Miracole şi apariţii — De ce sînt inutile
Cînd a fost pe pămînt, Isus a săvîrşit multe miracole. A transformat apa în vin, a hrănit mulţimile, a vindecat bolnavi, a expulzat demoni. Un mare număr dintre contemporanii săi au fost convinşi datorită învăţăturilor sale şi datorită faptului că el împlinea profeţiile biblice referitoare la Mesia. Alţii argumentau în felul următor: „Cînd va veni Cristosul, va înfăptui oare mai multe semne decît a înfăptuit omul acesta /Isus/?“ — Ioan 7:31.
Scopul miracolelor
Care era scopul miracolelor efectuate de Isus? Biblia arată că Isus trebuia să fie ‘un profet ca Moise’. (Deuteronom 18:15, 18) Iehova Dumnezeu i-a conferit lui Moise puterea de a îndeplini anumite miracole, pentru a dovedi că era cel pe care El îl desemnase pentru a-i elibera pe israeliţi din captivitatea egipteană. (Exod 4:1–9, 30, 31) Ca şi în cazul lui Moise, miracolele lui Isus dovedeau că el era Mesia, promisul Eliberator al evreilor. — Fapte 3:22.
Dar miracolele pe care le-a înfăptuit Isus, au dovedit în egală măsură că el primise de la Dumnezeu o putere specială. Cînd Regatul lui Dumnezeu va guverna pămîntul liber de orice opoziţie, Isus va utiliza din plin această putere pe care nu şi-a demonstrat-o decît la o scară mică atunci cînd a fost printre oameni. Înmulţirea pîinilor şi a peştilor este o bună ilustrare. (Luca 9:12–17) În lumea nouă stabilită de Dumnezeu, Isus va veghea ca fiecare să aibă hrană din belşug. (Psalm 72:16) El va vindeca de asemenea toate bolile, oferindu-le astfel oamenilor ascultători posibilitatea de a trăi etern. (Apocalips 21:4) Efectuînd trei învieri, el şi-a dovedit capacitatea de a readuce la viaţă milioane de oameni. — Luca 7:11–17; 8:40–56; Ioan 5:28, 29; 11:11–44.
O modalitate de identificare
Un alt motiv pentru care Iehova a realizat miracole în favoarea israeliţilor, a fost acela de a dovedi în mod incontestabil că ei erau poporul său ales. (Deuteronom 4:32–34) Cei care beneficiau de aceste acte supranaturale nu erau cîţiva privilegiaţi ci întregul popor.
În mod similar, miracolele din secolul I au fost unul dintre semnele care atestau că Iehova îşi transferase favoarea de la Israelul carnal la congregaţia creştină nou formată. (Matei 21:43; 27:51; Romani 9:6; 11:7) Numeroasele miracole efectuate de apostoli au dovedit că, de acum înainte, aprobarea divină se afla peste congregaţia creştină condusă de Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos. — Fapte 2:22, 43; 4:29, 30; Evrei 2:3, 4.
Pe de altă parte, în acele zile, era suficient ca oamenii să îşi instaleze bolnavii astfel încît numai umbra lui Petru să cadă peste ei, şi, spune Biblia, „toţi erau vindecaţi“. (Fapte 5:15, 16) Atunci, de ce astăzi cei care merg în pelerinaje şi sînt plini de credinţă nu sînt toţi vindecaţi?
Apariţii inutile
Motivul principal pentru care semnele şi miracolele nu mai au astăzi de ce să aibă loc este că, ele nu mai sînt necesare pentru a dovedi că Dumnezeu şi-a transferat favoarea de la Israelul carnal spre adevărata congregaţie creştină. Într-o scrisoare adresată colaboratorilor săi creştini, apostolul Pavel a explicat, în mod clar, că darurile miraculoase nu aveau să mai constituie o modalitate de identificare a adevăraţilor creştini. — 1 Corinteni 13:8–13.
Nici chiar faptul de a invoca numele lui Isus nu avea să fie o dovadă că cineva ar fi un adevărat creştin. În Predica sa de pe munte, Isus a prezis că va respinge unele persoane care vor zice: „Doamne, Doamne (...) n-am făcut noi multe miracole în numele tău?“ Din ce motiv îi va respinge Isus pe aceşti înfăptuitori de miracole? El răspunde: „Niciodată nu v-am cunoscut, îndepărtaţi-vă de mine voi care comiteţi nedreptatea“. Evident, unii aveau să efectueze miracole în numele lui Cristos, dar ei nu aveau să fie decît nişte impostori. — Matei 7:22, 23, J.B.
Criteriul real de identificare
Avînd în vedere cele discutate mai sus, cum se pot identifica adevăraţii creştini astăzi? Isus a furnizat un criteriu, atunci cînd a declarat: „Pomul bun nu poate purta roade fără valoare. (...) Deci, în realitate, după roadele lor îi veţi recunoaşte pe oamenii aceştia“. În noaptea premergătoare morţii sale, Isus le-a amintit apostolilor: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi discipolii mei, dacă aveţi iubire între voi“. De aici rezultă că miracolele nu aveau să constituie un criteriu permanent. Din contră, fiecare creştin trebuia să dea dovadă că este un discipol al lui Cristos manifestînd o iubire autentică. — Matei 7:18–20; Ioan 13:34, 35.
În consecinţă, credinţa dumneavoastră ar trebui oare să fie fundată, fie chiar şi parţial, pe miracolele efectuate astăzi în numele lui Cristos? Sau ar trebui mai degrabă fundată în întregime pe adevărul din Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia? Este esenţial să examinaţi în lumina Scripturilor conduita celor care pretind că îi slujesc lui Dumnezeu.
Cine, în zilele noastre, face cunoscut Cuvîntul lui Dumnezeu în lumea întreagă şi se străduieşte să trăiască în armonie cu principiile sale? Care grupare este cunoscută în lumea întreagă pentru unitatea sa şi nu are în mijlocul său bariere naţionale, politice, rasiale sau religioase? Cine predică cu zel vestea bună a Regatului lui Dumnezeu? Dacă vă veţi pune în mod sincer şi alte întrebări de genul acesta, Martorii lui Iehova vor fi fericiţi să vă furnizeze informaţiile care vă vor permite să judecaţi personal lucrurile. Nu ezitaţi să luaţi legătura cu Martorii lui Iehova din apropiere sau să mergeţi la locul lor de întrunire, Sala Regatului. Ei vă vor ajuta să vă puneţi încrederea în Iehova şi în Fiul său, Isus Cristos, căci „în nimeni altul nu există salvare“. — Fapte 4:12.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]
Nu mai sînt necesare vindecările miraculoase pentru identificarea adevăratei congregaţii creştine.