Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE
Watchtower
BIBLIOTECĂ ONLINE
Română
  • BIBLIA
  • PUBLICAȚII
  • ÎNTRUNIRI
  • g90 22/2 pag. 26–28
  • Sursa adevăratelor valori

Nu este disponibil niciun material video.

Ne pare rău, a apărut o eroare la încărcarea materialului video.

  • Sursa adevăratelor valori
  • Treziți-vă! – 1990
  • Subtitluri
  • Materiale similare
  • La originea vieţii: inteligenţa
  • Importanța normelor morale
    Treziți-vă! – 2019
  • Ancoraţi în valori universal valabile
    Turnul de veghe anunță Regatul lui Iehova – 2007
  • Încotro se îndreaptă valorile morale?
    Treziți-vă! – 1993
  • Fără cârmă, pe o mare a valorilor în schimbare
    Turnul de veghe anunță Regatul lui Iehova – 2007
Vedeți mai multe
Treziți-vă! – 1990
g90 22/2 pag. 26–28

Sursa adevăratelor valori

FIECARE societate omenească posedă codul său moral. Fie că recunosc acest lucru fie că nu, toţi oamenii simt nevoia să fie călăuziţi de o forţă exterioară lor şi în acelaşi timp superioară lor. În mod instinctiv ei se întorc spre această putere, cu scopul de a i se închina sau de a-i servi. Aceasta poate fi soarele, luna, o stea, un munte, un rîu, un animal, un om sau o organizaţie. Cîteodată ei se referă la un cod moral consemnat într-una din numeroasele scrieri sacre pe care se bazează diferitele culturi. Această nevoie înnăscută a omului, este comună tuturor popoarelor.

După opinia lui C. Jung, psihiatru de mare renume, „religia este o atitudine instinctivă proprie omului, a cărei urmă se regăseşte de-a lungul întregii istorii umane“. Fred Hoyle, om de ştiinţă tot atît de bine cunoscut, a vorbit despre „codul moral existent în întreaga societate umană“, adăugînd că „nu ar fi prea greu să reunim toate faptele pentru a dovedi că simţul moral al omului rezistă la toate tentaţiile /şi persecuţiile/ care vizează în permanenţă să-l facă să dispară.“

Cea mai cunoscută şi mai răspîndită dintre scrierile sacre, Biblia, recunoaşte existenţa acestui simţ moral înnăscut în om. La Romani 2:14, 15 putem citi: „Căci ori de cîte ori oamenii naţiunilor, care nu au lege, fac din fire lucrurile legii, aceşti oameni, deşi nu au lege, sînt o lege pentru ei înşişi. Ei înşişi sînt aceia care demonstrează că lucrurile legii sînt înscrise în inima lor, în timp ce conştiinţa lor depune mărturie împreună cu ei şi, în propriile lor gînduri, sînt acuzaţi sau chiar scuzaţi“.

După părerea lui Fred Hoyle, teoria evoluţiei este „o uşă deschisă în faţa a tot felul de comportamente oportuniste“. El adaugă: „Sincer vorbind, sînt obsedat de convingerea că nihilismul pe care l-au adoptat minţile aşa-zis luminate după apariţia cărţii Originea speciilor a angajat omenirea pe un drum care o conduce în mod iremediabil spre autodistrugere. Atunci s-a declanşat bomba cu efect întîrziat a judecăţii din urmă. (...) Sînt numeroşi aceia care simt că ceva fundamental nu funcţionează în societate; din nefericire, aceşti oameni îşi irosesc timpul şi energia luptînd contra unor mori de vînt“.

La originea vieţii: inteligenţa

Pe urmă, cu o precizie matematică, Fred Hoyle se străduieşte să demonstreze că posibilităţile pentru ca viaţa să fi apărut pe pămînt din întîmplare sînt nule. „Excesele din trecut ale religiei“, spune el, i-au determinat, în general, pe oamenii de ştiinţă, să respingă ideea unei forţe creatoare, dar el crede că viaţa a fost creată de o forţă inteligentă, undeva în univers. După părerea lui, ceea ce nu era posibil pe pămînt, era posibil în spaţiu. Oricare ar fi situaţia, el expune ca principiu intervenţia unei forme de inteligenţă. Chiar cea mai simplă dintre fiinţele vii, bacteria, se dovedeşte a fi de o complexitate atît de mare, încît eşti obligat să recunoşti o inteligenţă pentru a explica apariţia ei, deşi domnul Hoyle nu se poate hotărî totuşi să denumească această inteligenţă — Dumnezeu.

Alţii însă, care „simt /şi ei/ că ceva fundamental nu funcţionează în societate“ nu au nimic împotrivă să vorbească despre Dumnezeu. Unul dintre ei, este psihiatrul C. Jung, menţionat anterior. „Individul care nu este profund ataşat de Dumnezeu, spune el, nu poate să reziste de unul singur influenţelor de ordin material şi moral ale lumii. Pentru a face acest lucru, el are nevoie să se simtă superior stării sale reale, să aibă o convingere interioară fără de care ar fi, în mod inevitabil, copleşit numeric“.

Pentru judecătorul Francis Murphy un preşedinte al curţii de apel, omul modern „nu cunoaşte sensul profund al vieţii sale, se îndoieşte chiar că viaţa ar avea un sens. Oricare ar fi criteriile morale pe care pretinde că le are, el l-a alungat pe Dumnezeu din viaţa sa, din biroul său, din familia sa. El n-are deci nici un reper în materie de morală“. Din lumea sportului ne parvine un comentariu asemănător. În legătură cu dopajul care bîntuie printre atleţi, Howard Cosell declară: „În domeniul moralei nu există nici un punct de reper precis în Statele Unite (...) şi din această cauză suferă întreaga noastră cultură“.

După părerea ziaristei Georgie Anne Geyer, „fără credinţă în Dumnezeu, nici o comunitate sau naţiune nu poate fi morală, căci, totul se reduce foarte repede la ‘eu’, iar ‘eul’ singur n-are nici un sens. (...) Problemele încep să apară din momentul cînd ‘eul’ devine punctul de referinţă pentru toate lucrurile — în detrimentul lui Dumnezeu, al religiei, al familiei şi al normelor — general admise în materie de comportament civil şi civic“.

Aleksandr Soljenitsyne a declarat că dacă i s-ar cere să descrie în cîteva cuvinte trăsătura marcantă a secolului al XX-lea, ar spune că „oamenii l-au uitat pe Dumnezeu“. El continuă în aceşti termeni: „Întregul secol al XX-lea a fost aspirat în vîrtejul ateismului şi al autodistrugerii. (...) Orice tentativă vizînd scoaterea lumii din starea critică în care se găseşte astăzi este sortită eşecului, în afară de cazul că vom reveni, căiţi, la Creatorul tuturor lucrurilor. Dacă nu, nu vom vedea niciodată capătul tunelului şi îl vom căuta în zadar“.

Timp de 6 000 de ani, omul şi-a urmat drumul său, fixîndu-şi singur criteriile asupra a ceea ce este bine şi rău. De acum, noua tendinţă este ca fiecare să facă cum îi place, noţiunile de bine şi de rău au dispărut. Istoria este prezentă pentru a arăta teribilele consecinţe care decurg din aceste două atitudini, aducînd dovada că nu-i aparţine omului să-şi dirijeze paşii. „Există o cale care este dreaptă înaintea omului, dar căile morţii sînt sfîrşitul ei după aceea“. (Proverbe 14:12; Ieremia 10:23) Iehova Dumnezeu l-a creat pe om, el îl cunoaşte perfect. El a furnizat totodată harta rutieră care indică drumul fericirii: „Cuvîntul tău este o lampă pentru piciorul meu, şi o lumină pe drumul meu“. (Psalm 119:105) Cuvîntul său, Biblia, arată care sînt adevăratele valori care fac omul fericit. Chenarul alăturat arată în rezumat ce este potrivit să facem şi ce să nu facem.

[Chenarul de la pagina 28]

Valori care trebuie respectate

▸ Iubiţi-l pe Iehova cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea şi cu toată puterea.

▸ Iubiţi-l pe aproapele vostru ca pe voi înşivă.

▸ Faceţi-le altora ceea ce v-ar place ca alţii să facă pentru voi.

▸ Imitaţi-l pe Isus.

▸ Iertaţi-i pe alţii după cum aţi dori ca şi alţii să vă ierte.

▸ Onoraţi-l pe tatăl vostru şi pe mama voastră.

▸ Onoraţi-vă semenul.

▸ Fiţi fideli în toate acţiunile voastre.

▸ Căutaţi pacea cu toţi.

▸ Cultivaţi blîndeţea, bunătatea şi stăpînirea de sine.

▸ Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău.

▸ Străduiţi-vă să învingeţi răul prin bine.

▸ Nu vă închinaţi unor dumnezei falşi.

▸ Nu vă prosternaţi în faţa unor icoane.

▸ Nu ucideţi.

▸ Nu furaţi.

▸ Nu depuneţi mărturii false.

▸ Nu folosiţi numele lui Dumnezeu în mod batjocoritor.

▸ Nu rîvniţi la bunurile altora.

▸ Nu lăsaţi soarele să apună peste mînia voastră.

    Publicații în limba română (1970-2026)
    Deconectare
    Conectare
    • Română
    • Partajează
    • Preferințe
    • Copyright © 2026 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania
    • Condiții de utilizare
    • Politică de confidențialitate
    • Setări de confidențialitate
    • JW.ORG
    • Conectare
    Partajează