Ce valori vă călăuzesc viaţa?

ÎNAINTE de a răspunde la această întrebare, puneţi-le pe cele care urmează: Ce aştept eu de la viaţă? Bogăţie, glorie, senzaţii tari, aventuri, satisfacţii sexuale? Sau dimpotrivă, obiectivul meu este, să-mi formez o reputaţie caracterizată prin cinste, bunătate, compasiune, serviabilitate, spiritualitate? Oricare ar fi alegerea pe care o veţi face nu vă puteţi sustrage de la regula biblică următoare: „Ceea ce seamănă omul, aceea va şi secera“. — Galateni 6:7.

Dacă veţi respinge adevăratele valori, trebuie să fiţi gata să vă asumaţi consecinţele. Paul Huot, judecător la o curte de apel, menţionează cîteva din aceste valori, astăzi abandonate. Evocînd dispariţia respectului faţă de lege, al bunei cuviinţe şi al disciplinei, el declară: „Lucrurile nu mai sînt albe sau negre. Totul este cenuşiu. Ne-am pierdut bunele maniere. Ne-am pierdut politeţea. Ne-am pierdut decenţa. Din ce în ce mai puţini oameni fac deosebire între bine şi rău. De acum greşeala nu mai constă în a comite un delict, ci în a ajunge să fii prins“.

O mai mare putere şi cunoştinţele mai vaste pretind, dacă cineva vrea să le utilizeze bine, o moralitate mai înaltă. (Proverbe 24:5) Din nefericire, lărgirea cunoştinţelor şi creşterea puterii s-au manifestat tocmai printr-o prăbuşire a valorilor morale. Iată de ce istoricul Arnold Toynbee spune: „Este dramatic să constatăm că marea noastră reuşită în domeniul tehnic este însoţită de o listă aproape infinită de eşecuri pe plan moral. (...) Dacă moralitatea continuă să se deterioreze, prevăd că într-o zi omul de pe stradă se va plimba cu o bombă atomică în buzunar“.

În prezent, există tendinţa de a deprecia adevăratele valori şi de a respinge noţiunea de păcat. Această atitudine aminteşte de aceea a femeii adultere descrise în Proverbe 30:20: „Iată calea femeii adultere: ea a mîncat, şi-a şters gura şi a spus: ‘N-am făcut nici un rău’“. Totuşi păcatul rămîne păcat şi este tot atît de distrugător, dar acţionează sub nume de împrumut cum ar fi: lărgire spirituală, relativism, libertate, clarificarea valorilor şi toleranţă — toate constituind „noua morală“.

A considera răul drept bine

Din timpul lui Isaia pînă astăzi nu s-a schimbat nimic cu adevărat. Următoarele cuvinte ale profetului sînt deci la fel de actuale: „Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric, care dau amărăciune în loc de dulceaţă şi dulceaţă în loc de amărăciune“. (Isaia 5:20, B.C.) Considerînd răul drept bine, oamenii se aseamănă unui bolnav care, pentru a face să-i scadă febra, va schimba gradaţiile termometrului.

Care sînt valorile care produc rezultate fericite? Care sînt cele care procură fericire, prieteni fideli, pace interioară şi mulţumire? Doriţi să fiţi cunoscuţi pentru cinstea şi probitatea dumneavoastră şi pentru grija faţă de interesele altora, doriţi să fiţi apreciat, respectat şi iubit? Sau acordaţi mai mare preţuire achiziţionării de numeroase bunuri materiale, sentimentului de putere pe care îl procură posedarea de mari bogăţii? Satisfacerea dorinţelor carnale vi se pare de primă importanţă? Faptul de „a vă realiza“ vi se pare a fi un factor esenţial în viaţă?

Devenind astăzi un lucru curent, imoralitatea sexuală beneficiază de bunăvoinţa mijloacelor de informare în masă şi a societăţii în general. Dar cîte căsătorii sînt distruse, cîte familii destrămate şi cîţi copii nenorociţi lasă în urma sa? Ca o consecinţă a acestui laxism sexual, perversiunile grosolane, cum ar fi homosexualitatea, au pătruns adînc în moravuri, fiind tolerate — dacă nu chiar aprobate — de către unele din marile religii ale creştinăţii. În legătură cu aceia care se dedau la aceste practici, Cuvîntul lui Dumnezeu pune această întrebare: „Le-a fost oare ruşine fiindcă era ceva detestabil ceea ce făcuseră?“ Răspunsul este: „Lor nu le-a fost absolut deloc ruşine (...) ei nu au ajuns să ştie nici măcar cum să se simtă umiliţi“. — Ieremia 6:15.

Isus pune accentul pe necesităţile spirituale ale omului, spunînd: „Fericiţi sînt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale, căci lor le aparţine regatul cerurilor“. (Matei 5:3) Din păcate, mulţi oameni nu acordă nici un fel de valoare acestor necesităţi şi nu fac nimic pentru a le satisface; astfel, departe de a le oferi satisfacţii, viaţa sfîrşeşte prin a fi superficială. Chiar dacă este bogată pe plan material, o astfel de existenţă rămîne inutilă, lipsită de adevărata fericire şi mulţumire. De altfel cei care caută să-şi satisfacă necesităţile lor spirituale în cadrul Bisericilor creştinătăţii, rămîn flămînzi, deoarece în sînul acestor religii bîntuie, după cum anunţase profetul Amos, „o foamete nu de pîine, şi o sete, nu de apă, ci de auzirea cuvîntului lui Iehova“. — Amos 8:11.

Mai mult decît atît, numeroşi credincioşi nu doresc să asculte o învăţătură spirituală salvatoare, ci „potrivit propriilor lor dorinţe, îşi vor strînge învăţători care să le gîdile urechile; şi îşi vor întoarce urechile de la adevăr, în timp ce se vor îndrepta spre istorisiri false“. (2 Timotei 4:3, 4) Atît membrii clerului cît şi laicii se aseamănă cu contemporanii lui Isaia care, adresîndu-se celor care vedeau bine lipsurile existente în ceea ce priveşte spiritualitatea, le ziceau: „‘Nu trebuie să vedeţi’ şi celor care au viziuni: ‘Nu trebuie să aveţi pentru noi viziunea nici unor lucruri măgulitoare; aveţi viziunea unor lucruri înşelătoare. Abateţi-vă de la cale; deviaţi de la cărare. Faceţi Sfîntul Israelului să înceteze chiar din cauza noastră’“. — Isaia 30:10, 11.

Este necesar ca valorile preconizate de Dumnezeu să fie adînc înrădăcinate în dumneavoastră. Dacă sînteţi decişi a le îndeplini, atunci trebuie să adoptaţi o linie de conduită pe care Cuvîntul lui Dumnezeu o defineşte astfel: „Dezbrăcaţi vechea personalitate cu practicile ei, şi îmbrăcaţi noua personalitate care, prin intermediul cunoştinţei exacte, se reînnoieşte conform chipului Celui care a creat-o“. — Coloseni 3:9, 10.

Dar poate că nu sînteţi convinşi că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu. Poate v-aţi îndepărtat de ea din cauza unor doctrine ca aceea a chinului etern a sufletelor în focul iadului, sau din cauza înaltului criticism, care reduce Biblia la rangul de mit, sau poate din cauza bigotismului, ipocriziei şi lăcomiei predicatorilor care pretind că-l reprezintă pe Dumnezeu.

Studiind personal problema, vă veţi da seama că „plata pe care o plăteşte păcatul este moartea“, nu chinurile în foc, că în conformitate cu arheologia modernă, Biblia, departe de a fi o colecţie de mituri, este veridică din punct de vedere istoric, că un mare număr de clerici ai creştinătăţii sînt aidoma conducătorilor religioşi falşi din timpurile biblice şi nu aidoma fidelilor profeţi şi apostoli din trecut. — Romani 6:23; Matei capitolele 5 la 7, şi 23.

Biblia este sursa adevăratelor valori. Dacă vă lăsaţi conduşi de ele, veţi avea aprobarea lui Dumnezeu. Această linie de conduită vă va asigura în acelaşi timp viaţa eternă într-o lume în care va domni dreptatea şi în care Dumnezeu „va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici doliu, nici ţipăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut“. — Apocalips 21:4; Ioan 17:3.

Noi vă încurajăm deci să vă lăsaţi conduşi de adevăratele valori pe care le elogiază Cuvîntul lui Dumnezeu. În acest fel veţi obţine binefaceri. „Eu, Iehova, sînt Dumnezeul tău, Cel care te învăţ să tragi tu însuţi folos, Cel care face să calci pe calea pe care trebuie să umbli. O, măcar de-ai da, într-adevăr atenţie poruncilor mele! Atunci pacea ta ar deveni ca un fluviu, şi dreptatea ta ca valurile mării.“ — Isaia 48:17, 18.

[Legenda fotografiei de la pagina 30]

Pacea ca un fluviu