vezi Proverbe 31:31.
Primele întîlniri
Înainte de toate, trebuie să vă întrebaţi dacă şi unul şi altul sînteţi la vîrsta căsătoriei şi sînteţi capabili să vă asumaţi responsabilităţile care decurg din aceasta. Dacă după o reflectare serioasă, consideraţi că persoana care vă interesează va putea fi un bun partener, probabil a sosit momentul să o abordaţi şi să îi exprimaţi dorinţa de a vă cunoaşte mai bine.a În cazul unui răspuns afirmativ, nu faceţi o problemă prea complicată din prima voastră întîlnire. Servind împreună o masă sau chiar participînd la o reuniune în grup, veţi avea posibilitatea să vă cunoaşteţi mai bine şi să decideţi dacă aţi dori ca relaţiile voastre să continue. Făcînd lucrurile cu o oarecare familiaritate, veţi contribui la risipirea eventualei nervozităţi pe care aţi putea-o manifesta amîndoi la început. În plus, evitînd să exprimaţi un angajament prematur, veţi atenua sentimentul de respingere sau jenă, în cazul în care unul dintre voi ar decide să nu continue relaţiile.
Indiferent de genul de întîlnire pentru care aţi optat, prezentaţi-vă la timp şi într-o ţinută corespunzătoare. Desfăşuraţi-vă toată iscusinţa pentru a întreţine o conversaţie interesantă. Fiţi ascultători atenţi.b Tinerii ar fi de dorit să manifeste bunele maniere acceptate pe plan local, de exemplu: să deschidă uşa în faţa tinerei fete, să o ajute să se aşeze. Cît despre tinere, să nu se aştepte să fie tratate ca nişte prinţese, ci să coopereze cu modestie. Deşi nu există reguli stricte în acest domeniu, tînărul ar putea stabili anumite jaloane pentru viitor, manifestînd respect faţă de cea pe care o curtează; este într-adevăr necesar ca soţul ‘să-i dea onoare soţiei ca unui vas mai slab’. — 1 Petru 3:7.
Este potrivit ca tinerii să se ţină de mînă, să se îmbrăţişeze sau să se sărute şi dacă da, cînd? Atunci cînd constituie expresia unei afecţiuni reale — şi nu a unei pasiuni egoiste — astfel de gesturi nu sînt considerate de Dumnezeu ca impure. În Cîntarea cîntărilor, redactată sub inspiraţie divină, se face aluzie la schimbul reciproc al unor gesturi decente de tandreţe între tînăra Sunamita şi păstorul pe care aceasta îl iubea şi care avea să devină în curînd soţul ei. (Cîntarea cîntărilor 1:2; 2:6; 8:5) Dar la fel ca acest cuplu cast, doi tineri aflaţi în perioada de curtare trebuie să fie atenţi ca exprimarea afecţiunii lor să nu degenereze într-o conduită lipsită de puritate sau chiar imorală. (Galateni 5:19, 21) De fapt, ei ar trebui să înceapă să-şi mărturisească afecţiunea prin astfel de legături numai din momentul în care amîndoi se simt angajaţi unul faţă de altul şi cînd căsătoria pare iminentă. Procedînd astfel, nu vă veţi lăsa distraşi de la scopul principal al unei curtări reuşite şi anume: să ajungeţi să-l cunoaşteţi pe celălalt aşa cum este în realitate.
„Persoana ascunsă a inimii“
După ce au analizat factorii care contribuiseră la crearea unor legături deosebit de puternice în cazul a 231 de cupluri aflate în perioada de curtare, cercetătorii au tras următoarea concluzie exprimată în Journal of Marriage and the Family /mai 1980/: „Se pare că partenerii au mai multe şanse de a întemeia o căsătorie durabilă şi fericită, dacă îşi încep viaţa în doi, cunoscînd fiecare, relativ bine, personalitatea profundă a celuilalt“. Descoperirea „persoanei ascunse a inimii“ viitorului partener sau partenere, este deci foarte importantă. — 1 Petru 3:4.
Însă, pentru a reuşi să cunoaşteţi ce se ascunde în inima cuiva, este nevoie să depuneţi eforturi. (Proverbe 20:5) Astfel, programaţi-vă activităţi care să vă permită să atingeţi acest obiectiv. Nu vă limitaţi doar la a merge la un film sau la un concert, cum aţi făcut probabil la început, ci angajaţi-vă la unele activităţi care favorizează dialogul (cum ar fi patinajul, bowling-ul, vizite la grădina zoologică sau la muzee) şi care vă ajută să vă cunoaşteţi mai bine unul pe celălalt.
Pentru a vă da seama de mentalitatea celuilalt, puneţi-i întrebări care pretind răspunsuri ample, de genul „Cum îţi petreci timpul liber?“, „Dacă ai avea bani, ce ţi-ar place să faci cu ei?“, „Ce faţetă a închinării noastre adusă lui Iehova preferi? De ce?“ Aceste întrebări pretind răspunsuri profunde, graţie cărora veţi putea discerne preocupările viitorului vostru partener.
Pe măsură ce legăturile voastre se strîng şi vă gîndiţi tot mai serios la căsătorie, devine necesar să abordaţi subiecte importante: locul unde intenţionaţi să trăiţi, modul de viaţă, probleme financiare, serviciul laic (veţi lucra amîndoi?), rolul fiecăruia în cămin, copiii, anticoncepţionalele, obiective pe termen scurt şi lung şi posibilităţile de atingere a lor. Dacă unele lucruri aparţinînd trecutului vostru ar putea avea consecinţe asupra căsătoriei, de exemplu unele datorii sau obligaţii pe care le aveţi, este potrivit să vorbiţi acum despre ele. Problemele de sănătate, cum ar fi o boală gravă trebuie şi ele dezvăluite.
Cu ocazia acestor discuţii, imitaţi atitudinea lui Elihu, care a spus: „Cu curăţenie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat“. (Iov 33:3, B.C.) Explicînd în ce fel a pregătit-o perioada de curtare pentru o fericire conjugală care durează deja de 10 ani, Esther declară: „N-am încercat niciodată să joc teatru sau să-i spun lui Jaye că eram de acord cu el, cînd, de fapt, nu era aşa. Nici acum nu fac acest lucru. Mă străduiesc să am întotdeauna o atitudine deschisă.“
Nu căutaţi să evitaţi subiectele delicate sau să treceţi repede peste ele, de teamă că îl jenaţi pe celălalt. Aceasta este greşeala pe care a făcut-o Elisabeth în perioada cînd îi făcea curte John. Ea i-a spus că i se părea potrivit să facă economii pentru viitor şi să nu arunce banii pe fereastră. John s-a arătat de acord. Considerînd că priveau lucrurile din acelaşi punct de vedere, Elisabeth nu a continuat mai departe discuţia. Dar s-a dovedit că, pentru John, „a face economii pentru viitor“ însemna să economisească bani pentru a-şi cumpăra o maşină sport nouă. După căsătorie, ei au avut mereu interminabile certuri cu privire la bani.
Astfel de neînţelegeri pot fi prevenite. Louise, despre care am vorbit deja, a recunoscut acest lucru, spunînd: „Ar fi trebuit să pun mai multe întrebări, cum ar fi ‘Ce vom face dacă rămîn însărcinată şi tu nu doreşti să ai copii?’ sau ‘Ce vei face dacă vom avea datorii şi eu va trebui să stau acasă şi să îngrijesc de copilul nostru?’ Aş fi putut observa mai bine cum reacţionează.“ Astfel de discuţii pot dezvălui personalitatea celuilalt, care este preferabil să fie observată cu discernămînt înainte de căsătorie.
Observaţi-vă unul pe altul în acţiune
„Cineva ar putea fi foarte drăguţ cu tine cînd sînteţi numai voi doi, remarcă Esther, dar, în grup, poate fi pus într-o situaţie neaşteptată. S-ar putea întîmpla ca unul dintre prietenii voştri să spună ceva ce-i displace. Acum vezi cum reacţionează cînd este sub presiune. Îl va mustra aspru sau va fi sarcastic?“ Esther trage această concluzie: „Vizitarea prietenilor şi familiei fiecăruia în timpul curtării este extrem de utilă“.
Pe lîngă momentele de destindere, petreceţi-vă timpul lucrînd împreună. Angajaţi-vă în activităţi creştine, cum ar fi studierea Cuvîntului lui Dumnezeu şi predicarea. Efectuaţi, de asemenea, sarcinile care după căsătorie, vor deveni un mod de viaţă: aprovizionarea cu alimente, gătitul, spălatul vaselor, curăţenia locuinţei (menajul). Fiind împreună în situaţii reale ale vieţii cotidiene — în care şi unul şi celălalt riscaţi să nu apăreţi întotdeauna în cea mai bună lumină — veţi putea observa cum sînteţi în realitate.
Păstorul din Cîntarea cîntărilor o văzuse pe Sunamita pradă disperării; el o văzuse şi plină de sudoare şi obosită, după ce lucrase sub un soare de plumb. (Cîntarea cîntărilor 1:5, 6; 2:15) După ce constatase cu cîtă fidelitate rezistase ea atracţiei bogăţiilor oferite de regele Solomon, el i-a adresat următorul compliment: „Eşti frumoasă de tot iubito, şi n-ai nici un defect“. (Cîntarea cîntărilor 4:7, B.C. ediţia revizuită, 1989) Bineînţeles, el nu dorea să spună că era perfectă, dar frumuseţea ei fizică era pusă în valoare prin forţa ei morală. Pe plan moral, ea nu avea nici un defect major. În mintea păstorului, calităţile ei depăşeau orice puncte slabe.
Folosindu-vă în mod eficient de perioada de curtare, veţi fi şi voi capabili să faceţi o apreciere similară. Dacă veţi privi lucrurile cu cea mai mare atenţie, veţi începe căsnicia stăpînind deja arta de a rezolva eventualele dezacorduri. Veţi putea spune atunci că o perioadă de curtare reuşită a contribuit la satisfacţia şi fericirea voastră în căsătorie.
[Note de subsol]
a Aceste sfaturi se aplică în ţările unde curtarea este o practică obişnuită. În general, tînărul ia iniţiativa. Totuşi, nu există nici un motiv scriptural care i-ar interzice unei fete să-şi dezvăluie sentimentele unui tînăr care este timid sau ezitant, cu condiţia să o facă în mod decent. — Compară Cîntarea cîntărilor 8:6.
b Vezi articolul „‘Dar ce să spun?’ — Cum să ne însuşim arta conversaţiei“ apărut în ediţia din 22 aprilie 1982 a revistei Treziţi-vă! (engl.).
[Legenda fotografiei de la pagina 12]
Pentru a cunoaşte adevărata personalitate a cuiva, observaţi-i comportamentul în împrejurările vieţii cotidiene.